9,277 matches
-
spirit critic, să recitească atunci când nu înțelege ceva de la început . Toate acestea spuse fără nici cea mai ușoară umbră de didacticism, alcătuind o încântătoare "carte de pe noptieră" (în curs de apariție la Editura Humanitas) pe care o poți relua la nesfârșit. ovestea asta s-a petrecut acum mai bine de treizeci de ani. Părinții mei tocmai terminaseră divorțul, lucru de care nu-mi păsa prea mult, în afară de faptul că, în toiul micului lor război personal, aveau încă și mai puțin timp
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
eliberare de coșmare. Iar "omul norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de la imprimare, desigur că tot în urma unei "dispoziții" telefonice. Recursul tot mai frecvent, aproape generalizat, la ordine și dispoziții nescrise, date prin telefon, era o formă de dematerializare accentuată. Se intra într-un spațiu al fluidității, al inconstanței, al metamorfozelor nesfîrșite, dar fără durată. Din acest impas, va măturisi Octavian Paler în "convorbirile" cu Daniel Cristea-Enache, s-a ieșit printr-un ultimatum dat de scriitor, tot prin telefon!, autorităților, el a amenințat că dacă interdicția nu va fi ridicată, se va
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
pot pronunța cu acribie asupra unei cărți care intră curajos în arhivele revuistice ale anilor '20-'30 și care nu neglijează aproape nici o referință bibliografică? Cu atât mai mult cu cât, practic, chiar pentru un cititor lipsit de inocență, există nesfârșite dificultăți de orientare între zecile sau sutele de fragmente plasate, doct, între ghilimele. Și cu atât mai mult cu cât ținta demonstrației lui Paul Cernat - nu întru totul neașteptată, dar impusă cu pași exacți - e seducătoare, modernă și imposibil de
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologie eșecului. Sondează nimicul originar: "Trebuia poate să rămînem la stadiul de larve, să ne abținem să evoluăm, să rămînem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfîrșit într-un extaz embrionar" (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decît să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
care boicotau discursul prezidențial au asistat înmărmuriți foștii președinți ai Poloniei și Bulgariei, Lech Wallesa și Jelio Jelev, două legende ale luptei anticomuniste. Prin coborârea sa în arenă, Vladimir Tismăneanu a devenit pentru mulți one of us, o componentă a nesfârșitului scandal politic și o țintă predilectă a adversarilor președintelui. La rândul său, Mircea Mihăieș a reușit ca prin publicistica sa foarte acidă să-și sporească sensibil numărul dușmanilor din politică și din presa controlată de aceștia. De aceea, spre deosebire de volumele
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
Trădările se țin lanț, alianțele se modifică peste noapte, un gri atotcuprinzător (cu totul diferit de cel celebrat de Adam Michnik într-un celebru eseu) șterge diferențele dintre alb și negru. Așa cum bine spune Vladimir Tismăneanu, politica românească devine un nesfârșit bal mascat, "în care măștile bine confecționate și vopsite acoperă cu totul altceva decât promit". Peste România s-a lăsat o "cortină de ceață" și nimeni nu mai poate băga mâna în foc pentru ceea ce vede. Faptele acestei perioade foarte
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente..., la nesfîrșit! Partea inițială din Studie moldovană revine aproape identic în Cugetări, tabloul petrecerii patriarhale de Armindeni din aceeași Studie va fi reluat în Amintiri, deoarece autorul le concepuse pe toate sub semnul provizoratului. Proza lui pare o succesiune de fragmente înrudite
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
semnături de marcă (de la Gabriel Andreescu la Ioan Groșan), să joace un rol în modernizarea României, ne-am trezit în fața unui spectacol aiuritor: o echipă de condeieri apăruți ca la comandă, din cotloanele resentimentului și urii, a dezlănțuit o serie nesfârșită de atacuri împotriva unora dintre cei mai importanți reprezentanți ai societății civile. Dacă nu știi puțină istorie, n-ai cum să înțelegi această bruscă centrare pe oameni și idei care, orice am spune, nu sunt factori decisivi nici în administrație
