3,943 matches
-
nu-i dă nici un semn de revenire dragei lui nepoate. Diana știa că are în el însoțitorul fidel din primăverile înmiresmate, din verile îndulcite de gustul căpșunilor și cireșelor din grădină, ori din toamnele ticsite cu roadele cele târzii. Altfel, nepoata nici nu s-ar fi sinchisit să lase ispitele orașului ca să se-ntoarcă mereu la ograda bunicilor “de la țară”. Copila se apropie tiptil de tovarășul ei de joacă, cel ce-și trăise demult copilăria, și-ncepe a plimba palma prin fața
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
se apropie tiptil de tovarășul ei de joacă, cel ce-și trăise demult copilăria, și-ncepe a plimba palma prin fața ochilor celui ce trebuia readus din trecut: - Întoarce-te în prezent, bunicuțule! La ce te gândești? Bunicul părea de piatră. Nepoata, destul de precoce, înțelege ce se petrece cu însoțitorul ei. Și începe să-și rostească șoptit o întrebare bănuitoare: - La ce se poate gândi un bunic când uită de sine?..Și asta în prezența nepoatei lui dragi... Apoi izbucni în urechile
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
te gândești? Bunicul părea de piatră. Nepoata, destul de precoce, înțelege ce se petrece cu însoțitorul ei. Și începe să-și rostească șoptit o întrebare bănuitoare: - La ce se poate gândi un bunic când uită de sine?..Și asta în prezența nepoatei lui dragi... Apoi izbucni în urechile absentului de lângă ea: - Am ghicit! Am ghicit! Precis te gândești la ... La copilărie! La a matale, nu la a mea ... Nu-i așa? Nu-i așa, bunicule? Bunicul de cremene începu să se despietrească
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
ea: - Am ghicit! Am ghicit! Precis te gândești la ... La copilărie! La a matale, nu la a mea ... Nu-i așa? Nu-i așa, bunicule? Bunicul de cremene începu să se despietrească. Atât cât să-i dea apă la moară nepoatei: - Am ghicit! Am ghicit! Uite că te-ai fâstâcit... Iată, ai și o lacrimă în colțul ochiului stâng. Ba nu la stângul, ci la dreptul ... Că în dreaptul stângii mele e ochiul tău din dreapta, nu-i așa, bunicule? Bunicul ridică
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
ghicit! Uite că te-ai fâstâcit... Iată, ai și o lacrimă în colțul ochiului stâng. Ba nu la stângul, ci la dreptul ... Că în dreaptul stângii mele e ochiul tău din dreapta, nu-i așa, bunicule? Bunicul ridică domol privirea spre nepoată, în timp ce fata, învinovățindu-se, îi șterge bobul de rouă de sub geană. Scapă și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat în colțul acela de suflet ce-l păstra în taină, făcu un gest cu mâna, alungând vedenia venită de peste ani. Și încearcă s-o împace cu blândețe: - O, draga bunicului, iartă-mă! Ia, niște amintiri răzlețe
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
mergem să prindem vulpea ... Vulpea cea care dă târcoale pe la cotețele vecinilor ... - Chiar, bunicule? - Ei, nu chiar s-o prindem, ci măcar s-o ... zărim. - Zău? O s-o vedem? Precis nu mă amăgești? - Nici vorbă, draga “moșului”! Și-și privi nepoata ca și cum ar fi așteptat ceva de la ea. Se făcuse “moș” întradins, ca în “Bunicul” lui Delavrancea, ca să o provoace ... O dată, să afle dacă nepoată-sa a citit lectura cu pricina, dar asta conta mai puțin. Și a doua oară, ca să
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
zărim. - Zău? O s-o vedem? Precis nu mă amăgești? - Nici vorbă, draga “moșului”! Și-și privi nepoata ca și cum ar fi așteptat ceva de la ea. Se făcuse “moș” întradins, ca în “Bunicul” lui Delavrancea, ca să o provoace ... O dată, să afle dacă nepoată-sa a citit lectura cu pricina, dar asta conta mai puțin. Și a doua oară, ca să vadă dacă îl privește ea ca pe un ... ”moș”. Și asta conta mai mult, căci bunicul spera că nu e destul de ... ”moș”. Nepoata-i
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
dacă nepoată-sa a citit lectura cu pricina, dar asta conta mai puțin. Și a doua oară, ca să vadă dacă îl privește ea ca pe un ... ”moș”. Și asta conta mai mult, căci bunicul spera că nu e destul de ... ”moș”. Nepoata-i pricepu repede viclenia: - Uite ce, “tată-mare”, intră ea în joc, tu nu ești moș! Moș e bunicul Mădălinei ... Ba nu, nici el nu e moș. Moș e ... Și bunicul n-avu rabdare să afle cine-i moș. Îi era
