3,098 matches
-
unei culturi. Din păcate pentru dorința de atemporal a multor începători de azi, romanul e legat de istorie și fără ea se asfixiază. Trebuia să tipăresc ceea ce scrisesem atunci și nu mai târziu, cu toate că romanul acesta despre țărănimea antebelică era neterminat: nu mă interesa dacă țărănimea română continua să se ruineze în capitalism, așa cum spunea o frază la sfârșitul volumului, pe care ulterior am scos-o, ci viața unei categorii umane pândită de vicleniile istoriei; ori, aceste viclenii erau abia anunțate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se alinta directoarea cu un ton ce nu semăna deloc cu glasul spart și aspru pe care i-l știam. Fără să pară atins de lingușire și fără a renunța la expresia sa autoritară, șeful se interesă de reparațiile școlii (neterminate). Privind prin cataloage, o întrebă pe directoare cum stă cu școlarizarea. Evident vizita o făcea în urma unui denunț căci, descoperind o neregulă în catalog, izbi cu latul palmei în copertă. Toate filele documentului zburară pe jos. Singură între patru bărbați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de mărețe - aproape insuportabile - încât s-ar fi putut ca speranțele tale să se împlinească doar pe jumătate. În locul tău, nici eu n-aș fi dorit să mor. Așa e, Hanbei? Câte lucruri trebuie să regreți că le-ai lăsat neterminate! O, când pe lumea asta se naște un geniu ca tine și nici măcar o sutime din gândurile sale nu au dat rod, e firesc să nu vrei să mori. Cât de mult îl iubise pe acel om! Nu mai contenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sakuzaemon, vasal al clanului Akechi, porni din Azuchi cu întârziere spre Castelul Sakamoto, însoțit de un grup de oameni puțin numeros. Seniorul său, Mitsuhide, plecase într-o asemenea grabă, încât Shinshi rămăsese pe loc pentru a se ocupa de treburile neterminate. De cum își scoase hainele de călătorie, în cameră, câțiva oameni se îmbulziră în jurul lui, luându-l la întrebări: Ce s-a întâmplat în urma noastră? — Ce fel de zvonuri s-au răspândit prin Azuchi după plecarea Domniei Sale? Scrâșnind din dinți, Shinshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
considerase pe Hideyoshi inferiorul lui și era de părere că nu fuseseră în relații deosebit de bune. Dar lupta de la Yamazaki reprezentase un punct de cotitură. Acum, numele lui Hideyoshi era rostit în fiecare zi, cu autoritate crescândă, în legătură cu treburile rămase neterminate după moartea lui Nobunaga. Katsuie nu suporta să asiste pasiv la acest fenomen. Iar sentimentele îi erau accentuate de reacția sa față de faptul că Hideyoshi purtase bătălia-recviem pentru Nobunaga. Hideyoshi fiind privit la egalitate cu el, Katsuie era cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
1842 a fericitului întru pomenire fondatoru a Mitropolitului Veniamin la monastirea Slatina, unde a și încetat din viață în 1846, precum și a greleloru împrejurări a le timpuloru ce au urmatu începând atunci lucrarea, această biserică au remasu în părăsire și neterminată până la anulu 1880”. Acum să citim ce scrie pe marmura ce stă de-a dreapta ușii: “Noi Carol I cu mila lui D-deu și voința națională rege al României, venind patria întărită și înălțată în urma marelui resboiu pentru independența națională din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Moldovei, vol. I, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, p. 276 footnote>. Se înțelege că lucrarea a fost terminată de Mitropolitul Dosoftei în timp ce se instalase în Mănăstirea Cetățuia. Tot în acest timp s-a străduit să încheie și alte lucrări rămase neterminate, îndemnat fiind de Patriarhul Ierusalimului. „Sprijinit de Gheorghe Duca, Mitropolitul Dosoftei a căutat să refacă tipografia lui Vasile Lupu de la Sfinții Trei Ierarhi, ruinată de mult și astfel să poată reînvia mișcarea culturală, dar nu în limba greacă, ci în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aproape, sunt floare de piatră născută în creștetul munților. Am rădăcinile adânc înfipte în seva amintirilor... Am obrazul grunzos, galben, șters. În mine, noaptea, se ridică un zid rece din pietre ascuțite, pe care ai putea urca asemenea unei ființe neterminate, născută din șubrezimea unor vise uitate la margine de hotar neatins... -Încearcă să ajungi pe zidul din mine, în inima munților... Dacă o să cobori, din când în când o piatră ascuțită îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai departe Så aud timpul mi-a fost sorocit dimineață în vibrația sirenei alungindu-se peste oraș îndemnând că un bici autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate pe asfalt fårâme de visuri neterminate Fiecårui anotimp mi-a fost dat så-i simt aromele smarald clorofilic câmp auriu copt ananas rubiniu ionatan și arcticul alb translucid råscolit ridicat înapoi cåtre cer dintre våi de rotile trenului cu umbră gråbitå înspre negura ochiului negru din stâncå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