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
spectacolelor de bâlci, când privitorul era fascinat în egală mă-sură de acțiune, dar și de tipologia ușor identificabilă a pro-ta-goniștilor. Din fericire, o carieră suficient de lungă și-o sănătate pe care-i doresc să și-o păstreze la nesfârșit l-au ajutat pe Victor Rebengiuc să migreze dintr-o categorie în alta. Nu cred că există român trecut prin școală care să nu-i fi auzit numele. Această certitudine a popularității e născută - caz aproape unic la noi - din
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de acolo. Contemplai marea, vapoarele astea. Atunci a fost momentul cînd ai început să ceri plăcere și un teren sigur sub picioare. Atît erai de convins de abundența, de neobișnuitul pe care
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
pe E. Lovinescu reflectând: ce bine ar fi să fie critica o știință, riguroasă, obiectivă și ireproșabilă în judecăți, după atâtea instabilități, dispute, pricinuite de înțelegerea criticii ca o artă, subiectivă și vulnerabilă în aprecieri, în revizuiri reproșabile, discutabile la nesfârșit! Dar nu-i mai puțin adevărat că E. Lovinescu își reprimă o satisfacție secretă: ce bine că, totuși, critica nu e o știință, ceea ce ar transforma-o într-un instrument la îndemâna tuturor nechemaților, a doctrinarilor și a precupeților de adevăruri
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră" (p. 37). Observațiile lui au precizie și finețe disociativă, amestecând comicul cu tragicul, dar separând lucrurile cu miez de cele fără. Această operațiune este de fapt reluată, repetată la nesfârșit, până când lumea din jur, trecută în paginile manuscrisului, își pierde coaja de aleatoriu și își câștigă micile și marile ei sensuri. O ultimă mostră: "Două chestii mi-au atras atenția în ultimul timp. Foarte interesant și trist mi se pare
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
Tare plicticoasă trebuie să fie viața politică dacă pe un subiect grav - reforma din justiție - abia se adună o mie de oameni. Mitingul în sprijinul Monicăi Macovei trebuie să fi fost un duș rece pentru cei care-și imaginau că nesfârșitele trânte din parlament și guvern interesează cu adevărat lumea. Altele sunt temele capabile să mobilizeze mari mase umane. Lăsat de izbeliște de clasa politică, românul începe să-și arate fețe mai puțin cunoscute. Adeseori, e vorba de chestiuni neserioase - cum
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
înțelege egalitatea. Suntem mereu inferiori sau superiori celor din jurul nostru, niciodată egali cu ei și suntem privați (ne privăm?) astfel de singura situație în care se poate construi ceva: colaborarea, onoarea, respectul de ceilalți, dreptul, fair-play-ul. De-a lungul unor nesfârșite secole care încep să se adune în milenii am fost vecinii unor popoare infinit mai puternice, mai bogate și mai rapace decât noi, despre care puteam să ne imaginăm orice, doar că le suntem egali nu, și atunci, obligați să
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Artaud, de la Verlaine "topit de băutură" (vorba lui Bacovia), la rugăciuni dinamitarde, să fiu un altul, de-ar fi să piară lumea, își strigă mînia-melodia. Ion Caraion nimerește în Tzara imagini potolite - "moartea ar fi o frumoasă călătorie lungă/ și nesfîrșitele vacanțe ale cărnii țesuturi și oase", în schimb lui Tașcu Gheorghiu îi scapă, în La Chanson d'un Dadaiste, bufoneria avangardistă cu numere: "envoya au Vatican/ Leur deux corps en trois valises." Pentru ieșirea din volum, care continuă și după
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
spectaculosul & minimalismul care sunt atât de proprii scenariilor de scurtmetraje. Acesta este, de fapt, genul proxim al scrierilor lui Vișniec. Cu un pas înaintea eventualei puneri în scenă, mintea cititorului imaginează câteva camere de luat vederi și o serie aproape nesfârșită de duble. Iar cu încă un pas înainte, se află întregul ritual al accesului la niște documente - pe cât se poate - nedivulgabile. Pentru că una e textul - de la bun început public - al unei piese și cu totul altceva paginile - de circuit intern
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