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
Moș e bunicul Mădălinei ... Ba nu, nici el nu e moș. Moș e ... Și bunicul n-avu rabdare să afle cine-i moș. Îi era de-ajuns că a scăpat el de această povară. Măcar în ochii fetei. Își înălță nepoata, ușoară ca un fulg, pe umerii săi osoși, deschise poarta grădinii și porni cu ea în cârcă pe urma vulpii. Au ieșit în câmp și, când pe sus, când pe jos, au străbătut o parte din Sohodor, câmpul satului dinspre
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
câmp și, când pe sus, când pe jos, au străbătut o parte din Sohodor, câmpul satului dinspre miază-noapte, înțesat cu schijele metalice ale ultimului război. Când au ajuns pe coama dealului, bunicul s-a oprit. Și-a ajutat cu greu nepoata să descalice de pe mârțoaga pe care o închipuia și începu să protesteze: - Grea soartă au bieții bidivii! Uite cum mă înțeapă genunchii. Dar șalele! Deh, încheieturile oaselor mele, dar mai ales ale celor de-un leat cu mine, au de-
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
sanitar. Bunicul aruncă bucata de fier ca pe o piază rea și, odată cu ea, îndepărtează cele ce l-au întristat. Apoi își aținti ochii spre un pămătuf de pene ce răsări din senin în marginea drumului. Văzu ceva acolo și nepoata ... - Vulpea, bunicule! Vulpea! Adică ... rața. Rața pe care a furat-o vulpea. Uite că a mai rămas din ea doar capul ... Iată și o labă ... Ba nu una, ci două ... - Două? Unde-o fi a treia? se îngrijorează hâtru bătrânul
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
ochi, începu a urmări lacom cântăreața înaripată a câmpului, ca și cum uitase că văzuse minunea de atâtea ori ... De mult mai multe ori decât o s-o mai vadă. Și ca să-și alunge tristețea acestei socoteli nemiloase, întoarse din nou privirea spre nepoată-sa, sorbind-o cu ochii săi ascunși, din ce în ce mai ascunși, sub parantezele oaselor de deasupra. Dar glasul din ceruri îi răsucea mereu capul către cântăreața zărilor, până ce o voce, deslușită greu de către cel ce o auzea, începu să-i îngâne, ca
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
pe moșiile ei, pe care, rând pe rând, le păpase că o crăiliceasă a Bucureștiului, la roată norocului sau la cărți cu fanți de tot felul. Școlita prin Franța în lupanarele Parisului sau pe la Viena, femeia avea și ceva cultură. Nepoata a pictorului Lecca, iubea artă și pictură, mergea la teatru, la concerte, la baluri și la seratele literare ale lui Maiorescu. Stătea mai mult pe la faimoasa Momuloaia, bunica lui Caragiale, care o probozise cu numele de Cleo. Aici, probabil o
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
am petrecut toată noaptea. Pe înserate a venit o bătrână de loc din Galatia Frigiei care a dat tuturor celor ce erau înăuntru câte doi bănuți. O cunoșteam pe bătrână căci îmi dăduse de multe ori. Într-o zi o nepoata de-a mea și de-a preacredinciosului împărat Mauriciu, a venit în Ierusalim să se închine Sfintelor locuri și a rămas aici multă vreme. Am luat-o cu mine și m-am dus la sfinții Cosma și Damian. Pe când eram
LIVADA DUHOVNICEASCA (41) de ION UNTARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347127_a_348456]
-
a preacredinciosului împărat Mauriciu, a venit în Ierusalim să se închine Sfintelor locuri și a rămas aici multă vreme. Am luat-o cu mine și m-am dus la sfinții Cosma și Damian. Pe când eram în biserică i-am spus nepoatei mele: - Vezi, fiica mea, că are să vină o bătrână să-ți dea doi bănuți. Ia-i și nu-i disprețui darul bătrânei. Față se răzvrăti și a zis: - Este porunca să iau? - Da, ia-i, i-am răspuns eu, căci
LIVADA DUHOVNICEASCA (41) de ION UNTARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347127_a_348456]
-
de ani. Ia și tu bănuții și dă-i altuia, numai să nu respingi jertfă bătrânei. Pe când vorbeam acestea, iată că vine bătrână ca să împartă bănuți. Și i-a împărțit cu multă liniște și în tăcere. I-a dat și nepoatei mele zicând: - Ia-le și mananca-le! După plecarea ei am cunoscut că Dumnezeu i-a descoperit ei că am zis: "Ia-le și da-le unui om sărac!" Am trimis deci pe un slujitor să cumpere cu cei doi
