2,953 matches
-
singură și nici nu-i aici. De aceea tot ce poate arăta este urâțenia unei urâțenii. Dar acum i-a venit rău lui tata de două ori. Și acum arată și mama de două ori rău în dublul cur-rău al nimicului ei. Iar pe tine frățioare, am să te dăruiesc pur și simplu cu porcăria . Fratele sărută recunoscător fundul lui Mariedl. MAMA LUI MARIEDL (ridică în sus rochia lui Mariedl): E tare sfârtecată azi? (îi trage cârpele însângerate dintre picioare și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul ar coincide la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamenul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
M. în reviste vizează mai ales poeți din familia manieriștilor fanteziști, iar micromonografia Leonid Dimov (2000), scrisă în colaborare cu Traian Ștef, oferă un util dosar critic. SCRIERI: Scrisori din Muzeul pendulelor, București, 1982; Biblioteca de os, Cluj-Napoca, 1991; Pietrele Nimicului, Cluj-Napoca, 1995; Ramele Nordului, Cluj-Napoca, 1998; Leonid Dimov (în colaborare cu Traian Ștef), Brașov, 2000; Lumina absentă, Pitești, 2000; Ceremonia ruinelor, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Sunetul văzut, RL, 1982, 28; Dan Cristea, Tineri poeți: Viorel Mureșan, LCF, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
critică. Acceptarea unui sfat sau a unui ajutor, contrazicerea sa sunt percepute de nevropat ca o înjosire și o slăbiciune. Ce își spune un nevropat? „Nu sunt așa de slab încât să accept sfaturi!”. Ostilitatea lor orgolioasă e declanșată de nimicuri. De exemplu, nevropatul încearcă o agresivitate surdă dacă e făcut să aștepte. În forul interior, se formează vagi senzații: „... nu sunt eu dintre cei pe care-I lași s-aștepte și am dreptul la mai mult respect”. [33] Complexul de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
să știi că totul este relativ. 7. Depășește dificultățile! - nu fugi de ele, nu le nega într-un mod defensiv automat și orb. Unii subiecți dau înapoi în fața luptei declarând că „nu-i interesează”, „că-s mai presus de aceste nimicuri”, etc. * A doua cale: Subiectul trebuie să-și analizeze comportamentul în anumite situații critice. El trebuie să știe că: * pericolul de care se teme a fost un pericol real în trecut, dar în prezent pericolul este imaginar, nu real; * dorințele
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Depresiv și sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din Al. Macedonski și profesând un baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
a Demiurgului se Împiedică tot timpul de modelele transcendente imprimate În gîndirea lui, ceea ce Înseamnă că lumea Înfumuratului creator mai păstrează Încă o slabă urmă a Pleromei, dar aceste fantasme arhetipale sînt lipsite de Rațiune și de Lumină, „sînt produsul nimicului”37 și se vor Întoarce În neant. Arhonții Înșiși sînt umbre ale unor entități pleromatice, iar dacă se ceartă permanent Între ei este din cauză că fiecăruia i-a rămas o vagă amintire a originii sale Îndepărtate și nobile și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adverb, ci ca substantiv: „Pierre a răspuns că Înțelesul pasajului este că «fără el s-a făcut nimic», adică «toate lucrurile s-au făcut fără el»”69, căci toate lucrurile nu sînt altceva decît nimic (nihil sau unum purum nihil, „nimicul cel mai pur”). Această exegeză este foarte veche. O găsim pentru prima oară la un autor pe care Îl combate Durand de Huesca, un fost valdez convertit În cursul unei dezbateri ținute la Pamiers, În 1207, unde discipolii lui Valdès