de specimene, reacția împotriva referendumului pentru introducerea votului uninominal e cât se poate de previzibilă. Șaptesprezece ani de operații oneroase i-au făcut pe parlamentari să creadă că modelul ascunderii incompetenței și lăcomiei pe lista de partid va funcționa la nesfârșit. Ceea ce-i înnebunește e faptul că ideile reformiste provin de la Traian Băsescu - personajul care, de-a lungul vremii, a părut a se simți destul de bine și în lumea tulbure a "listei" electorale. Optând decisiv pentru o altă abordare, toți cei
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
rând, politicienii României actuale au devenit - cu minime excepții - o clasă retrogradă, obsedată de propria căpătuială și navigând pe coordonate a căror logică bolnavă n-o înțelege nimeni. Asemeni comunităților închise, ai căror membri s-au încrucișat între ei la nesfârșit, clasa politică din România a ajuns la ora decrepitudinii monstruoase. E clar că nu mai putem continua așa, dacă nu vrem să reajungem, după șaptesprezece ani de rătăciri prin tranziție, la haosul începutului de drum. Oricât ai fi de clement
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
dezinhibarea prin exces" și "perversiunea ca drum spre normalitate". Dacă se dorește o emisiune educativă, fiți siguri că vor fi prezentate tot felul de flecuștețe care nu aduc nici un spor de înțelegere și de informație. Exemplele se pot înmulți la nesfârșit. Răsfoiți orice program de televiziune și veți constata în ce măsură deșuchierea și dezmățul au înlocuit reflexele normale ale românilor. Aici nu e vorba de "conservatorism" vs. "progresism". E vorba de conflictul ireductibil între bun simț și mârlănie. Mojicul, escrocul, mincinosul, incompetentul
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
datorie morală față de posteritatea lor. Rezultatul va fi un roman grandios ale cărui rînduri vor stîrni recunoștința fiecărui cititor care va avea bafta mirabilă de a-l deschide. Din această categorie face parte scriitoarea Catherine Clément: te apucă un dezgust nesfîrșit să vezi cum, din condeiul unei romanciere cotate ca numărîndu-se printre cele bune, poate ieși o telenovelă romanescă atît de bicisnică. Și nu te poți împiedica să te întrebi în ce fund de lume și-a pierdut autoarea spiritul critic
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
supune unei presiuni continue. Gradul de înrobire al ascultărorilor față de această alambicată Arachne care e colonelul e sugerat de o întâmplare cu rol de mise-en abîme: clipa când, aflați în pădurea Bornei,văd un șir incredibil de vulpi multiplicate la nesfârșit. Supus unui tir meditativ, șirul se scurtează, pentru a dispărea, posibilă proiecție a mentalului celor doi, inflorescență metaforică a dorinței. Nu are loc nicio revelație din cele pe care le-am aștepta, dar, aproape nebăgată în seamă, una de alt
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
îmi sărea sângele pe față/ dar lasă că-i scap eu, când nu-i ucid îi salvez pentru că/ altfel nu se poate, îmi spuneam/ legănându-mă mai departe" (îmi cad ochelarii). Forța poeziei Violetei Ion stă mai ales în acumulări nesfârșite, un soi de puzzle-uri monstruoase care au piese fie în plus, fie în minus, niciodată exact cât e nevoie. Lumea astfel alcătuită se descompune mereu și mereu, cere să fie realcătuită. În Marta, foarte interesantă este perspectiva, unghiul din
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
vieți religioase. Televiziunea nu generează o religie, ci un surogat de religie, o modalitate profană prin care omul zilelor noastre poate să-și satisfacă temporar sau să-și amăgească nevoia ontologică de religios. El sfîrșește prin a-și amîna la nesfîrșit conștientizarea situației în care se găsește, manifestarea acelei crize existențiale care ar trebui să-l zguduie, să-l trezească, trimițîndu-l către reluarea legăturii filiale cu Dumnezeu, către nutrirea duhovnicească a unui suflet însetat de absolut. Televiziunea, în acest context, poate
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
vieți" a spus bunica atunci când a murit a doua oară împreună cu casa. "Ce greu!" și s-a risipit odată cu curcubeul. Eu treceam pe străzi apăsând pe întrerupătorul de vedenii care în cazul meu erau niște cu totul și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]