ridice. Împăratul! Cea mai înaltă putere lumească. S-a recunoscut trecător, în fața lui Tiziano. — Da, nu-i puțin. La curte, eticheta era la mare preț. — Nu eram savantul Leonardo. Nici fermecătorul Rafael, nici granitul Michelangelo. Neglijam regulile compoziției, prezentam pânze neterminate, așa se spunea. Dar culoarea! Ei, culoarea... restabilea unitatea. Intensitatea, asta e, intensitatea. Pe Pesaro l-ai cunoscut? Ai auzit de Pesaro? — Păi... cum să... eu, cum să... — Un donator, dom’le. Am făcut tranzacții cu cine se putea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de câteva ori prin clădire, dar e prima oară când ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întâlnire, Încă neterminată, tronându-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bârfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca actrița din rolul principal. Profitând de moment, decid să fac o călătorie la Shanghai. Mă împrietenesc cu fețe noi. Cu artiștii și dramaturgii. Cu tinerii și ambițioșii. Cultiv relații participând la premierele lor și lucrez cu ei la materiale neterminate. Ai vrea să-ți dedici talentul tovarășului președinte Mao? întreb eu. Ce-ar fi să schimbi melodia asta cu preferata tovarășului președinte? Da, fii creativ și îndrăzneț. Îmi educ prietenii trimițându-le lucrări de referință, printre ele „Tămâia de la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sate goale, numai cu bètrâni! Șerban argumenteazè, Abandonând Dacia, civilizația romanè nu și-a încheiat pe deplin misiunea de romanizare, populația bèștinașè n-a ajuns sè se romanizeze complet, noi, românii, am rèmas un popor pe jumètate romanizat, un popor neterminat, un popor încremenit într-un fapt istoric neîmplinit, întreaga noastrè istorie stè sub semnul unor acțiuni de izare neîncheiate, romanizare, creștinizare, balcanizare, occidentalizare, bolșevizare, urbanizare, ceaușizare, europenizare, americanizare, internetizare și, de ce nu, șerbanizare, Eu insumi încerc sè șerbanizez Dacia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu cèrțile de analizè politicè pe care urmeazè sè le scriu, Dar ne-am pierdut puterea de a ne iza pânè la capèt, abandonèm ușor, fie plecând, cei că ține Matei, fie lèsându-ne purtați de curentul general al unei izèri neterminate sau, incepand o altè izare, care, la rândul ei, va fi abandonatè undeva pe parcurs, În ciuda existenței unei limbi comune, poporul român încè nu s-a format, am rèmas, indiferent de ceea ce cred istoricii, daco-romani în conștiințè și slavoni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
luă coșul, îl roti de câteva ori, privindu-l cu o expresie de topenie crescândă, după care îi aruncă ordonanței, peste umăr, un merci mic, cu buzele adunate ca pentru un pupic delicios. Și cătana își continuă, în sfârșit, fraza neterminată: ― Da... pe-pentru asta... de-desigur!... Zâmbi cam confuz, salută regulamentar, dar găsi cu greu drumul spre ieșire, nimerind mai întâi într-un taburel, apoi în cufărul de voiaj al primadonei, iar în final fu înghițit de mulțimea slugilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru înfrân... Ei, asta-i! După ce că îl plătim, mai face și nazuri. Incredibil! Înflăcărată de revoltă, Toinette îi întoarse spatele. Nu o mai interesa nimic din ceea ce discutau. Dar, tocmai atunci, se întâmplă minunea. Pictorul își lăsă interlocutorul cu fraza neterminată, veni drept spre ea și, hodoronc-tronc, o apucă de bărbie. ― A! țipă scurt Toinette. Era surprinsă și ușor dezamăgită. Lucrurile se derulau mult prea repede, prea frust, după gustul ei. ― Nu vă speriați, contesă! Vreau doar să stabilesc unghiul facial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acela?... Pictorul se răsuci pe direcția privirii contesei. ― Îmi pare rău, contesă. Pe acela nu o să vi-l pot arăta. ― De ce? Este un secret? ― Regret, dar pur și simplu nu pot. ― Să înțeleg că și acela este tot un portret neterminat? ― Dimpotrivă, contesă! A fost pictat cu multă plăcere, cu delectare și multă, multă speranță. Din păcate, este cu totul terminat. ― Atunci? ― Nici nu știți ce îmi cereți, contesă. E ca și cum mi-ați răsuci un pumnal în inimă. În sfârșit! