1,526 matches
-
mimezice, în detrimentul funcției semiozice 10, există autori care au abordat această problemă în altă manieră. Astfel Guy de Maupassant scria că, în cazul unui roman realist, problema este nu să redai realitatea, ci iluzia adevărului, deoarece: [...] adevărul poate fi cîteodată neverosimil [...]. A crea adevărul înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului în întregime, urmînd ordinea logică a faptelor și nu să le transcrii cu servilism în învălmășeala succesiunii lor. Am ajuns la concluzia că realiștii cu talent ar fi trebuit să se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spui tu. Nu pentru că ar fi ajuns la aceleași opinii cu mine, ci pentru că și-a dat seama, el însuși, că pomul lăudat nu e chiar așa de lăudabil. Mă bucură asta, nu doar pentru că i-am admirat întotdeauna corectitudinea, neverosimilă pentru România, în afacerile sale, ci și anumite calități politice, chiar de viziune politică. Cât a fost prefect, demarase câteva proiecte, cumva transpartidice, privind dezvoltarea zonei noastre, care ar fi meritat o soartă mai bună, și tocmai de aceea i-
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tinereții mele a fost Sonia Marmeladova, nu Nastasia Filipovna, Grușenka ori Ekaterina Ivanovna. Apoi, Lisa, din Demonii, prea puțin amintită de către cercetătorii operei dostoievskiene, mi-a rămas ca un imens semn de întrebare, ca o promisiune ciudată, ca o atracție neverosimilă și ca o pedeapsă cumplită, prin moartea ei. Ea este omorâtă de niște răsculați, asemenea tatălui autorului. Era un personaj cu adevărat greu de continuat/controlat, chiar și de către Dostoievski... Ce căutai, atunci, la o femeie? Ce te fascina? Eu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și maternă. Această versiune a fost asimilată, peste secole, de Voltaire. Așadar, poetul ar fi văzut scena de dragoste dintre împărat și Iulia Maior sau dintre împărat și Terentia, și pentru acest fapt ar fi fost pedepsit. Ipoteza e însă neverosimilă întrucât poetul a fost relegat, cum am spus, după trei decenii. Alți exegeți, mai prudenți, s-au referit la tăinuirea relației dintre Iulia Minor (fiica Iuliei Maior cu Emilius Paulus) și aristocratul Decimus Iunius Silanus. Această ipoteză este susținută de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-a terminat printr-un scandal divorțul lui Caesar de soția sa Pompeia, fiica lui Quintus Pompeius, nepotul lui Sylla (vezi Suetonius, Caesar, 6). La ceremonia zeiței Bona Dea, poetul ar fi văzut-o pe împărăteasa Livia goală. Ipoteza e neverosimilă, căci Livia avea peste șaizeci și șase de ani și nu mai putea ispiti pe Ovidiu, iar edictul relegării, inopinat, a fost dat în decembrie, după mai bine de o jumătate de an12. Altă ipoteză, susține S. Reinach 13, în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
eveniment familial (harmlos), ci pare să dezvăluie că, tocmai atunci, Fabius, din motive dinastico-politice mai profunde (tiefere dynastisch-politische Motive), s-a decis să intervină pentru rechemarea lui Ovidiu". Pentru Groag, însă, întreaga tradiție în jurul morții lui Paulus pare a fi neverosimilă, incredibilă, pentru că a luat naștere pur și simplu când s-a constatat că Paulus și Augustus au murit în aceeași perioadă în care a fost ucis și Agrippa. Procedeul "hipercritic" al lui Groag ni se pare cu totul inadmisibil: în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
VII, p. 183. 23 Cf. E. RIPERT, op. cit., p. VI-VII; C. NARDI, op. cit., p. 747; DE JONGE, op. cit., p. 8, dar consideră că și Ellis "coniunxit errorem Ovidii cum delicto Iuliae minoris". 24 O asemenea idee ni se pare neverosimilă, pentru că se opune tuturor informațiilor despre istoria augustană și despre viața lui Ovidiu! 25 E. RIPERT, op. cit., în care face trimitere la lucrarea sa precedentă Ovide, poète de l'amour, des dieux et de l'exil. A. Colin, 1921. 26
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
guvernarea marii coaliții PSD-PDL din 2009 sau a moțiunii de cenzură din toamna aceluiași an. Drept care am intervenit pe alocuri în paginile finale ale capitolelor pe care le-am redactat și tradus eu însămi, atâta cât acestea să nu sune neverosimil cititorului de azi. Nu pot încheia aceste rânduri liminare înainte de a mulțumi și Doamnei Marina Mureșanu Ionescu, distinsa traducătoare a capitolelor datorate Doamnei Durandin și a celor comune, dar mai ales cea care ne-a determinat cu blândă energie să
