1,128 matches
-
Regresiune Adaptare/integrare Inadaptare Consolidare/independență Dezadaptare/dependență Involuție/declin Deteriorare/degradare Deficiență/performanțe slabe sau absente Slăbire/absența performanțelor Tipurile de personalitate în psihopatologie 1) Personalitățile nevrotice Personalitățile nevrotice corespund cu ceea ce psihanaliza numește caractere nevrotice (Glover, Reich). Caracterul nevrotic se distinge de nevroză prin absența simptomelor și prin prezența izolată a unor „mecanisme de apărare ale caracterului” care constituie pentru subiect o carapace și care dau un anumit stil comportamentului acestuia. Aceste „trăsături de caracter” sunt, de fapt, „modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modalități de apărare”, preventive sau reacționale, cele mai obișnuite ale subiectului, orientate împotriva conflictelor intrapsihice sau exterioare. Ele sunt trăsături permanente care pot fi rezultatul unei „rețele de pulsiuni, sublimări sau formații reacționale” (S. Freud). În aprecierea tipologică a personalităților nevrotice se ia drept criteriu de referință stadiul de dezvoltare libidinală care are ca obiect fixațiile obsesive sau mecanismele de apărare ale Eului într-un fel preferențial și stereotip în scopul rezolvării conflictelor intrapsihice. Se izolează, în acest sens, următoarele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În această categorie intră o constelație de anomalii de caracter și de conduite cu tendințe antisociale, impulsivitate și instabilitate afectivă și socio-profesională, dar care au o individualitate caracteristică proprie din punct de vedere psihopatologic, neputând fi confundate nici cu structurile nevrotice, nici cu cele psihotice ale personalității. Acest tip de personalitate a fost izolat pentru prima dată de A. Morel (1857) care descrie „grupa degeneraților”. Teza degenerescenței este ulterior preluată de V. Magnan care descrie „grupa degeneraților dezechilibrați”, în care include
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1884) ca situându-se la „frontierele (borderline) nebuniei”. Conceptul are trei surse: în orientarea psihiatrică noțiunea de „stare limită” corespunde grupării situate la frontiera dintre psihozele schizofrenice, starea de dezechilibru mintal și nevroze. în sens psihanalitic, diferitele stări de aparență nevrotică sau caracterială sunt susceptibile de a avea în cursul curei psihanalitice, simptome întâlnite în cazul psihozelor. din punct de vedere psihopatologic se consideră că „stările limită” formează o entitate clinică originală care nu aparține nici nevrozelor și nici psihozelor. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că „stările limită” formează o entitate clinică originală care nu aparține nici nevrozelor și nici psihozelor. Din punct de vedere psihopatologic, „stările-limită” se caracterizează printr-un mare polimorfism în care notăm prezența următoarelor aspecte clinice (Kernberg și Marcelli): angoasa, simptome nevrotice, sindromul depresiv, instabilitatea și impulsivitatea. După D. Widlöcher, „stările-limită” se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: o activitate fantasmatică, o angoasă de anihilare (distrucția coerenței Eului), o organizare haotică a dezvoltării libidinale, tendințe agresive particulare intense. 7) Personalitățile deficitare și imature
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
drept cadru de referință principalele grupe nosologice, încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de existență pato-biografice care acoperă cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde bolnavilor nevrotici. El este dominat de situațiile psihotraumatizante care au dus la un conflict între persoane sau între persoana bolnavului și lume. Modul de existență nevrotică se caracterizează prin dificultăți de adaptare-integrare a persoanei. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde bolnavilor nevrotici. El este dominat de situațiile psihotraumatizante care au dus la un conflict între persoane sau între persoana bolnavului și lume. Modul de existență nevrotică se caracterizează prin dificultăți de adaptare-integrare a persoanei. Aceste dificultăți de adaptare se datoresc eșecului consecutiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde bolnavilor nevrotici. El este dominat de situațiile psihotraumatizante care au dus la un conflict între persoane sau între persoana bolnavului și lume. Modul de existență nevrotică se caracterizează prin dificultăți de adaptare-integrare a persoanei. Aceste dificultăți de adaptare se datoresc eșecului consecutiv unor conflicte. Viața ca și personalitatea acestor indivizi este dominată de sentimente de frustrare, eșecul datorat nerealizării, complexe de castrare și inferioritate. Bolnavii se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în vedere următoarele situații morbigenetice: locuința supraaglomerată care generează conflicte, locuința de tranzit care generează sentimentul de insecuritate și înstrăinare al persoanei în raport cu reședința sa, impresia de artificial, de inautentic, promiscuitatea locuințelor supraaglomerate cauzează surmenajul psiho-senzorial, conflicte, tensiuni, angoasă, tulburări nevrotice, conduite deviante sau delictuale, violență. 