2,731 matches
-
Henric) - cu coroana, sceptrul și mantia regală. Istoria a confirmat această vedenie, cei trei fii devenind regii Franței, unul după altul. Pentru răspândirea științelor, regina a deschis o școală la Saint-Germain, unde învățau la un loc tineri și tinere din cadrul nobilimii. Regina, ajutată de cumnata sa, a stabilit materiile de studiu (limbi străine, istoria, geografia, matematica, astrologia), precum și jocuri distractive pentru înalta societate. Aici au învățat, s-au iubit și mai târziu s-au căsătorit Francisc al II-lea și Maria
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
dimineața bea din elixirul vieții, pe care numai el știa să-l prepare. Era nobil sau nu? Iată un mister nedezlegat; aceasta însă nu l-a împiedicat pe însuși regele Franței să-i cadă în genunchi, la fel cum întreaga nobilime i-a stat de atâtea ori înainte, cerșindu-i o picătură din minunata licoare. Este Cagliostro mai prejos? Deloc; el este demnul rival al colegilor săi de înaltă clasă: Saint-Germain și Casanova. Toți trei cunosc mânuirea spadei, regulile duelului, alcătuirea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
între numeroasele grupe și subgrupe ale aristocrației ruse cărora, în virtutea averii lor moștenite și a relațiilor lor din tinerețe, le-au aparținut Pușkin și Qogol, Turgheniev și Tolstoi. *7 Dar este anevoie să dovedești că Pușkin ar fi reprezentat interesele nobilimii rurale scăpătate, iar Gogol, pe acelea ale micilor proprietari de pământ din Ucraina ; o asemenea concluzie este evident infirmată de ideologia generală a operelor lor și de răsunetul pe care aceste opere 1-au avut dincolo de cercul strimt al unui
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Samuel Johnson în Grub Street și felul în care 1-a sfidat pe Lordul Chesterfield ilustrează aceste schimbări. Și totuși, numai cu o generație în urmă, Alexander Pope a izbutit să facă avere cu traducerea lui din Homer la care nobilimea și lumea universitară au subscris cu generozitate. Marile recompense financiare însă n-au venit decât în secolul al XIX-lea, când Scott și Byron au exercitat o influență enormă asupra gustului și opiniei publice. Voltaire și Goethe sporiseră foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
publicul cititor), care ar putea foarte bine să fie considerată ca o predică bazată pe textul lui Thorndike, Q. D. Leavis *13 arată că țăranul din secolul al XVIII-lea, care știa să citească, era obligat să citească ceea ce citea nobilimea și lumea universitară ; dar că, dimpotrivă, cititorii din secolul al XIX-lea nu mai pot fi considerați că ar reprezenta la propriu vorbind "un public'', ci mai multe categorii de public. Epoca noastră cunoaște o și mai mare proliferare și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în Nevestele vesele din Windsor, Ben Jonson, în mai multe piese, și Thomas Deloney par să ne spună ceva despre burghezia din epoca elizabetană. 144 Addison, Fielding și Smollet zugrăvesc noua burghezie din secolul al XVIII-lea ; Jane Austen, mica nobilime rurală și preoțimea de la țară așa cum erau la începutul secolului al XIX-lea ; iar Trollope, Thackeray și Dickens, lumea victoriană. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, Galsworthy ne prezintă marea burghezie engleză ; Wells
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de simpatie din partea lui Augustus (care l-a adoptat doar atunci când toți candidații la succesiune au dispărut în mod tragic), de intrigile palatului, anii de domnie accentuându-i pesimismul și suspiciunea. Devenit nepopular în rândurile poporului și mai ales al nobilimii, care a încercat să țese în jurul lui tot felul de intrigi, el continuă politica lui Octavian Augustus. Fiind adept al păcii, evită cu grijă cuceririle, chiar dacă nepotul său Germanicus poartă o serie de campanii pe Rin, pentru a răzbuna înfrângerea
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
î. Hr., iar Roma recunoaște indirect rangul egal al Partiei în relațiile internaționale. În secolul care începe odată cu domnia lui Phraates al IV lea (37-2 î. Hr.), Regatul Part, traversează o perioadă de criză provocată de conflicte dinastice, de tendințele centrifuge ale nobilimii, de atacurile alanilor la granița de nordest. Diplomația romană expolatează cu abilitate slăbirea auorității centrale, sprijină și impune diverși pretendență la tron, asigurând astfel, până în vremea lui Nero, o perioadă de pace la hotarele răsăritene ale imperiului. După întoarcerea lui
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
era că vedea din toate părțile primejdii amenințătoare încât el spunea deseori că ține lupul de urechi. Avea dreptate. După moartea tânărului Agrippa, un sclav pe nume Clemens, a încercat să-și răzbune stăpânul. Lucius Scribonius Libo, un bărbat din nobilime uneltea mișcări populare. Astfel o răscoală a izbucnit în Illyricum, alta în Germania. Tiberius avea o fire închisă. Nu lăsa să se vadă nimic din ceea ce dorea și nu voia nimic din ceea ce mărturisea că dorește. Izbucnea în manifestări de
