1,052 matches
-
ci de fisiune sau fuziune nucleară. Combustibilii nucleari utilizați în reactoarele nucleare conțin izotopi fisili (susceptibili să sufere reacții de fisiune nucleară). Similar, combustibilii nucleari de fuziune vor suferi reacții de fuziune nucleară. Materialele fisionabile au proprietatea de a capta neutroni, iar în urma procesului elementar de fisiune emit alți neutroni, propagând reacția nucleară de fisiune. Cel mai cunoscut material fisionabil este U-235, un izotop al uraniului, aflat în amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
în reactoarele nucleare conțin izotopi fisili (susceptibili să sufere reacții de fisiune nucleară). Similar, combustibilii nucleari de fuziune vor suferi reacții de fuziune nucleară. Materialele fisionabile au proprietatea de a capta neutroni, iar în urma procesului elementar de fisiune emit alți neutroni, propagând reacția nucleară de fisiune. Cel mai cunoscut material fisionabil este U-235, un izotop al uraniului, aflat în amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.). Exemplul clasic de combustibil de fuziune este tritiul, un izotop al hidrogenului (H-3). Chiar dacă procesul de fuziune nucleară nu este
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin diverse experimente cu electromagnetism și radioactivitate, fizicienii au descoperit că așa-numitul „atom indivizibil” este de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au inventat ulterior termenul
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
pe placă, ceea ce sugera două tipuri diferite de traiectorii de deviere. Thomson a concluzionat că acest lucru se întâmplă fiindcă unii dintre ionii de neon au altă masă. Natura acestor mase diferite avea să fie explicată mai târziu prin descoperirea neutronilor în 1932. În 1917, Rutherford a bombardat azot gazos cu particule alfa și a observat că gazul emite nuclee de hidrogen (Rutherford le-a recunoscut, deoarece și el obținuse în prealabil bombardând atomii de hidrogen cu particule alfa, și observând
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
masele nucleare ale majorității atomilor depășesc pe cel al protonilor pe care îi posedă; el a speculat că acest surplus de masă este compus din niște particule necunoscute, neutre din punct de vedere electric, pe care provizoriu le-a numit „neutroni”. În 1928, Walter Bothe a observat că beriliul emite o radiație neutră electric și foarte penetrantă, atunci când este bombardat cu particule alfa. S-a descoperit mai târziu că această radiație putea scoate atomi de hidrogen din ceara de parafină. Inițial
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
dedus că radiațiile se compun de fapt din particule neutre electric care nu puteau fi lipsite de masă ca razele gamma, ci trebuia să aibă o masă similară cu cea a unui proton. Chadwick susținea acum că aceste particule sunt neutronii lui Rutherford. Pentru descoperirea neutronului, Chadwick a primit Premiul Nobel în anul 1935. În 1924, Louis de Broglie a avansat ipoteza că toate particule în mișcare—în special particulele subatomice cum ar fi electronii, prezintă un oarecare comportament de undă
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
de fapt din particule neutre electric care nu puteau fi lipsite de masă ca razele gamma, ci trebuia să aibă o masă similară cu cea a unui proton. Chadwick susținea acum că aceste particule sunt neutronii lui Rutherford. Pentru descoperirea neutronului, Chadwick a primit Premiul Nobel în anul 1935. În 1924, Louis de Broglie a avansat ipoteza că toate particule în mișcare—în special particulele subatomice cum ar fi electronii, prezintă un oarecare comportament de undă. Erwin Schrödinger, fascinat de această
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
examen cu Enrico Fermi și Franco Rasetti. La 10 noiembrie 1933 a obținut diploma de licență ("laurea") cu nota 110/110 și calificativul "summa cum laude". S-a alăturat grupului „"ragazzi di Via Panisperna"”, condus de Fermi, care studia interacțiile neutronilor lenți. Rezultatele lor au fost publicate în 1934 și au făcut obiectul unui patent pentru „producerea de radioactivitate artificială prin bombardamentul cu neutroni”. Pontecorvo a continuat cercetările asupra difuziei neutronilor lenți împreună cu Gian Carlo Wick. În 1936 a fost clasificat
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