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unei metode / 159 4.1. Toate romanele într-unul singur: textul-oglindă / 169 4.1.1. Percepție și amintire. Psihologia personajului un principiu de compoziție narativă / 171 4.1.2. În luminile rampei. De la Oedip la Boubouroche / 180 4.1.3. Neverosimil, dar lovinescian sută la sută / 188 4.1.4. Peisaj elvețian sau cronica unei morți anunțate / 192 4.2. De la un text la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții / 202 4.2.1. Preliminariile formei. "Teorii" lovinesciene și câteva
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
organică de apetență pentru vreo activitate oarecare. Oricum, dincolo de motivația psihologică ori de amănuntul biografic, glisând mereu în inextricabil, nu degeaba au relevat comentatorii, ca marcă distinctivă a literaturii lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă: deficitul de credibilitate din proza de ficțiune se compensează prin talentul portretistic și evocator, care-și dă întreaga măsură abia în Memorii. Revenind la textele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unde oamenii sunt egali și unde meritul personal rămâne unicul semn de noblețe 70. Dar melodrama s-a îndepărtat cu mult de la forma ei originară, ajungând să desemneze în general, prin abuz terminologic, caracterul excesiv al pasiunii, cum și natura neverosimilă (dacă avem în vedere principiul adecvării la "realitate") a "subiectului", a narațiunii și a celorlalte elemente de compoziție. (Pentru a nu confunda lucrurile, trebuie precizat chiar de pe acum că, deși literatura lovinesciană ilustrează cu varii mijloace categoria melodramaticului, criticul-scriitor nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ea "eternă" și "apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"! Așadar: în măsura în care oglindește viața, literatura împrumută în mod necesar și obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă adesea rolul principal (e drept, tot ca proiecție a "privirii îndrăgostite"). Michael R. Booth afirma
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
veridic realitatea și de a vorbi despre sine firesc, fără emfatica gesticulație a intelectualului în fața oglinzii deoarece abia atunci când vrea să fie autentic devine Lovinescu mai artificial, fie încărcându-și discursul cu un roi de citate, fie exagerând în mod neverosimil naturalețea, spontaneitatea. Lipsit și de simțul realului, dar și de imaginație, criticul-scriitor izbutește să convingă doar în comentariul propriilor experiențe de viață sau de lectură, cu idei și cuvinte luate din cărți. Or, cum talentul oricărui dramaturg se vădește în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ar trebui să intervină aici, pe lângă fatalitatea biologică (glasul sângelui), și aceea propriu-zis "literară"114. Dar, în ciuda bunelor intenții, dramaturgul nu izbutește să motiveze estetic suficient de convingător nici deznodământul, nici comportamentul personajelor sale, ceea ce conferă narațiunii un caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei pentru că în melodramă e lucru firesc să te confrunți cu situații neplauzibile și aglutinări aleatorii de episoade senzaționale, cu suspense, răsturnări spectaculoase de situații și finaluri imprevizibile, de tipul Deus ex machina, toate acestea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
regreta ulterior gestul necugetat, deoarece bărbatul, egoist, nu înțelege să fie discret și-și va cere drepturile de stăpân, după ce în prealabil călcase în picioare, fără niciun scrupul, legea prieteniei (față de soț). După cum am anticipat, sinuciderea lasă impresia unui act neverosimil, forțat, având în vedere că încornoratul e, în cazul de față, un om dedicat studiului (în plus, tată a doi copii), în stare oricând să găsească soluții mai rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cufundat în cărți să se îndrăgostească de un prieten vechi al familiei, infinit mai sensibil la farmecul feminin. Mai greu de admis e durata acestei relații ilicite, de pe urma căreia rezultă și un copil, spre bucuria soțului blând și neștiutor, cum neverosimil pare și actul suicidar survenit intempestiv, fără a coincide neapărat cu momentul aflării adevărului (neprecizat). Oricât de pur ar fi idealul uman întruchipat de intelectualul lovinescian, atitudinea soțului înșelat e totuși prea exagerată ca să pornească, așa cum crede naiva soție, numai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un regim fantasmatic, imaginar, acaparând pe deplin conștiința. Așa încât, în măsura în care salvează, protejându-l de neplăcuta confruntare cu viața, cuvântul condamnă pe cel ce iubește la o dureroasă captivitate, departe de zgomotul și furia vieții care se viețuiește. 