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
di Giovanni VIII Paleologo. Roma: Donzelli, 2009. [1933]. Dobre-Bogdan, Cristina. Imago mortis în cultura română veche (sec. XVII-XIX). București: Ed. Universității din București, 2002. Dolcini, Carlo (coord.). Il pensiero politico dell'età antica e medioevale. Torino: UTET, 2000. Drăgan, Ioan. Nobilimea românească din Transilvania (1440-1514). București: Ed. Enciclopedică, 2000. Drăguț, Vasile. Arta românească. București: Meridiane, 1982. ---. Pictura murală din Moldova (secolele XV-XVI). București: Meridiane, 1982. Droysen, Johann Gustav. Istorica. Lezioni di enciclopedia e metodologia della storia. Ed. Silvia Caianiello. Napoli: Guida
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
milioane de locuitori, din care mai mult de 55 de milioane rusofoni, 85% din populația sa fiind țărani. Acest regim autocratic, fără Constituție și fără Parlament este condus de țar și guvernat de cinci instituții: Administrația, poliția politică* (Ohrana), mica nobilime, armata și Biserica ortodoxă. Administrația se bazează pe o birocrație* puțin calificată și foarte coruptă, numărând 225000 de persoane, satele fiind lăsate în seama unui fel de autogestiuni comunale. Totuși, Rusia cunoaște o industrializare* rapidă care face ca numărul muncitorilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obțin 600 de delegați - față de 105 ai bolșevicilor - și ratifică o coaliție a guvernului provizoriu cu CEC. în timp ce în sate, au loc tulburări, la primul Congres al sovietelor țărănești, întrunit cu începere de pe 30 mai, Lenin, care cere confiscarea pământurilor nobilimii, nu obține decât 6 voturi din 1547. Dar, deja, criza revoluționară se amplifică. Guvernul provizoriu, dominat de o diviziune analogă celei a Revoluției Franceze crede că mobilizează țara lansând, pe 1 iulie, o mare ofensivă militară. Aceasta sfârșește dezastruos și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Napoleon și până la înăbușirea revoluțiilor din 1848, regimul este jandarmul Europei. în 1855, țarul Alexandru al II-lea își începe domnia sub semnul reformelor. O relaxare a cenzurii determină considerabila dezvoltare a presei, ceea ce provoacă entuziasmul intelighenției și a nobilimii luminate. în martie 1861, țarul dezrobește mai bine de 20 milioane de iobagi, dar nu le dă pământuri pe care aceștia trebuie să le răscumpere. Din acest moment se înfruntă trei mari curente: reacționarii care nu vor să schimbe nimic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de război și în foametea lui 1921-1922. Dat fiind că adversarii bolșevicilor erau asimilați de aceștia cu clasele avute, nimicirea dușmanilor de clasă apare ca o necesitate pentru menținerea la putere. Construirea noii societăți comuniste înseamnă, deci, mai întâi, zdrobirea nobilimii, a proprietarilor de pământ, a industriașilor, a clerului. Decretul cu privire la pământ, din noiembrie 1917, reprezintă preludiul la exproprierea și lichidarea nobilimii latifundiare; la fel se întâmplă și cu decretul referitor la industrie. în paroxismul violenței cu care sângele doboară vechea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de clasă apare ca o necesitate pentru menținerea la putere. Construirea noii societăți comuniste înseamnă, deci, mai întâi, zdrobirea nobilimii, a proprietarilor de pământ, a industriașilor, a clerului. Decretul cu privire la pământ, din noiembrie 1917, reprezintă preludiul la exproprierea și lichidarea nobilimii latifundiare; la fel se întâmplă și cu decretul referitor la industrie. în paroxismul violenței cu care sângele doboară vechea ordine, au fost deja puse bazele noii orânduiri. „Preferința proletară” se impune ca principiu de mobilitate a cadrelor. „Originea sănătoasă” - muncitorească
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țărani bogați puși la zid de Lenin - nereprezentând decât 4% din masă) și nu dispune, adeseori, decât de două-trei vaci și de vreo zece hectare cultivabile, la o familie de 8-9 suflete. Clasa muncitoare reprezintă circa 10% din populație, în timp ce nobilimea și burghezia au fost lichidate. Perioada NEP suscită o formidabilă înflorire socială, pe care o ilustrează inovațiile urbane și, încă și mai mult, experimentele artistice ale avangardei ruse, având în fruntea sa poeți și scriitori de renume mondial - Maiakovski, Mandelstam