summa cum laude". S-a alăturat grupului „"ragazzi di Via Panisperna"”, condus de Fermi, care studia interacțiile neutronilor lenți. Rezultatele lor au fost publicate în 1934 și au făcut obiectul unui patent pentru „producerea de radioactivitate artificială prin bombardamentul cu neutroni”. Pontecorvo a continuat cercetările asupra difuziei neutronilor lenți împreună cu Gian Carlo Wick. În 1936 a fost clasificat primul în două concursuri ale Ministerului Educației Naționale italian, pentru burse de studiu în Italia și în străinătate. Finanțându-se din bursă, Pontecorvo
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
ragazzi di Via Panisperna"”, condus de Fermi, care studia interacțiile neutronilor lenți. Rezultatele lor au fost publicate în 1934 și au făcut obiectul unui patent pentru „producerea de radioactivitate artificială prin bombardamentul cu neutroni”. Pontecorvo a continuat cercetările asupra difuziei neutronilor lenți împreună cu Gian Carlo Wick. În 1936 a fost clasificat primul în două concursuri ale Ministerului Educației Naționale italian, pentru burse de studiu în Italia și în străinătate. Finanțându-se din bursă, Pontecorvo a lucrat, începând din 1936, la Paris
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
armata germană. S-a îmbarcat în Portugalia pentru Statele Unite și a ajuns la New York la 20 august 1940. Vreme de doi ani, a lucrat pentru firma Well Survey Inc. din Tulsa, Oklahoma, unde a elaborat o metodă nouă de prospecțiune ("neutron logging"), în special pentru petrol și apă, bazată pe experiența sa romană în legătură cu absorbția neutronilor lenți în substanțe care conțin atomi de hidrogen. În anii 1943-1948 Pontecorvo a lucrat în Canada (întâi la Montréal, apoi la Chalk River) în calitate de consultant
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
20 august 1940. Vreme de doi ani, a lucrat pentru firma Well Survey Inc. din Tulsa, Oklahoma, unde a elaborat o metodă nouă de prospecțiune ("neutron logging"), în special pentru petrol și apă, bazată pe experiența sa romană în legătură cu absorbția neutronilor lenți în substanțe care conțin atomi de hidrogen. În anii 1943-1948 Pontecorvo a lucrat în Canada (întâi la Montréal, apoi la Chalk River) în calitate de consultant științific la proiectul și apoi construcția unui reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
a început cariera științifică în domeniul fizicii nucleare. Activitatea sa în laboratoarele din Roma, Paris, Tulsa și Chalk River, în perioada 1934-1945, s-a concretizat într-un număr de lucrări științifice, brevete de invenție (patente) și rapoarte tehnice cu privire la interacția neutronilor lenți cu nucleele atomice. Începând din 1945, când s-a încheiat faza de proiectare a reactorului NRX, și-a îndreptat atenția către fizica neutrinilor, aducând contribuții fundamentale la ceea ce avea să devină fizica interacției slabe. Neutrinul a fost introdus de
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
să devină fizica interacției slabe. Neutrinul a fost introdus de Pauli în 1930, ca particulă ipotetică de masă zero sau foarte mică, pentru a satisface conservarea energiei în dezintegrarea beta. În teoria formulată de Fermi în 1934, procesul elementar este neutron → proton + electron + neutrin, iar dezintegrarea beta a unui nucleu cu număr de masă A și număr atomic Z decurge în forma Secțiunea eficace calculată pe baza acestei teorii pentru interacțiile neutrinilor cu nucleele este atât de mică, încât neutrinul a
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
prin particule identice se înțelege o categorie de particule care nu pot fi deosebite între ele, nici măcar în principiu. La scară atomică, sunt identice particulele elementare care posedă aceleași caracteristici fundamentale (masă, sarcină electrică, spin), cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar și sisteme care au o structură internă intră în cadrul acestei definiții dacă această structură rămâne neschimbată în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice și atomii. În mecanica statistică clasică, starea unui sistem de particule identice este complet determinată dacă
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
Proiectului Manhattan. Când o reacție nucleară în lanț este auto-întreținută, se spune despre masa materialului fisionabil că este într-o stare "critică" (sau de "masă critică"), în care punct nu există vreo variație în puterea degajată, temperatură sau populație de neutroni. O măsură numerică a masei critice este dependentă de factorul efectiv de multiplicare al (notat cu litera minusculă ), respectiv numărul mediu de neutroni degajați per fisiune individuală care cauzează alte fisiuni (dar nu a neutronilor ce părăsesc materialul sau sunt
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
