2,234 matches
-
rangului de nobil este una din aceste preocupări majore. Problemele originii, ale rolului și privilegiilor sale vor fi reluate, spre 1821-1830, de pe poziții ostile acestei elite, căreia i se reproșează că ar fi pactizat cu fanarioții. Fanarioții așază în față noblețea funcției; boierii "de țară" sînt legitimați după cum explică cronicarul Cantemir în Descrierea Moldovei de o decizie a voievozilor întemeietori care și-au înnobilat oștenii înzestrîndu-i cu pămînturi. Ambiția fanarioților consistă în a reduce numărul boierilor scutiți de plata impozitelor. Marii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lucrare intitulată Legile firei, inspirată de filosofia lui Baumeister care alimenta, pe la 1750, gîndirea politică a despotismului luminat. Acești oameni sînt de o mare cuprindere intelectuală, iar orizontul școlilor de la Blaj, unde profesează, le este suficient. Acești oameni au conștiința nobleții lor, un statut de elite recunoscut de losif al II-lea, care face adesea apel la competențele lor. Cu toate acestea, ei sînt puțin citiți. Unele din lucrările lor vor fi publicate, cu dificultate și tardiv, la Buda. Încă de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sentimentele, păstrînd o naivitate pe care Occidentul a pierdut-o. Pentru că mergem cu viteză scăzută, ori de cîte ori traversăm o localitate, văd de aproape fețele țăranilor: neschimbați, fini, simpatici. Bătrînii salută cu o ridicare a pălăriei, gest plin de noblețe. Mă las în voia lirismului pe care mi-1 inspiră acești oameni rămași neschimbați cu toată colectivizarea rurală... prin ce minune?" Aceste reflecții ale Sandei Stolojan un lirism al neschimbării își regăsesc ecourile vagi în comentariile presei privitoare la vizita
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în care Royer-Collard, vorbind la mormântul lui Casimir Perier, credea a găsi părți divine. Vorba era prea frumoasă poate; dar, daca nu e nimic divin în o asemenea artă, este ceva care înălță într-un mod singular, e mărimea scopului, noblețea mijloacelor. Preocupîndu-se de aceste două lucruri politica pierde caracterul ei personal și prea adeseori puțin moral. Ea devine acea artă despre care voia să vorbească Royer-Collard. E politica de stat în cea mai naltă putere a cuvântului. Politica de partid
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
strălucitoare, nu-și poate vindeca micile bube, atît de vizibile, mai cu seamă ochiului străin? Și-ți răspunzi ca un rabin: se vede că nu. Dar și constați imediat că deplorabila categorie nu poate determina o modificare a mărcii de noblețe a națiunii, nu e în stare, cum ar fi? să se instituie într-o voce demnă de luat în seamă, la un eventual scrutin electoral, să propună, mai știi? un imperiu al cerșetorilor. Dar dincoace, pe trotuarele astea atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de Republică. I se văd amîndouă urechile. Dar cerneala tipografică e-aceeași. Ce afront adus, în continuare, după decenii de mascaradă propagandistică, nobilului oraș. Prin această imagine de verificată insolență răsăriteană! Copil, am trăit în cultul unei imagini încîntătoare. Prin noblețe, prin discreție: cea a regelui-copil, cea a regelui-adolescent, în uniforma ostașului crud, peste care urma să vină tăvălugul istoriei. Frumusețea necontrafăcută a începutului este acum, în anii senectuții, efigie veșnică. Efigie dur și îndurerat cioplită. Așa cum am văzut-o în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privind întîietatea limbii engleze în lume și pierderea terenului de către francezi: "Asta pentru că englezii au colonizat America și Indiile în timp ce francezii i-au colonizat pe canibali". De recunoscut, și aici, umorul (aparent) radical, tipic cioranian. Din care se vede că noblețea autentică nu face discriminări: în anii periculoși ai războiului, Martha Bibescu, în drum spre București, e oprită la granița italo-iugoslavă, de carabinierii mussolinieni. Cum e însoțită de camerista ei... franțuzoaică, vameșii carabinieri somează: Trebuie s-o reținem pe cameristă! Martha
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Martha Bibescu, în drum spre București, e oprită la granița italo-iugoslavă, de carabinierii mussolinieni. Cum e însoțită de camerista ei... franțuzoaică, vameșii carabinieri somează: Trebuie s-o reținem pe cameristă! Martha: Va trebui, atunci, să mă rețineți și pe mine... Noblețe și stil. Tot în Jurnalul Sandei Stolojan. Eugen Ionescu află că Cioran îl bîrfește și-i scrie pe loc o scrisoare violentă, acuzîndu-l că nu este decît un... om de litere (adică nu un spirit mare), fiecare carte a sa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
