1,301 matches
-
constructor de evenimente în domeniul muzicii contemporane, Cornel Țăranu ni se dezvăluie drept un autentic creator de vocație europeană, creator atașat mișcării ideilor și valorilor proprii celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Atitudinea componistică este una de natură neoclasică, este una constructivă, este - cum menționam - atașată conceptului de gândire simfonică. Ideile sunt pregnante, sunt concise, dispun de consistența ideatică, se supun unui travaliu complex dar nu prolix. Dedicată memoriei lui George Enescu, prima lucrare de acest gen - Simfonia "Brevis
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
această comoară uitată care este Molvanîa, și pentru a scăpa întreg de-acolo. ș...ț Deși este una dintre cele mai mici țări din Europa, Republica Molvanîa are multe de oferit turistului care știe să vadă. Vederi panoramice somptuoase, arhitectură neoclasică superbă și secole de cultură n-o să prea găsiți, trebuie să recunoaștem. Dar călătorul curajos se va bucura de multe lucruri interesante în această țară unică, de la capitala Lutenblag, cu adorabila sa rețea de tramvaie pe benzină, la împăduritul lanț
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
Au lipsit marile, foarte marile personalități componistice ale sfârșitului de secol. Cele acreditate. Chiar și dimensiunea, valoarea acestora devine relativă în contextul unor atitudini, a unor opțiuni stilistice dintre cele mai diferite. Mulți accepta o comoda cantonare în estetici romantice, neoclasice, expresioniste, în formularistici de tip ethno ce presupun gesturi și mai puțin atitudini, mai putin motivații profunde. Există și justificări. Drumul către public se obține pe cai știute, pe cai bătătorite. Puțini, în zilele noastre, își permit luxul - mă exprim
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
le conferă dimensiunea atât de umană a creației; de această dată în compania surselor electronice. "Undecimum", de Ștefan Niculescu, este opera marcată de un academism ce se apleacă asupra izvoarelor bizantine ale muzicii noastre; distingem ecouri ce amintesc de structurile neoclasice ale lui Paul Constantinescu. Horia Andreescu, în compania "Virtuozi"-ilor săi, i-a găsit dimensiunea de adevăr, de măreție. La pupitrul Filarmonicii bucureștene, Cristian Mandeal în "Cantico I", al slovenului Lojze Lebic, dezvăluie vehemență coerentă, deloc provocatoare stilistic, dar autentică
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
estetic al idilicului". Interesantul articol ar fi meritat să fie dezvoltat. O altă constantă a preocupărilor lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația clasicism-romantism, altfel, bine știută. Aplecându-se atent asupra paginilor lui Daniil Scavinschi, istoricul literar bagă de seamă că neoclasicul de la 1825 ,face un salt în noua sensibilitate abia întrezărită la orizontul culturii romanești și vorbește de o romanticească priveală, situându-se astfel printre primii autori români care foloseau termenul de Ťromanticť". ,Daniil cel trist și mic" din Epigonii cultivă
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
China - și unul, ca număr impresionant de aplaudanți, respectiv cele 400.000 (patru sute de mii) de persoane la reprezentația din Ergil; ca și la impresionanta garderobă formată din nu mai puțin de o mie de costume. Conceput într-un limbaj neoclasic combinat sau chiar adaptat mișcărilor specifice din dansurile tradiționale de pe toată paleta țării, pigmentat pe ici pe acolo cu părți lirice de dans clasic și modern, spectacolul a adus pe scenă istoria Anatoliei cu cele mai semnificative momente ale ei
?Focul Anatoliei? sau Istorie ?n pa?i de dans by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84241_a_85566]
-
romantismului, perioadă în care unitatea stilistică dominantă până la acea dată sub egida titulaturii de Romantism muzical european se divide în mai multe direcții: (1) continuatorii romantismului (încă romanticul Anton Bruckner, postromanticii Richard Strauss, Gustav Mahler, tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ geografic - perioada rusă, a doua, printr-un corelativ estetic-stilistic - perioada neoclasică, și o a treia, printr-un corelativ pur tehnic - perioada atonală. Este evidentă și aici o focalizare tot mai mare, în „trepte” succesive, pe termeni cu semnificație tot mai restrânsă și mai concretă. În situația ambilor compozitori, nu mai poate
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
