15,607 matches
-
Apoi s-a apucat să sape cu călcâiele și cu picioarele, cu tot trupul. În câteva minute își făcuse o adevărată groapă în nisip. S-a întors cu capul în sus în groapă și a început să se acopere cu nisip. Și-a pus melfa pe cap, acoperind-o și pe ea cu greu. Vântul a făcut restul. După un timp era îngropată de tot, cu fața la numai câțiva centrimetri de suprafață. Auzea foarte limpede șuieratul vântului, iar când acesta își schimba
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
în stare să se omoare pentru o vorbă ori pentru un simplu schimb de sudălmi. Dar cel mai mult se auzea vocea legionarului. Răgușise de cât zbierase. Între timp, vântul o ajuta pe Aza. Nu numai că-i ștersese urmele; nisipul se tot adunase în duna imperceptibilă care luase forma trupului ei pe întinderea deșertului, camuflând-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot mai mult. Aza a început să cântărească ce posibilități de supraviețuire avea. Nu băuse apă de peste zece
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
început să cântărească ce posibilități de supraviețuire avea. Nu băuse apă de peste zece ore și asta îi agrava situația. Iar după fuga nebună din calea mercenarilor, începuse să transpire și pierdea apă prin toți porii, fără voia ei. În ciuda vântului, nisipul frigea la soare. Orice sahariană știa foarte bine ce însemna să rămâi în deșert fără apă. Cunoscuse câteva cazuri de moarte prin deshidratare. Cu siguranță i se părea cel mai cumplit sfârșit. Pentru o clipă a stat în cumpănă: era
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
oazei. Dar când a auzit iar prin preajmă vocile iritate ale urmăritorilor ei, s-a gândit că era preferabil să îndure cele mai cumplite efecte ale setei decât să cadă în mâinile lor. Își simțea gura uscată și plină de nisip. Totuși a încercat să nu-și piardă controlul asupra minții și trupului. A închis ochii, închipuindu-și că se afla în jaima 2, lângă băiatul ei. A încercat să se gândească la altceva, cu orice preț. O vreme ritmul inimii
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
durerea de cap, lipsa salivației și problemele de circulație. Într-un mediu mai puțin ostil se ajungea în faza respectivă în trei zile, în funcție de constituția omului, dar în Sahara simptomele acestea apăreau în douăsprezece ore de căldură infernală. Îngropată în nisip, avea gura păstoasă și se simțea năclăită toată, dar nu-și putea da seama câtă apă pierduse corpul ei. Preț de o clipă a avut un atac de panică. I s-a părut că pielea i se lipea de oase
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit-o a fost tăcerea. Nu se mai auzea nici vântul, nici glasurile mercenarilor, nici zgomotul vehiculelor. Tăcerea absolută era cutremurătoare. Avea cumplita senzație că era îngropată în nisip de mai multe zile. Lumina care ajungea filtrată până la ochii ei i se părea acum mai puțin agresivă. Și-a pus bărbia în piept și a scos cu greu capul afară. 1 Melfa - țesătură cu care femeile sahariene se înfășoară
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
top numele juristului-teleast Șerban Nicolaie n-ar trebui să lipsească. Dacă tot e să dăm justiției din România meritata identitate colhoznică, individul cu pricina ar reprezenta candidatura ideală. Așa cum se întâmplă în situațiile în care o țară întreagă stă pe nisipuri mișcătoare, cazul Norica Nicolai va duce automat la alte cazuri. Se știe că, în mod iresponsabil, sinucigaș, ținând morțiș ca procuroarea din Călărași să ajungă ministru, aripa dură a PNL încearcă să trimită Guvernul în Parlament. S-ar putea ca
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
n-am mai văzut, de o frumusețe ireală. Nu țin minte să fi găsit tricicleta în listele de inventar din Paltonul de vară... Nu era, pentru că, din păcate, s-a degradat de-a lungul timpului. A devenit cărucior de cărat nisip... Dar a fost cel mai frumos cadou primit de mine vreodată.