de "masă critică"), în care punct nu există vreo variație în puterea degajată, temperatură sau populație de neutroni. O măsură numerică a masei critice este dependentă de factorul efectiv de multiplicare al (notat cu litera minusculă ), respectiv numărul mediu de neutroni degajați per fisiune individuală care cauzează alte fisiuni (dar nu a neutronilor ce părăsesc materialul sau sunt absorbiți). Dacă constanta este unitară, formula 1, masa este exact cea critică, iar reacția în lanț este cu greu auto-întreținută. Similar, printr-o masă
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
degajată, temperatură sau populație de neutroni. O măsură numerică a masei critice este dependentă de factorul efectiv de multiplicare al (notat cu litera minusculă ), respectiv numărul mediu de neutroni degajați per fisiune individuală care cauzează alte fisiuni (dar nu a neutronilor ce părăsesc materialul sau sunt absorbiți). Dacă constanta este unitară, formula 1, masa este exact cea critică, iar reacția în lanț este cu greu auto-întreținută. Similar, printr-o masă "sub-critică," se înțelege o cantitate de material fisionabil, care nu poate susține
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
unitară, formula 1, masa este exact cea critică, iar reacția în lanț este cu greu auto-întreținută. Similar, printr-o masă "sub-critică," se înțelege o cantitate de material fisionabil, care nu poate susține reacția nucleară în lanț. În acest caz, populația de neutroni liberi este prea mică, iar numărul de neutroni liber produși în timp, va descrește exponențial, cu atât mai repede cu cât masa materialului este mai mică. Constanta k va fi subunitară, formula 2. Printr-o masă "supercritică," se înțelege o cantitate
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
reacția în lanț este cu greu auto-întreținută. Similar, printr-o masă "sub-critică," se înțelege o cantitate de material fisionabil, care nu poate susține reacția nucleară în lanț. În acest caz, populația de neutroni liberi este prea mică, iar numărul de neutroni liber produși în timp, va descrește exponențial, cu atât mai repede cu cât masa materialului este mai mică. Constanta k va fi subunitară, formula 2. Printr-o masă "supercritică," se înțelege o cantitate de material fisionabil, care este capabilă de a
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
exponențial, cu atât mai repede cu cât masa materialului este mai mică. Constanta k va fi subunitară, formula 2. Printr-o masă "supercritică," se înțelege o cantitate de material fisionabil, care este capabilă de a produce în timp un număr de neutroni liber ce crește, astfel încât materialul fisionabil fie își poate găsi o nouă stare de echilibru (ca o funcție de noua temperatură și puterea degajată), fie se poate autodistruge, dacă echilibrul nu este atins sau este depășit. În cazul supracriticalității constanta este
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
este o apă care conține mai puțin deuteriu decât apa din natură. Hidrogenul are doi izotopi stabili: protiu și deuteriu. Nucleul de protiu conține un proton iar cel de deuteriu conține un proton și un neutron, ceea ce face ca masa deuteriului să fie dublă față de cea a protiului. De aceea, apa care are molecula formată doar din doi atomi deuteriu legați de un atom de oxigen(DO) se numește și apă grea, iar apa care conține
Apa cu conținut redus de deuteriu () [Corola-website/Science/333929_a_335258]
-
nailonul, primul polimer obținut de om și utilizat pe scară largă. Cayley, George 1773-1857 Inventator englez ale cărui idei au condus la inventarea avionului. A construit primul planor care a transportat o persoană. Chadwick, James 1891-1974 Fizician englez, a descoperit neutronul în structura atomului. Cierva, Juan de la 1895-1936 Inginer de origine spaniolă, inventatorul unuia dintre primele tipuri de elicoptere. 1473-1543 Astronom polonez, primul care a afirmat că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Până atunci, oamenii credeau că Soarele se învârte în jurul
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
s-a căsătorit cu o studentă la Facultatea de Literatură, Tola Gryn, pe care o cunoscuse în 1930. Înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, el a efectuat experimente care au arătat că în procesul de fisiune sunt eliberați neutroni. La începutul anului 1939, el a preconizat că dacă într-un timp foarte scurt s-ar putea produce un număr suficient de mare de fisiuni nucleare, acestea ar avea ca rezultat eliberarea unei cantități enorme de energie. El a ajuns
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]