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sa psihologică. De altfel, predispoziția critică (și implicit polemică) a amândurora e intim legată de modul ultrasensibil în care percep realitatea cotidiană cu actorii ei: persoana publică și omul de rând, deopotrivă personaje rizibile, transplantate în imaginarul comic. Mărunțișurile sau "nimicurile" acestei existențe cotidiene se constituie în nuclee narative care fie sunt transpuse în articole de presă, intrând în compunerea unui teritoriu eterogen, fie sunt dezvoltate ca trame epice în narațiunea literară propriu-zisă. Faptul că ritualul vieții cotidiene devine sursa literaturii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic sau cu destinație artistică"257. De aceea, de la improvizațiile cu Mitică, personaj central (dar și alte nimicuri, mofturi felurimi), ale căror poante condensate esențializează metehne ale mentalului nostru colectiv, până la narațiuni mai ample cu substrat polemic, în varianta basmelor parodice sau a Cronicilor (sentimentală, fantezistă, fantastică), Caragiale se exersează în identificarea și diagnosticarea reflexelor deviant-rizibile ale unei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte mesaje sonore anunță, în Nox, lunecarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte mesaje sonore anunță, în Nox, lunecarea în neființă. Nimeni nu scapă de Agentul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o coborâre de la a face spre a fi, apoi spre a spune al lui a fi și spre a fi constând exclusiv în a spune, care i-a condus pe unii dintre cei care au moștenit refuzul obiectului vizual la nimicul riguros al "conceptualului". Adică, to make a long story short, secvența Duchamp Kandinsky Fontana Sol Lewitt. Triumf în cele din urmă umoristic al ironiei romantice: nu face nimic, fii cineva. Mă rog, fă un statement, de catalog ne ocupăm noi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
statuia sacră. Ce fel de Dumnezeu este acela care se sfarâmă în bucăți, care poate fi azvârlit la pământ? Ce ființă infinită se poate lăsa circumscrisă într-un volum? Templul este gol, ca și Chivotul. Falșii profeți îl umplu cu nimicuri, cei adevărați vestesc fără să arate. Numai cuvântul poate spune adevărul, vederea este puterea falsului. Ochiul grec este vesel, ochiul evreiesc nu este un organ fast, el aduce nenorocire și nu vestește nimic bun (ochiul era în mormânt și-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
face din producător stăpânul operei care este filmul (prin dreptul la final cut), calitate rezervată în Europa regizorului. Cinemaul literar rezistă, într-adevăr. Dar televiziunea europeană se supune deja normelor americane, iar în lanțul McDonald's bucătarul-șef e un nimic pe lângă proprietar. Funcția de autor, într-un canal de televiziune, revine din ce în ce mai mult producătorului, înlocuit de acum cu programatorul. Autorul va fi atunci direct prezentatorul, iar grila săptămânală va defila fără dorință și fără plăcere, în linie. Valoarea unui Renoir
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu putința să construiești o deducție fără a considera că există ipoteze valabile 72 și nici nu poți să ajungi la universal pornind de la elemente particulare. Metoda inductivă este singura posibilitate de a dezvolta o imagine asupra lumii pornind de la "nimicul" realizat prin cenzură. Chiar dacă ai o direcție de urmat este absolut necesară și cunoașterea drumului metodic. Fără o metodă concretă nu pot obține rezultate reale astfel că, până atunci, considera Bacon, descoperirile cu adevărat importante sunt puține la număr și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ar avea drept puncte de reper ideea de transformare spre mai bine. Dumnezeu nu poate fi privit ca potențialitate, el nu este devenire, transformare, în curs de desăvârșire. Acesta se manifestă în act ca infinit. Nu mai poate fi adăugat nimic desăvârșirii sale, așa că ideea de Dumnezeu nu provine din ego cum nu putem să naștem ceva infinit din finit, ceva desăvârșit din nedesăvârșire. S-a ajuns la concluzia existenței lui Dumnezeu ca ființă separată de ego. El este suport pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pielea de găină, traduc eu efectul acestei stări de rău care-ți dă frisoane și o stare generală de defazare. Și de neliniște, parcă te ai afla În fața a ceva anormal. Care-ți anunță că ai de-a face cu nimicul, cu cineva sau ceva fără nici o valoare, cu o persoană care nu e capabilă decât de fleacuri. te Întrebi cum de poate exista așa ceva, cum de au statut de onorabili oameni care judecă totul numai În funcție de interesul sau plăcerea lor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