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Alianță și de incidente precum cel discutat anterior, când, nu mai târziu de 1862, țarul l-a invitat pe Bismarck să intre în serviciul diplomatic rus13. Cu toate acestea, declinul societății internaționale și al moralității ei, care uniseră monarhii și nobilimea creștinătății, este evident spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Declinul nu a fost nicăieri mai dureros de clar ca în deșertăciunea teatrală a încercărilor verbale ale lui Wilhelm al II-lea de a-l opri. El i-a scris țarului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-lea, toate tentativele de introducere a serviciului militar universal au eșuat; în scopul menținerii în stare de funcționare a producției naționale, clasele productive din cadrul populației trebuiau să fie scutite de serviciul militar. Doar plebea incapabilă să dețină ocupații productive și nobilimea care nu dorea să se angajeze puteau fi recrutate în siguranță. Revoluția Industrială și, în particular, mecanizarea agriculturii și a proceselor industriale în secolul XX au avut un efect triplu asupra caracterului războiului și al politicii internaționale. Ele au crescut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Glorificarea poporului corespunde unui obiectiv de „domesticire” și de instituționalizare a conflictelor de clasă. Trebuie distinse patru etape. O primă etapă este depășită În secolul al XVI-lea. Reforma și Contrareforma favorizează formarea unui sentiment de apartenență comună În rândurile nobilimii protestante și, respectiv, catolice. O a doua etapă este parcursă la Începutul secolului al XVIII-lea: avântul „capitalismului comercial” permite fixarea sentimentului de apartenență comună la instituții mai clar delimitate (corporații, bresle etc.): statele Încep să fie concepute ca niște
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se constituie la sfârșitul secolului al XVI-lea, pentru a deveni un secol mai târziu, la Boulainvilliers, doctrina aristocratică franceză „a celor două rase” antagoniste, presupuse componente ale populației Franței (descendenții cuceritorilor și Învingătorilor, franci sau germani, erau reprezentați de nobilimea autentică, „nobilii de rasă”, În vreme ce descendenții Învinșilor, galoromanii, erau reprezentați de plebe); această doctrină implică o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat și pur”, propriu gentilomilor, să fie alterat de sângele „josnic și abject” al plebei (această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat și pur”, propriu gentilomilor, să fie alterat de sângele „josnic și abject” al plebei (această teoretizare a dualității naționale constituie, În plus, un mod de legitimare a dominației exercitate de nobilime, În virtutea dreptului obținut prin cucerire); 3) apariția, În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a imaginarului mixofob În Antile și În cele două Americi, focalizat pe metisajul dintre albi și negri, adică dintre stăpânii europeni și sclavii lor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în piețe publice și ambasadele incendiate? Pentru a fi urât și scuipat în față, dacă nu chiar linșat? Codruț 17 februarie 2006 Enervantă este rutina zilnică. Mă întreb dacă orice rutină este detestabilă. Probabil că există și o rutină a nobilimii, a oamenilor bogați și importanți, care se complac într-o rutină a mișcării. Dar și aceasta se poate transforma într-una a plictisului: ce farmec mai are călătoria atunci când ți-o permiți când vrei, și pe unde vrei? Oare totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
aparte și pentru societate, care sărbătorește cum se cuvine pe noul venit, de aceea este o bună ocazie să facem cunoștință cu ea. Participanți la eveniment sînt mai toți boierii din ținut, din moment ce era de față însuși mareșalul nobilimii județene, alături de rude de un grad mai apropiat sau mai îndepărtat cu părinții copilului, Iorgu Răutu și Smaragda Theodorovna, sau neînrudiți cu aceștia. Erau prezente autoritățile, reprezentate de ispravnicul județului și comandantul regimentului de husari, cu mai mulți ofițeri. Era
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
evreul lautar din Bălți, responsabil cu petrecerea ce urma ceremoniei creștinării. Intenția vizibilă a autorului este de a ne prezenta situația boierimii basarabene. De o parte erau vîrstnicii, care în astfel de momente își aminteau că sînt moldoveni; însuși mareșalul nobilimii „uitîndu-și fumurile de mareșal al nobilimii din împărăția rusă“ (1,10), îi cere lăutarului: „Bre, Lemeș frate! Zi-ne o doină moldovenească“ (1, 10). Cîntecele moldovenești le înmuiau inima și le redeșteptau momente trecute, provocînd ieșiri ca a mareșalului, care
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
petrecerea ce urma ceremoniei creștinării. Intenția vizibilă a autorului este de a ne prezenta situația boierimii basarabene. De o parte erau vîrstnicii, care în astfel de momente își aminteau că sînt moldoveni; însuși mareșalul nobilimii „uitîndu-și fumurile de mareșal al nobilimii din împărăția rusă“ (1,10), îi cere lăutarului: „Bre, Lemeș frate! Zi-ne o doină moldovenească“ (1, 10). Cîntecele moldovenești le înmuiau inima și le redeșteptau momente trecute, provocînd ieșiri ca a mareșalului, care își dădea cu pumnii în cap
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]