1,553 matches
-
pentru uzul cititorilor români, traducătoarea, Diana Stanciu, scrie: "(...) gloria României Mari - România care s-a născut în 1919, când vechiul Regat a obținut ca recompensă pentru că intrase în război alături de învingători, părți din Rusia, Austria și Ungaria (n.tr.)." Este neverosimil un astfel de gest din partea unui tânăr intelectual român, onest, competent și de o neîndoielnică probitate morală. Cum este posibil ca o absolventă de Litere și de Filosofie, eminentă traducătoare și strălucită doctorandă să săvârșească o "gafă" atât de flagrantă
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
în sens psihanalitic) tendință de a ne victimiza și atunci când nu e cazul ar putea fi responsabilă pentru o asemenea situație. Pentru Diana Stanciu faptul că măcar o dată în istoria ei România ajunge să obțină ceea ce i se cuvine pare neverosimil și deci atins de caducitate. Nu, așa ceva nu se putea, la fel cum pentru țăranul aflat la Grădina Zoologică girafa nu poate să existe în ciuda faptului că tocmai o privește. O autoneîncredere structurală ne dizolvă până și accesul la voluptatea
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
Timpul ce ni s-a dat de Annie Bentoiu este o revelație. Clarviziunea memorialistei, talentul ei literar de mare clasă și mai ales noblețea - de neîntâlnit în societatea noastră de azi - a atitudinii adoptate în judecarea faptelor trecutului au ceva neverosimil. La fel de surprinzătoare au mai fost, la vremea apariției lor, doar jurnalele și evocările semnate de Jeni Acterian, Mihail Sebastian, Petre Pandrea și Ion Ioanid. Jeni Acterian, Mihail Sebastian și Petre Pandrea au murit însă de mult, iar Ion Ioanid trăiește
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
asupra sintagmei „vremurile de azi”. E vorba aproape de un paradox, într-adevăr, cum poate avea succes poezia în vremurile atît de agitate pe care ne-a fost dat să le trăim? Pentru mulți dintre condeieri, postumitatea lui Grigore Vieru e neverosimilă... Dacă unii dintre confrați, de aici sau dincolo de Prut, îi contestă valoarea, mulțimea continuă să fie fascinată de poezia și de personalitatea lui Grigore Vieru. Tind să cred că destinul său postum a început să fie simțit încă în timpul vieții
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
mormîntul lui Carlo Collodi, ca un semn de mulțumire pentru un dar minunat din copilăria mea și a atîtor alți puști. Nu departe de cimitirul aflat pe un deal, există un punct de belvedere de unde se vede, jos, splendidul oraș, neverosimil de frumos, care se întinde generos. Collodi are sub control astfel bucuria din mii de case florentine, bucuria celor mici și celor mari care îl descoperă neîncetat pe Pinocchio și își petrec un interval cu el. De aceea, mă întreb
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
acestea, pot lipsi foarte bine. Miezul acesta de fabulă, semn de cumințenie a spiritului paulin, devenit din raționalist aproape un mistic catolic, nu strică însă cu nimic reușita unor povestiri ca Orestone, Proiect de exterminare, Cel mai mare scriitor, Librarul neverosimil, Domnul Baldassarre, cele mai bune din întreg volumul. Orestone e povestea unui pierde-vară, ,artist care s-a lăsat de meserie" și ,meșteșugar decăzut" care ajunge pînă la urmă cerșetor. Adevărata lui artă e, în realitate, aceea de ,a imita glasul
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
avangardei. Între acestea, trebuie să așezăm la loc de frunte recent apăruta ediție critică integrală a operei lui Pavel Dan, realizată de Aurel Podaru. Este, inutil să adaug, prima ediție integrală din opera acestui prozator, dispărut tragic la o vârstă neverosimil de tânără (30 de ani), și, totodată, o ediție critică riguroasă, care valorifică tot ce s-a descoperit până acum în materie de Pavel Dan. Această ediție era necesară din mai multe motive. În primul rând, pentru a ajuta istoria
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