succesiune de contextualizări stilistice, acestea fiind văzute fie ca tipologii ale organizării tonale (atonal, dodecafonic, serial) și, implicit, ca tehnici de scriitură, fie ca un amestec „eclectic” între tipologii de atitudine avangardistă, estetică și organizare tonală (perioada baletelor rusești, stilul neoclasic și atonal). Același model de atitudine îl putem remarca - însă într-un context cronologic mult mai comprimat - prin „conversia” pan-serialismului în tehnica muzicii stocastice a lui Xenakis. Un ultim (al patrulea) model al concepției stilistice, încadrabil în „săgeata” evolutivă
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și-a pus în valoare numai calitățile artistice, ci a dovedit și că, la numai douăzeci și cinci de ani, are capacitatea de a organiza un spectacol în turneu, în calitate de director artistic. Spectacolul a fost un recital, alcătuit din piese coregrafice clasice, neoclasice și moderne, interpretate de Alina Cojocaru și partenerul ei Johan Kobborg și de încă cinci soliști de la Baletul Regal Britanic. în primul număr, cu Valsul florilor din Frumoasa din Pădurea adormită de Ceaikovski, soliștii au fost acompaniați și de elevi
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
Eduard Helsted și Holger Simon Paulli), executate cu acuratețe, cât și pas de deux-ul actului 3 din Lacul lebedelor, dansat corect dar fără strălucire. în schimb, o altă piesă cunoscută, celebrul Pas de deux de Piotrî Ilici Ceaikovski, în coregrafia neoclasică a lui George Balanchine, a constituit punctul valoric de vârf al întregului spectacol. Balanchine este cunoscut drept unul dintre cei mai mari coregrafi din istoria baletului. Am văzut câteva dintre coregrafiile sale, dintre care unele spuneau foarte mult spectatorului zilelor
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
la fel de actuală, cea din 1963 a lui Flemming Flindt s-a prăfuit deja. Textul ionescian își așteaptă, în continuare, abordări coregrafice mai înrudite spiritual. Tot ceea ce a însemnat, însă, artă autentică, de cea mai bună calitate, atât pe linia dansului neoclasic cât și pe cea a dansului modern din acest recital, ne-a îmbogățit interior și ne-a adus acea bucurie pe care o trăim la fiecare nou contact cu artiști veritabili.
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
judecată; și cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului." 4 Leandro Fernández Moratín (1760, Madrid 1828, Paris), dramaturg, traducator și poet neoclasic. 5 Xenofon (aprox. 427 î.Hr aprox. 355 î.Hr.) a fost elev și admirator al lui Socrate, soldat, mercenar. Lucrările lui Xenofon sunt o sursă importantă pentru studiul istoriei și al filosofiei grecești. Considerat a fi cinic (Joel) preamărește, ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
American Ballet, unde a studiat cu însuși Balanchine, a regizat două piese cunoscute: Valse Fantaisie pe muzica lui Mihail Glinka și Serenade de Piotr Ilici Ceaikovski. George Balanchine, mare coregraf rus emigrat în America, a marcat prin stilul său special neoclasic toată istoria dansului secolului al XX-lea, creând o școală de balet care s-a impus prin coregrafii ale unor piese muzicale din repertoriul unor mari compozitori. Personalitatea lui Balanchine a fost împlinită prin-tr-un simț al muzicii rar întâlnit: cunoștea
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
vorba de literatura română, preferințele i se îndreaptă spre Ienăchiță, Alecu și Iancu Văcărescu, spre Costache Conachi, din care reproduce și prelucrează, iar cînd se oprește totuși la cîte un romantic (de exemplu la Heliade), alege pentru prelucrare doar poezii neoclasice, precum Cîntarea dimineții (în Versuri sau Cîntece de stea). Pare alergic la romantism! în realitate, nu alergia la vreun curent literar îi guvernează comportamentul, ci o conștiință cu totul particulară a artei sale. Bulgar românizat, născut la Pleven, autodidact fără
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
a marilor prefaceri ce vor urma. Simpatiile lui vechi sunt pentru Franța, unde și-a făcut studiile, cu toate acestea n-a arătat antipatie pentru marile înfăptuiri din Germania și Italia, și la curs a citat, ca modele de simplificare neoclasică, construcții ale noilor regimuri din aceste două țări. Despre Franța, cu toată simpatia, a fost auzit uneori spunând că este o țară în decadență, viitorul fiind de aci înainte al națiunilor tinere. 