6) Devalorizarea persoanei Ce va deveni în final persoana umană aflată în aceste condiții de viață socio-culturală, economică, morală? J. Folliet descrie un veritabil sindrom de degradare al personalității umane caracterizat prin următoarele aspecte: golirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ea un model arhetipal, cu care să se identifice. Dar este necesar ca și acest „model” să-l accepte și să-l recunoască. Toate acestea, reunesc în final condițiile psihopatologice, care duc la edificarea unor situații conflictuale, stări de inadaptare nevrotică și, în situații destul de dese, la dezvoltări psihotice de factură paranoiacă. Aspectele mai sus analizate, privind raporturile care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizată prin sugestibilitate și construcția de tulburări somato-psihice. Psihotraumatism: eveniment nociv, exterior, cu efect morbigenetic de regulă emoțional-afectiv, tulburând starea de echilibru psihic și somatic al unei persoane și determinând prin aceasta apariția unor boli psihice de factură reactivă sau nevrotică, uneori chiar psihotică. Tulburările dispar odată cu dispariția factorilor etiologici care le-au produs și întreținut. Psihoză: boală psihică gravă care alterează sistemul personalității, conduita și relațiile bolnavului, acesta neavând conștiința bolii sale. Puerilism mintal: stare de regresiune patologică la stadiul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nervoasă superioară H. De Jong și H.Baruk Franța Catatonia experimentală (1930) E. Durkheim (1858-1917) Franța Du suicide (1930) J.M. Sakel (1900-1957) Austria Șocul insulinic în tratamentul bolilor psihice E. Moniz (1874-1955) Portugalia Leucotomia. Psihochirurgia K. Horney (1885-1952) Germania Personalitatea nevrotică a timpului nostru. Psihanaliza J.L. von Meduna (1896-1964) S.U.A Șocul cardiazolic în tratamentul bolilor psihice (1934) F. Kallman (1897-1965) Germania Teoria genetică a schizofreniei U. Cerletti (1877-1963) L. Bini (1908-1964) Italia Terapia prin electroșoc a bolilor psihice (1938
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi iubit și se simt indignați dacă lucrurile nu se petrec În felul acesta. Sentimentul de a fi dorit este pentru un copil de o importanță vitală În vederea dezvoltării armonioase. În cazul frustrării afective se stabilesc condițiile pentru dezvoltarea trebuințelor nevrotice. Acestea sunt: anxietatea, sentimentul de a nu putea fi iubit, incapacitatea de a crede În vreo afecțiune și ostilitatea față de ceilalți”. Alfred Adler susține că frustrarea afectivă creează un “gol interior”, sentimentul de singurătate și inutilitate, ceea ce determină omul să
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
În care este judecat de alții. Comportamentul său tradează o lipsă de Înțelegere a relațiilor interumane, uitarea cerințelor vieții și a Îndătoriilor sale de om. Analizând agresivitatea față de semeni, Karen Horney descrie un portret psihologic asemănător, al tipului de personalitate nevrotică la care predomină tendințele agresive. Pentru el viața este o luptă a tuturor Împotriva tuturor. Atitudinea sa adesea este acoperită de o fațadă de suavă politețe, de corectitudine și camaraderie. De regulă, Însă, este un amestec de prefăcătorii, sentimente autentice
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
predomină tendințele agresive. Pentru el viața este o luptă a tuturor Împotriva tuturor. Atitudinea sa adesea este acoperită de o fațadă de suavă politețe, de corectitudine și camaraderie. De regulă, Însă, este un amestec de prefăcătorii, sentimente autentice și trebuințe nevrotice care sunt inspirate de anxietatea fundamentală. La acest tip totul este axat pe a fi, a deveni sau cel puțin a părea tare și inflexibil. Concomitent, tipul agresiv simte nevoia să exceleze, să aibă succes, prestigiu, putere, indiferent de formă
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
identificări. În mare măsură pe acestea se sprijină structura societății umane”. “Dragostea nu face rău aproapelui; dragostea deci este Împlinirea legii” Epistola către Romani, 13, 10 Agresivitatea privită În contextual de mai sus este expresie a tabloului fenomenologic din dezvoltările nevrotice. Această patologie beneficiază În mod deosebit de aportul psihoterapiei. Intervenția psihoterapeutică poate crea cadrul afectiv, securizant În care persoana realizează capacitatea sa de a iubi și de a fi iubit, ceea ce-i va da Încredere și deschidere către relații interumane afective
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
funcții vitale, semnificând un proces activ și cu durată limitată În timp. Acest concept va căpăta un rol din ce În ce mai important În semiologia psihiatrică contemporană, cu referire la inhibiția din psihoze și alte procese patologice, la inhibiția din stările depresive sau nevrotice, inclusive la inhibiția anxioasă. În contextual relației intrinseci anxietate - inhibiție se poate aprecia caracterul biunivoc al raportului dintre acestea: pe de o parte inhibiția generează anxietate - anxietatea ca imposibilitate subiectivă de a acționa și reacționa , iar pe de altă parte
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
indicele nehotărârii subiectului În raport cu obiectul și În funcție de modalitatea specifică de apărare; mecanismele defensive Împotriva anxietății ar fi: imatur (blocare, somatizare, hipocondrie, introspecție, comportament pasiv - agresiv, proiectare, regresie, retragere autistă), matur (altruism, anticipare, ascetism, umor, sublimare), narcisic ( negare, distorsiune, proiecție), și nevrotic ( verificare, deplasare, disociație, externalizare, inhibiție, somatizare, intelectualizare, izolare, raționalizare, formație reactivă, reprimare, sexualizare). Majoritatea autorilor consideră că anxietatea Își are determinarea În evenimente precipitante declanșatoare.