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai întîi în
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor noastre fuge, spre a-și surprinde identitatea, dar și din aspră necesitate. Lucian, din Hotarul de nisip, romanul de sertar al lui Pavel Chihaia - scris în anii 1952-1954 și publicat după Revoluție în Jurnalul literar, iar în volum în 2007, la editura "Paideia", Buc., sub egida Institutului național pentru memoria exilului - fuge pentru că este urmărit, hărțuit, de
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
urmărit, hărțuit, de organele Securității. El și-a pierdut identitatea în propria țară, a devenit un indezirabil, trece din ascunzătoare în ascunzătoare, prea mulțumit să găsească un adăpost în cabana de pe țărmul mării a unui prieten, în aridul peisaj al nisipurilor dobrogene și al mării cu care nu se poate încheia nici o înțelegere. Dobrogea cea plină de contraste a fost, de altminteri, locul desfășurării romanului de debut al lui Pavel Chihaia, Blocada, al piesei sale de teatru intitulată La Farmecul nopții
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
Chihaia în scrisul lui, oferindu-i în chip firesc eroul, în persoana tânărului care însuși a fost contemplându-i dunele, valurile, întinderile. Narațiune epică, de realistă factură, de vie mișcare și atmosferă din care nu lipsesc brizele poetice - Hotarul de nisip se fundează pe o strânsă dezbatere asupra libertății, a creativității, de aceasta intim legată - de fapt indisolubil. în căscioara unde a fost primit fugarul, hotărât să riște totul spre a evada în lumea liberă, discuții se poartă între el și
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
ceartă cu trupul. Să fie, în dorul de exil și o poftă de eșec? De eșec ce tace, răbdător în fiecare ins, în caruselul destinului? Vorbea, undeva, Pavel Chihaia de "treptele nedesăvârșirii", iar în partea a doua a Hotarului de nisip, într-un interviu luat de Al. Cistelecan, își declara adeziunea la "eroul necunoscut al existenței noastre, felul cum s-au oglindit în noi evenimentele zilnice lipsite de importanță, lungul itinerar al neîntâmplărilor, amintirilor, viselor în stare de trezie, tentațiilor creatoare
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
înțelegi / că poezia nu mai are nevoie de hârtie / că un glonț se face mai auzit decât o carte.." (Călătorie), "și iată că tot așteptând să se-mpută gloria Golului / lașitatea noastră a con-gelat-o definitiv" (Evoluția vinului), "... n-avem noi nisip câte capete putem ascunde" (Epistolă despre acceptarea realității cu postscriptum ușor metafizic), "Ferește-mă, Doamne de cei ce-mi vor binele /de băieții simpatici/ dispuși oricând la o turnătorie voioasă / de preotul cu magnetofonul sub sutană / de plapuma sub care
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Iarna-n București". în schimb, Rebreanu, vecinul de bloc, trage și el o fugă la "moșia" de la Valea Mare și notează în Jurnal: "Timp frumos. Continuat sapa cu 20 oameni. Sosesc seara de la București; Timp frumos. Lache cară gunoi și nisip. După-amiazi la Pitești. Cumpăr 4 scînduri pentru podele la grajd-vacă; vorbesc cu fierar pentru reparația căruței; Timpul frumos, continuă culesul cartofilor etc. S-au mai adus 160 kg. cartofi, plus 216 dovleci + 195 dovleci + dovlecei, apoi 2, 1/2 saci
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
literatură română și, bineînțeles, cu consecvență, în mod special despre literatura română contemporană. A pornit în presă (în "Epoca" în 1904, în "Convorbiri critice" în 1907-1909, în "Convorbiri literare" în 1910, în "Flacăra" în 1912-1916), apoi în volumul Pași pe nisip (1906, două volume) și în activitatea ulterioară, cu dorința presantă de a face ordine în valori și de a impune un nou canon. Programul de revizuiri a fost declanșat în iulie 1915 în revista "Flacăra", l-a continuat imediat după
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