10. Ar primi numitul să intre în Mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sfârșit de august și un efect de lentilă își aduna cerculețele violete pe turlele bisericii Sfântul Spiridon, din depărtare. Intrând pe Podul Mogoșoaiei, pompierii zăriră de la bun început, printre palatele și otelurile ce începuseră să se ridice, cu fațadele lor neoclasice ca niște machete gălbui și cu prostul obicei al epocii de-a umple fiecare ogivă și șarpantă cu neamuri întregi de statui de ghips, marea coloană a defileului oficial, pestriță Și alunecoasă ca un șarpe abia năpârlit. Privind peste capetele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Întunecau soarele și apoi, dintr-o dată, Îl acopereau complet. Totul se făcuse negru: intraseră În gară. Gara Grand Trunk, acum o ruină de dimensiuni monumentale, era pe atunci tentativa orașului de rivaliza cu New York-ul. Baza ei era un muzeu neoclasic gigantic, din marmură, care avea În dotare până și coloane corintice și antablamente gravate. Deasupra acestui templu se Înălța o clădire de birouri cu treisprezece etaje. Lefty, care urmărise toate modurile În care America primise moștenirea Greciei, ajunse acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de zile un drum comun, recent la o emisiune la ProTv, unde am recitat din Eminescu) și cred că azi aș putea pune degetul pe miezul artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în general. Doinaș n-a fost un neoclasic, deși a aspirat întotdeauna, ca orice scriitor mare, la o anume clasicitate, în sensul unei exemplarități la care puțini acced. A fost un artist al melancoliei, al sentimentului îmbătrînirii și trecerii tuturor lucrurilor, al culturii ca necropolă în ruine. Ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de muncă (de obicei, mai ieftină) provenind din imigrație asupra nivelului salariilor și veniturilor în general sunt deosebit de aprinse, căpătând uneori chiar forma unor proteste deschise ale populațiilor autohtone împotriva primirii de noi imigranți. Și asta pentru că, potrivit teoriei economice neoclasice, prin creșterea disponibilului de forță de muncă, prin imigrație, nivelul salariilor tinde să scadă, iar rata șomajului în rândurile populației autohtone crește. Studii de ultimă oră arată însă că, în cele mai multe cazuri, structura calificărilor profesionale ale imigraților este de obicei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Îngenunche În fața fetei cu trâmbița și rosti câteva cuvinte. „Într-adevăr”, șopti Garamond, „multe mai sunt În cer și pe pământ...” Trecurăm pe sub un portal Împodobit cu figuri, care Îmi evocă cimitirul Staglieno din Genova. Sus, deasupra unei complicate alegorii neoclasice, văzui sculptate cuvintele: CONDOLEO ET CONGRATULOR. Înăuntru, invitații erau numeroși și Însuflețiți, grăbindu-se cu toții spre un bufet dintr-un salon mare de la intrare, de la care porneau două scări interioare către etajele superioare. Am mai zărit și alte fețe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
crească, însă să presupunem pentru moment că numărul de păstori este fix. În aceste condiții, cum va stabili fiecare păstor câte animale să includă în turma ce va fi hrănită pe respectiva pășune? Pornind de la o asumpție caracteristică pentru economia neoclasică, anume cea a comportamentului rațional, maximizator de utilitate, Hardin afirmă că raționamentul fiecărui păstor va fi de tipul următor: adăugarea a încă unui animal în turmă (sau menținerea tuturor animalelor în ciuda supraexploatării) îi aduce păstorului un beneficiu integral, în sensul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Statul în viața economică? în ce scop? Problema naturii Statului este, după cea a existenței lui Dumnezeu, subiectul care a făcut să curgă cea mai multă cerneală. Chestiunea a fost tratată de filosofi, politologi, sociologi, antropologi, economiști, mai puțin cei neoclasici, care de peste un secol resping subiectul în mod mai mult sau mai puțin savant. Analiza politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința economică contemporană. 1.1.1. Două concepții "angelice" 1.1.1.1. Concepția clasică și neoclasică Potrivit concepției individualiste, sau a "schimburilor voluntare", caracteristică curentului clasic și neoclasic, Statul nu constituie un centru de decizie economică, el nu este decît suma indivizilor ce decid să acționeze împreună într-un alt mod decît pe piață. Ca și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința economică contemporană. 1.1.1. Două concepții "angelice" 1.1.1.1. Concepția clasică și neoclasică Potrivit concepției individualiste, sau a "schimburilor voluntare", caracteristică curentului clasic și neoclasic, Statul nu constituie un centru de decizie economică, el nu este decît suma indivizilor ce decid să acționeze împreună într-un alt mod decît pe piață. Ca și aceasta, Statul este văzut ca un mecanism prin care indivizii, considerați drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]