LIVADA DUHOVNICEASCA (41) de ION UNTARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347127_a_348456]
-
înțelegea de minune cu toată lumea, chiar de la început. Și-acum este tot la fel : rapidă și politicoasă! Cu toate că mă vizitează mult mai rar. Și mi-e tare dor de ei! Fața bunicii ,senină cât ne-a povestit despre noră și nepoată, s-a umplut brusc de-un nor de lacrimi! Cuvintele se împleteau cu învolburate amintiri într-un cor al durerii mute . Sufletul era undeva departe, în trecut , unde Simona , o copilă zvăpăiată, ridica strada și casa bunicii în slava cerului
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
știre... De multe ori, vara când soarele ardea cu putere îl întrebam : - Nu ți-e cald, tată-mare !? Iar el, zâmbind larg, îmi răspundea mucalit : - Ei, ce știi tu, iarna îmi ține cald, vara îmi ține umbră, mi-e tocmai bine, nepoate ... Tăceam încurcat neștiind ce să cred, dar o luam de bună ca orice cuvânt pe care îl rostea, știind că nu făcea glume decât rar și când era cazul, nu mințea niciodată. Iarna mai lua un pieptar de blană de
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
văzusem în unele filme, la televizor. Cand ultimele acorduri ale pianului se stinseră și lumina de la candelabrele sălii s-au aprins, anunțând pauză, cele două persoane ciudate au dispărut așa cum apăruseră. - Hai, să ieșim puțin la aer, i-am zis nepoatei. Această o luase, deja, înainte printre scaune, spre ieșire. Gândul nu-mi dădea pace. „Cine erau acele ciudate persoane care păreau ieșite dintr-un film de epocă, sau chiar dintro „notă muzicală?”. Stând pe scările de marmură ale Filarmonicii, lângă
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
ușurință cu care stăpânește tehnică versificației, a metaforei, modul de a ști să se coboare la nivelul de înțelegere al copilului fac din poezia să adevărate briliante, șlefuite până la calofilie. Remarcam poezia de pe ultima coperta, intitulată:”Pot să plec ... “dedicată ”nepoatei mele Anastasia “, si a cărei sfârșit este frisonat de nostalgia viitorului: “Și dacă o fi, si o fi să fie,/ să-mi dăruiți și-un strănepot,/ să mă mai fericiți odată,/ atuncea, pot să plec de tot!“ Universul creat de
EVENIMENT EDITORIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357058_a_358387]
-
a frecat mâinile și s-a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: - A fost cuminte Bătrâna, nepoate? - Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule... - Nu! Să n-o lași singură niciodată. - Da, bunicule! Cum s-o las
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
luare aminte. Când era tânără o chema „Mândra”... Era așa de frumoasă și mândră cu adevărat, că nu i se potrivea alt nume. La șaretă ori la trăsură era cea mai admirată pe drum. Iar la călărit, să știi tu, nepoate, a fost cea mai elegantă! - Da’ n-am mai văzut-o la șaretă... Nu mai vrea să tragă ori, ce este? - Poate că ar vrea ea, dar nu mai vreau eu... Este foarte bătrână. De trei ori mai mare ca
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
Că era zi ori că era noapte, a muncit la fel de bine... La un fluierat de al meu sau dacă o strigam, lăsa mâncarea, lăsa orice și venea fuga la mine. - Da, am văzut. Este foarte ascultătoare... Bunicule, caii vorbesc? - Da, nepoate. Vorbesc și ei în limba lor. Se înțeleg și de la depărtare. Și câinii vorbesc în limba lor și pisicile și păsările... Toate vorbesc, Tudorele, fiecare pe limba lui. Așa le-a lăsat Dumnezeu să se-nțeleagă... - Da’ pot vorbi așa
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
timp, după antrenament, cum s-ar zice. Le repeți de multe ori, le arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. - Tataie, cât de mare trebuie să fiu să călăresc? - Ha, ha! Da’ grăbit mai ești nepoate... Uite, la vara viitoare te voi învăța. Întâi să văd că nu șchiopătezi la școală. Să văd că ești silitor și cuminte. Apoi... mai stăm de vorbă, răspunse bunicul ridicându-l și așezându-l pe genunchii săi. Mai întâi te
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]