al profesionalizării cu ceea ce știm cu toții foarte bine, cu un mod de a se instala în literatura contemporană și de a o orienta spre modernitate, de a crea și de a susține o critică de direcție. În perioada Pașilor pe nisip, a ironizat continuu, a detestat critica de direcție, pe care o vedea întruchipată în Nicolae Iorga și în doctrina sămănătoristă. A adoptat impresionismul în felul elementar în care îl înțelegem noi astăzi, un înțeles limitat al lui. Sigur că impresionismul
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
de ani-lumină. De aceea, deși separate de distanțe uriașe, cele două particule dovedesc o inseparabilitate funciară în fața căreia fizicienii ridică din umeri: taină și nimic altceva. Cu discontinuitatea e și mai simplu. Energia din lumea subatomică nu e distribuită ca nisipul de pe plaja mării, într-o răspîndire continuă și netedă, fără pauze și fără goluri. Dimpotrivă, energia e ca o dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip. În loc de o întindere continuă de
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
taină și nimic altceva. Cu discontinuitatea e și mai simplu. Energia din lumea subatomică nu e distribuită ca nisipul de pe plaja mării, într-o răspîndire continuă și netedă, fără pauze și fără goluri. Dimpotrivă, energia e ca o dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip. În loc de o întindere continuă de nisip, am o suită de striații ce nu sînt legate prin nimic. Așadar, bazinul de energie în care se scaldă universul este
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
subatomică nu e distribuită ca nisipul de pe plaja mării, într-o răspîndire continuă și netedă, fără pauze și fără goluri. Dimpotrivă, energia e ca o dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip. În loc de o întindere continuă de nisip, am o suită de striații ce nu sînt legate prin nimic. Așadar, bazinul de energie în care se scaldă universul este o plajă discontinuă de striații. Ce anume ține la un loc striațiile nu
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
de pe plaja mării, într-o răspîndire continuă și netedă, fără pauze și fără goluri. Dimpotrivă, energia e ca o dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip. În loc de o întindere continuă de nisip, am o suită de striații ce nu sînt legate prin nimic. Așadar, bazinul de energie în care se scaldă universul este o plajă discontinuă de striații. Ce anume ține la un loc striațiile nu se știe, dar se știe că
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
stând în sfințenie ca felinele mici cu gheare tocite la sânge-n trunchiul crucii încolăcit de ape amare. Dumnezeu la sfârșit va lua și apele, pe toate, ca și când n-ar fi fost. Și se va vedea în vedenie pustia ca nisipul și ca scheletul dintr-un nevoit și, ca prin pielea ca pergamentul, sufletul nevoitului. Ușor zadarnic, Doamne, cu apă scriu, cu lacrimi scriu, ca să-mi rămână scrisul pe mâna goală. Tu să întinzi prin calcarul de dar un deget lung
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
câștigă micile și marile ei sensuri. O ultimă mostră: "Două chestii mi-au atras atenția în ultimul timp. Foarte interesant și trist mi se pare că pe toți ostatecii din Irak îi răpesc de obicei indivizi fioroși de genul Spaima Nisipului, Vulpea Deșertului, numai pe ai noștri i-a răpit unul - Mitocanu. Punctul be. Mă uit la copiii de clasa a opta, care dau acum capacitatea, au ceva nedefinit, neformulat, parcă sunt încă asexuați, vorbesc o tentativă de limbă doar, ceva
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
e atunci/ când, în loc de asfalt,/ dai peste bălțile irizând curcubeele de carburant/.../ e atunci când note mici iei/ și înveți să gătești,/ de Traian să ai grijă// singurătatea/ e o țesătură de cimbru și mentă", apoi: "și, iată,/glasurile dragi aidoma nisipului șovăie,/ în ele reumatismul a sporit,/ căci pâcla pereților a ajuns un cotor de album/ din care să aflăm ce-a fost și ce nu,/ noi n-am știut,/ să ne dăm binețe la capătul treziei/ încă n-am apucat
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]