4.1.3. Neverosimil, dar lovinescian sută la sută După secvența retrospectivă în care pare să fi deslușit cauzele ghinionului său la femei (de vină ar fi, am văzut, propriul temperament melancolic, agravat de circumstanțele biografice nefavorabile unei dezvoltări psihice normale moartea mamei, lipsa
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
șansa de a deveni cu adevărat o "icoană" și de a intra în literatură. Dar cartea nu se încheie deocamdată așa, ca o blândă și consolatoare melodramă. Trebuie semnalat totuși faptul că, în ultima variantă a romanului, prozatorul îngroașă până la neverosimil dramatismul confruntării, rezolvate altminteri firesc, cu eșecul caraghiosului proiect matrimonial și destrămarea iluziei mincinoase. În final, Diomo aduce lui Lulù vestea că aventurile ei ajunseseră să fie cunoscute de toată lumea, inclusiv de Andrei, și îi propune să plece împreună în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceea pe care la un moment dat natura se hotărăște s-o dea. Proasta opinie pe care o are intelectualul despre imaginația Providenței își găsește cea mai puternică expresie în rezerva pe care criticii literari o fac față de întâmplările melodramatice, neverosimile, deși stilul vieții este neprevăzutul însuși. [...] Căci viața e inventivă, cum nu este de obicei criticul literar, și melodrama se arată a fi genul ei de predilecție". 99 Vezi scena despărțirii dintre Bizu și Diana din finalul romanului Firu'n
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul trebuie să fie sublim, până și stilul celui mai simplu personaj", faptul banal
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
simple, binare, și pe compararea efectelor pe care aceste alegeri le-ar fi făcut cu putință. Evident, multora dintre noi, o asemenea interpretare le-ar putea părea utopică, ireală, științificofantastică. Ar ține de ceea ce italienii numesc a fi "fantascienza" povestire neverosimilă. Numai că, observă cu îndreptățire Ioan Petru Culianu, un asemenea scenariu fantopolitic are mult mai multe șanse de a se apropia de adevăr decît multe variante "serioase", oficiale și amplu mediatizate. În concluzie, fantopolitica ar putea fi cheia adevărată a
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Mihai Cantacuzino; de la o vreme iernile sunt mult mai grele ca altădată, constată el pentru sine. Și totuși acum frigul este suportabil, nu ca atunci.... Și-i răsări în minte imaginea cortegiului mortuar de acum doi ani. Cerul era senin, neverosimil de albastru. Fără pic de vânt, făcliile din mâinile vinete cenușii ardeau palid în lumina puternică a soarelui. Aburul respirației se topea imediat, prinzându-se promoroacă în mustățile și bărbile preoților și monahilor, lăsând aerul transparent ca un cleștar. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimbarea care survenise în guvern. Frica este un factor motivant puternic, iar cei din tribul Acholi se temeau că vor fi pedepsiți pentru numeroasele abuzuri săvârșite în perioada în care fuseseră la putere. Un potențial salvator a apărut în persoana neverosimilă a unei femei de treizeci de ani, Alice Auma, care susținea că putea să comunice cu spiritele o afirmație rară, dar în nici un caz unică în cultura ei. Ea le-a spus tovarășilor săi că a fost posedată de spiritul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ar fi un bloc formidabil de state unite de ura împotriva Israelului, antagonismul față de America și opoziția față de presiunile externe pe tema terorismului și a producției de armament nuclear. Deși riscurile sunt inerente democrației, un astfel de rezultat este extrem de neverosimil. Potențialul Islamului de a asigura coeziunea acestor societăți este mai mare decât cel al comunismului, dar nici o mișcare nu poate să reconcilieze uriașele diferențe culturale și teologice din cadrul acestei religii. Argumentul adus de Mubarak și de alți lideri arabi cu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]