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
o putere pe care și-o ignora: de a decide singur asupra propriei soarte. Odată rezolvată această tensiune, survine un alt element care, dintr-un sens contrar, Îl dublează pe cel dintâi: voința de a domina Îl Împinge spre orgoliul nevrotic de a o elimina, supunându-i-se. Or, În această clipă, cele două forțe - voința de a domina și voința de a dispărea - se află În pragul anulării simultane și reciproce. Sinuciderea apare, din punct de vedere psihic, drept o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dovedi tragică. Sinuciderea e, la Sylvia Plath, consecința normală a unui stil a-normal de viață. The Bell Jar, romanul ei postum, e, de fapt, documentul fictiv al unei stări care confiscase nu numai gândurile, dar și gesturile autoarei. Depresivă, nevrotică, Întorcând la infinit, pe toate fețele, aceleași și aceleași obsesii, ea reușește să păstreze o impresie de echilibru și normalitate În viața de zi cu zi. Nimeni, din cercul ei apropiat, nu pare să fi fost conștient de adâncimea depresiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Într-o Însăilare kitsch, plutind În impasibila și indiferenta consemnare a stărilor de grație. Complexitatea, ca formă a nuanțării tensiunii și expresivitatea ca modalitate a eliberării acestei tensiuni provin din componenta intimă a jurnalului. Intimul alcătuiește suportul obligatoriu al discursului nevrotic din care se modelează Întreaga forță de comunicare a confesiunii. El e un accelerator de particule, menit să infuzeze viață semnelor deloc Îmbietoare așternute de scriitor pe hârtie. În viziunea lui Jean Baudrillard, „intimul nu e nici un concept, nici o noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pierderii de sine. Prins În capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale suferă aceeași tiranie a lui trebuie 21 care-l guvernează și pe nevrotic. El trebuie să se confeseze și trebuie să-și asume experiența confesiunii. Subiectul confesiunii este, de fapt, un eu redus la condiția interiorității. Doar că, spre deosebire de experiența religioasă, experiența interiorității nu-și acordă altă autoritate decât sinele 22. Sustrăgându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În fond, sintetizarea aventurii jurnalului intim, promite soluționarea nu numai a conflictelor particulare și parțiale, dar și a acelora de adâncime, relevate doar În ultimă instanță. Jurnalul intim face parte, ca orice proces de exacerbare a eului, dintr-o soluție nevrotică lărgită 45 din panaceul pe care și-l oferă sinele confruntat cu diversele conflicte, de la cele de apărare, la cele iscate de dorință. Confruntarea cu eul idealizat 46 plasează subiectul Într-o linie a ficțiunii 47 ireductibilă la un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
logonevroză tonică și aftongie, 2 cazuri tahilalie. Din punct de vedere al sexului, repartiția este prezentată astfel: 16 băieți și 12 fete. La 15 cazuri s-a constatat o logonevroză severă, iar celelalte șapte cazuri cu alte manifestări de tip nevrotic (trei cazuri cu automatism psihomotor nocturn, un caz mutism electiv, un caz enurezis nocturn și diurn). Menționăm faptul că aproape la întregul lot al cazuisticii noastre (75%) tulburarea a apărut în mica copilărie, iar la restul (25%) s-a accentuat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]