responsabilii instituționali. Dar n-am văzut primari care să se plimbe prin cartiere și prin sate, Împreună cu consilierii lor, și să Îndemne votanții la strângerea mizeriei și amenajarea spațiilor publice și a șanțurilor. Desigur, nu vor să-i supere cu nimicuri, voturile n-ar mai veni. În final, o aplicație: am numărat, acum câteva zile, gropile din asfaltul drumului județean de la Mănăstirea Bârnova (monument istoric semnificativ, frecventat de pelerini din toată țara) până la intrarea În oraș: 123 de cratere, izolate sau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la nimic, deoarece "Graalul este cu adevărat un factor de sens, de elevație morală și de echilibru numai cât durează căutarea lui: când e găsit - adică atunci când facultatea hermeneutică nu se mai exercită - e factor de moarte. Căci Graalul este nimicul, iar căutarea lui nu este ceva care ne apropie de el, ci care ne desparte"746. În această lumină apare înțelesul versetului fericiți cei săraci cu duhul, din mesajul trimis lui Pantelimon de către Sanda Irineu: "Au fost mulți săraci cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îi facă propuneri indecente. A. a refuzat avansurile lui, însă acesta a imobilizat-o și a obligat-o să întrețină relații sexuale cu el. După consumarea faptei minora a fost lăsată să plece acasă. De rușine aceasta nu a spus nimic mamei sale, însă s-a dus la o vecină cu care se înțelegea bine și i-a spus ce traumă a suferit. Vecina a fost cea care a anunțat-o pe mamă, care a reclamat apoi violul organelor de poliție
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
toată țara bea Cotnar. Nu e cârciumă în toată țara să n-aibă Cotnar! Cotnarul, Culai, dacă e, să dai de împărtășanie câte o linguriță de român. Până la Cotnari, cale de o oră și ceva, au vorbit puțin și de nimicuri. Era și altă lume în compartiment, împestrițată, lume în mijlocul căreia nu se simțeau bine și nici la loc prielnic pentru discuțiile lor. Au privit mai mult pe ferestre, cuconul Stejărel lămurind pe Neculai Brateș cam pe unde trec hotarele moșiilor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
unii cărturari, Au înțeles și zeii cei mai mari Au înțeles și gloatele rebele, Au înțeles și visurile mele Că cel mai bun e vinul de Cotnari. * Când o să-ți fie sufletul amar, Sătul de-atâta bine și nebine, Peste nimicul focului din tine Să torni o picătură de Cotnar! Când o să fie pace la hotar, Sau va veni urgie peste țară. Pentru izbândă, soartă sau povară Să guști o picătură de Cotnar! Când o să dai cu cel din urmă zar
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a doua creație a lumii nu înțelegem suprimarea radicală a păcatului din lume, operată de Dumnezeu fără considerarea omului. Omul e ființă liberă. Și dacă Dumnezeu ar fi suprimat păcatul, lăsându-i totuși libertatea, n ar fi suprimat cu aceasta nimic, fiindcă posibilitatea de a păcătui a rămas mai departe în om. Iar dacă ar fi lecuit păcatul suprimând libertatea omului, aceasta ar fi însemnat o nouă desfigurare a lumii, săvârșită acum de însuși Creatorul ei. În Dumnezeu, lucrul acesta însă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
literarizarea unor forme provenind din aria de frontieră a presei. Proza scurtă, alertă, concentrată a lui Caragiale - asupra căreia se oprește C. în cartea sa, închizând metodic între paranteze restul operei -, își are ereditatea formală în notițele, pseudoreportajele, faptele diverse, nimicurile, cronicile fanteziste, publicate în gazetele vremii și reunite sub genericul Mofturi. Criticul urmărește manevrele prin care Caragiale convertește enunțul gazetăresc în proză canonică (un proces pe care, după formaliștii ruși, se întemeiază istoria formală a oricărei literaturi). Caragiale vede în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]