exactă a cenușiului perioadei nu impietează asupra gestului aproape instinctiv de a detecta micile oaze de expresivitate și de individualitate, ridicate la rang de simbol. „Tăcutul semn de întrebare” ce rezumă destinul Hortensiei sau „bocetul șoptit al conștiinței” invocat aproape neverosimil de Tudor Arghezi într-un context oficial sunt reținute ca mici tresăriri autoreflexive ale realismului socialist. De aici și impresia că, indiferent de precaritatea subiectului, criticul nu-și pierde nicio clipă speranța și încrederea în valențele compensative ale literarului. Unul
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
în altă parte: fiind magistrat, Olteanu cunoștea psihologia, metodele și regulamentul gardienilor, fostul procuror știind să apese tocmai pe acele pedale care îi intimidau pe anchetatori și paznici. Un chior îndărătnic reușise să le vină de hac cerberilor. Detaliul pare neverosimil, dar chiar așa s-a întîmplat. În clipa cînd a fost eliberat, gardienii au răsuflat ușurați: scăpaseră de o pacoste, de un apucat pe care, în ciuda măsurilor drastice de încovoiere a cerbiciei, nu reușiseră să-l țină în frîu. „Prima
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
observă că blana maimuței era foarte lucioasă și că, în mișcarea frunzelor de deasupra ei, la umbră avea niște nuanțe ușor roșietice, iar la lumină aurii. Se uita dintr-o parte în alta, respirînd sacadat, iar pîntecele i se umfla neverosimil, ca un balon, la fiecare răsuflare. Țintise destul de jos și o nimerise în burtă. Matelotul Houston își simți și el burta despicată în două. - Iisuse Hristoase!, strigă el la maimuță, de parcă asta ar fi avut vreun efect asupra stării ei
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
Pr. Bodogae: Dacă chiar legislația editată de Constantin cel Mare prevedea pedepse precum turnarea plumbului topit în gura celui care ar fi comis răpirea unei fete, ne putem închipui că cruzimea persecuțiilor, oricât de rafinată ar fi fost, nu-i neverosimilă. (n.s. 30, p. 402) footnote>. Dar nici după aceste chinuri el nu s-a încovoiat, cu toate că adversarii lui se vedeau învinși și aproape neputincioși în fața răbdării lui supraomenești”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, IV, 12-13, în PSB, vol. 13
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de senzație - tocmai aceste inserții care salvează textele de la obișnuitele dezbateri terne ale teatrului politic pot înclina ușor balanța spre neverosimil. Mai ales combinate cu moda simbolurilor și a ecourilor parabolice din epocă: steaua de șerif a idealurilor adolescenței rămîne (cel puțin la lectură) o simplă stea de tinichea, chiar și în opoziție cu distincția oferită de statul comunist directoarei de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
germeni de obtuzitate sau de partizanat. Unitatea de măsură a criticului par a fi universaliile poeticului, iar algoritmul derulării istoriei are, la el, o matrice organică sau chiar mai mult, ereditară. Meritoria scuturare de clișeele beligeranței duce, uneori, la utopii neverosimile. Ca aici: Cine încearcă să confrunte teoria cu practica poeziei observă că optzecismul de azi nu mai are multe în comun cu cel de atunci, cel puțin așa cum fusese el planificat. Nichita Danilov, Ion Mureșan, Liviu Ioan Stoiciu, Mariana Codruț
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
sau să gonească pe motociclete Toshiba... Dar instinctul sigur al (auto)ironiei și comicul irezistibil (în genul lui David Lodge) feresc această proză de exagerările isteroide ale feminismului hard. Iată un scurt portret al lui Benoîte, din povestirea amintită: "O neverosimilă tînără femeie surprinsă din profil pe motocicleta ei, ce pare că atacă un inamic invizibil. Lungi plete, probabil blonde, îi țin loc de cască. Tînăra despică vîntul ronalpin agitînd un gigantic ac de pălărie. Din poncioul ei de piele aranjat
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
inedită pe marginea unei opere ultracomentate e în sine o performanță. Cu Anti-Caragiale, Gelu Negrea o reușește. Pentru cei blazați, sastisiți de literatură și de critica ei, ca și pentru fanaticii unei metode ori robii ultimei mode, această carte surprinzătoare, neverosimilă în context, poate funcționa ca un medicament. Nu numai că autorul ei (despre care nu știu mai nimic și pe care editura nu-l prezintă, cum ar fi fost normal, măcar minimal) scrie excelent, dar lectura pe care o face