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sânge nu-mi aduc aminte». «Îți aducem noi aminte, avem cele mai Înaintate metode de aducere-aminte - dar când ziceai: ’Jidan Împuțit!’ -ți-aduci aminte?» Tata se străduiește să zâmbească, În continuare. Își aprinde cu mâini nesigure o altă țigară, de la prima, neterminată. - Cad drept În capcana lor - de unde s-o știu? Zic:«Aaaa, tu ești Sapșa al lui Avrum, dughenarul nostru...» «Ce ți-am spus?», face Sapșa al meu. Că avem cele mai Înaintate metode din lume de aducere-aminte...» Eu Însă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la dreptul vorbind, nimic. Nici În Crăciunul următor, În Ardeal, cel din ’44, petrecut În pădure, la Buia, de frica „repatrierii”; nici În Crăciunul ’45, ’trecut Într-o cancelarie de școală de țară - depaaarte de Crăciunul abia Început (și rămas neterminat) În curtea școlii din Mana, cea de lângă calidor unde se adunaseră În jurul Pomului aproape toți locuitorii, iar când sfârșeau școlarii de cântat o colindă Învățată de la Învățătorii de mama și de tata (pe două, trei, chiar patru voci), câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
șterse cu blândețe bărbia, pentru că, Încă o putea face, iar dragul lui tată nu. Despre ceea ce s-a petrecut după aceea, nu se mai povestește, dar din surse foarte sigure știm că, dacă e adevărat că lucrarea băiețașului a rămas neterminată, tot atât de adevărat este și faptul că bucata de lemn continuă să se afle pe acolo pe undeva. Nimeni n-a vrut s-o ardă sau s-o arunce, fie pentru ca Învățămintele pildei să nu cadă În uitare, fie pentru cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Ceva mă făcea să cred că, până cu câteva clipe înainte, portarul fusese la datorie. Uitându-mă mai bine, am văzut trei mucuri în scrumieră, ceaiul neterminat, un radio pe raft și ceasul care bătea, sec. L-am așteptat puțin pe paznic, dar când am văzut că nu dă nici un semn de viață, am apăsat de două sau de trei ori pe ceea ce mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În căsuță, poate nu pescuit, poate nu dormit toată noaptea. Și totuși, n-aveai ce-i face, nu era nimic de făcut. Publicată inițial În ciclul de povestiri ce-l au ca protagonist pe Nick Adams, această povestire a rămas neterminată. Ultimul loc bun — Nickie, Îi spuse sora sa, ascultă ce-ți zic, Nickie. Nu vreau s-aud nimic. Se uita În fundul izvorului, acolo unde bulbucii de apă aruncau trîmbe de nisip. Pe un băț care se despărțea În două la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cocoșel recent promovat la titlul de cocoș favorit al eroului. Stătură acolo și băură bere, În timp ce toba mare Începuse să bată Încet, mărind ngoma. Un drum cu trenul reprezintă primele patru capitole ale unui roman lardnerian, rămas fărĂ titlu și neterminat. Aceste fragmente pot fi citite ca o povestire În spiritul celor ca Cincizeci de bătrîne sau Campionul. Un drum cu trenul CÎnd m-a atins taică-meu, m-am trezit. Stătea În picioare lîngă pat, În Întuneric. Am simțit cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Era exact ca apa În cizmele de cauciuc cînd te duci la vînĂtoare de rațe, atîta că era mai cald, mai gros și mai uleios. — Și cînd se-ntîmpla asta? A, mai demult. Hamalul este un alt episod din același roman neterminat și neintitulat, ca și Un drum cu trenul. Hamalul CÎnd ne-am dus la culcare, tata mi-a zis c-ar fi bine să dorm În patul de jos, pentru că probabil o să vreau să mă uit pe geam dimineață. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băiatului În casă. Acesta zîmbi fericit, amintindu-și de vremurile de altădată. — Drăguț din partea lui. Cum se mai simte? — Bine, spusei eu. Zice că-i bine. Un ținut ciudat este un text care conține primele patru capitole dintr-un roman neterminat la care Hemingway a lucrat În diferite intervale Între 1946-1947 și 1950-1951. Aceste fragmente reprezentau materialul preliminar pentru o primă versiune a romanului Insule În derivă, care a fost publicat postum, În 1970. Se pare că Hemingway a ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]