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
acelui colocviu vor fi moderate de Elena Ștefoi și Virgil Ierunca. Știam că doamna Monica Lovinescu o prețuia foarte mult pe această colegă a noastră, dar ideea că ar fi putut să-i cedeze locul său mi se părea totuși neverosimilă. Chiar dacă doamna Ștefoi lucra și la studioul "Europei libere", înființat la București după desființarea celui din Paris, și la emisiunile secției românești de la France Internationale. Dar, cum dl Virgil Ierunca a absentat, viitoarea diplomată n-a putut modera lucrările Festivalului
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
i-a comunicat că se termină rău, așa că ea n-a mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucînd rolul Maslovei în Învierea la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e "jupînița" Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că acesta, Andrei Pietraru
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-o treceau din mână
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
purtau respect și nici vorbă să aibă loc actul sexual între ei, așa cum credeau unii, necunoscători ai acestui obicei. E greu, desigur, să creadă unul neavizat că între cei doi tineri îndrăgostiți, dormind împreună, nu se întâmpla nimic." La fel de frumoase - neverosimil de frumoase - sunt și versurile populare (hori, strigături, țipurituri, cântece de leagăn, jocuri de copii, amintiri, balade, orații și strigături la nuntă) reproduse în revistă. Un singur exemplu: "Mare-i noaptea și nu dorm,/ Ce se face bietu somn?/ Da
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
în uniforma securității, dar ea nu cunostea atunci nici culorile distinctive, nici gradele. Felul în care se mișcau și tonul de sus conțineau în sine o amenințare, disimulată pentru ea de cuvinte al căror sens adevărat îi scăpa. Senzația de neverosimil poate de aici venise, din contrastul dintre cuvintele aparent inofensive - la vederea celor două fete tonul devenise pașnic - și temerile mătușii și ale unchiului. Unul dintre civili, probabil șeful, pentru că în timp ce vorbea ceilalți îl ascultau cu o atenție prevenitoare, întorși
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Gh. Văzându-l, o apucase râsul: vasăzică nu-l prinseseră, îi păcălise! Râsul ei trecuse neobservat, căci scena se însuflețise brusc. Vorbeau toți patru, agitați și incoerenți. Ei tot nu-i venea să creadă că totul fusese adevărat, senzația de neverosimil persista: chiar așa fraieri fuseseră? Sau poate se prefăcuseră că nu-l văd? Nu apucase să pună întrebarea cu voce tare, că unchiul Gh. o și admonestase cu degetul: “Noroc că L. te-a scos din încurcătură, altfel, cine știe
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
petrece ultimele ore Svidrigailov e, ca și cea a lui Rodea, foarte strîmtă și tapetată în galben. Hotelul „Adrianopol”. Comandă „vițel și ceai”!! Totul e meschin nefiresc de meschin. O înscenare! * Toate „aparițiile” lui Svidrigailov în fața lui Rodea au ceva neverosimil, ceva suspect, ca și cum ar fi vorba de un emisar trimis din cealaltă parte. Sînt trei. Prima. Rodea se trezește. „Răsuflă adînc, dar, ciudat, visul parcă tot mai continua: ușa odăii era dată la perete și în prag se afla un
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
lui Yo, oricât de justificate, de ușor de înțeles și de acceptat, își pierd credibilitatea și păr goale. Niște făcături. Căci asta face Yo tot românul: încearcă să te facă din vorbe, mai ales că puținele întâmplări povestite sunt destul de neverosimile. Că în filmele americane de mâna a patra, revoltații din jurul lui Yo fură mașini, trag în polițiști, se bat, se droghează și nu li se întâmplă nimic. Se revoltă pe o societatea nociva, care îi manipulează și care îi vânează
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
Ljubica Raichici Scriu sârbește în limba română. Mai grav. Slovele mele neverosimile, pravoslavnice și-au pierdut instinctul vital. La Sfântul Andrei, ocrotitorul neamului românesc, nu se duc, rușinate, ca orice turmă rătăcită... La poarta lui Sava Sfântul natal ar bate dar nu se mai știe, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]