momente marcînd ziua de 10 Mai, ziua națională a României pînă la invazia tancurilor și nepusă nici azi, în regim democratic, în drepturile ei legitime. Invitație purtînd antetul "Mișcării pentru Regatul României" și al Societății "Amicii regelui Mihai". Mulțumesc pentru noblețea gestului. Dar aș remarca, mai întîi, un lucru. Dacă aniversarea acestei zile sfinte pentru neamul românesc nu cunoaște anvergura la care este îndrituită să aspire, atunci cred că e mai bine să se renunțe la astfel de palide momente, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este altceva decît (în mic, dar extrem de semnificativ) parte a voinței de a pune ordine în dezordinea postcomunistă. De a demonstra că Iașii nu sînt ținutul retardat al lobby-urilor neocomuniste, agitate acum electoral, și că de pe efigia lui de noblețe trebuie înlăturată definitiv pecinginea. Mai rezistă în cîteva puncte cardinale ale orașului (printre ele, Casa tineretului, Prefectura, Casa sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în cel mai pur stil proletcult) însemne ale dezonoarei noastre, dar sîntem din ce în ce mai siguri că le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui zîmbet Divertis își bifează sistematic în hîrșita agendă partinică mai toate nesperatele vise. De ce nu l-ar bifa și pacesta: la braț cu Regele! (E aici, desigur, puseul psihanalizabil al tînjirii, măcar și în subconștient, a imundului activist la noblețea coroanei. Ar fi putut da lovitura și să rămînă personaj autentic al istoriei: să reinstaureze monarhia, să-i redea României statutul ei legitim, anulat brutal de invazia țării în care s-a școlit; da, dar pentru asta ar fi trebuit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despre Cioran, Simona Modreanu observă cu subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23 iulie 1943, el scrie: "Se ascultă radioul; se urmăresc hărțile; se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
corect", cruciadele împotriva drogurilor și luptă antitabagică, pretutindeni revitalizarea valorilor și spiritul de responsabilitate sunt invocate ca imperativul numărul unu al epocii: sfera etică a devenit oglinda privilegiată în care se descifrează noul spirit al timpului. [...] în timp ce etica își regăsește noblețea, se afirmă o nouă cultură caracterizată doar de cultul eficacității și al reglementărilor cuminți, al reușitei și al protecției morale: utopia nu mai poate fi decât morală, "secolul al douăzecișiunulea va fi etic sau nu va fi deloc""39. În
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sponsor anonim, dar extrem de binevoitor și care nu cerea, în schimb, decât un sicriu de lux pentru momentul care ne vine, la un moment dat, tuturor și cum cei din familia van Krumpelstein erau cunoscuți nu numai pentru marea lor noblețe, ci și pentru că erau foarte zgârciți, avocatul minune a fost acceptat. Probabil că a mai existat un motiv: onorabila familie n-a vrut să amestece respectabila firmă într-o cauză ce trebuia să rămână cât mai discretă.) 3. Dezbaterea: Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
n-ar fi avut obiect decât ipotetic, dacă domnișoara Astrid Julie Lucie van Krumpelstein n-ar fi cerut (prin avocat) daune morale pentru că stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, ar fi folosit tot timpul judecății titlul său de noblețe pentru a câștiga un ascendent față de atât de onorabilul nume van Krumpelstein, aflat de șapte generații în slujba celor mai importanți oameni ai mirificei noastre comunități. Prin urmare, luându-se în considerare art. (...) paragrafele 3 și 6b, Curtea decide: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mierii cu fierea, a dulcelui sărut cu nepoftita tristețe. Așa stând lucrurile, rezultă că putem avea o locuință fără a avea cămin; putem deține o casă fără a beneficia de esența sau temeiul ei, Întrucât căminul Înseamnă unitate, integralitate, fericire. Noblețea existențială este dată de calitatea căminului, nu de aspectele sale cantitative (mărime sau număr de camere). Calitatea locuirii nu derivă numaidecât din calitatea locuinței. Căminul poate fi sărac, dar „locuirea” bogată. Și Într-un bordei poate să apară pacea și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
școala, o clădire haretiană, era (și Încă mai este) la circa douăzeci de metri distanță de biserică. Triste vremuri, săracă școală! Caracterul oarecum ilicit de atunci al acestui praznic Îi imprimă acum o aură aparte, Îl Învestește cu o anumită noblețe și semnificație, mai ales că, În prezent, avem un nou referențial, un nou context, cel al exprimării libere a credinței, al mărturisirii sale neîngrădite. Ne ducem la biserică atunci când vrem, fără opreliști, ne rugăm cu toții sau de unul singur, aprindem
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
argumente pertinente și existența unui cerc substanțial de susținători. Odată înscrisă pe ordinea de zi și dezbătută în forul larg al Organizației Națiunilor Unite, o asemenea temă începe să ocupe un loc în conștiința universală. În aceasta se și manifestă noblețea unei acțiuni diplomatice într-o organizație internațională, chiar dacă din motive lesne de înțeles, nu poate rezulta imediat în măsuri concrete. Un exemplu care merită citat: în anul 1960, România a propus înscrierea pe ordinea de zi a Adunării generale a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
d’Aurevilly și Baudelaire, o „instituție vagă, eternă”, un stil „atemporal”, un fel de genotip occidental, un ideal de umanitate. O utopie, decretează dandylogia contemporană. Iar dandy-i Înșiși nu pregetă să Își găsească rădăcini mitice, genealogii ilustre, „certificate de noblețe”. Alcibiade sau coada tăiatătc "Alcibiade sau coada tăiată" Întortocheata poveste a dandysmului ar putea Începe, după unii, cu Alcibiade, frumosul discipol al lui Socrate, și cu acea coadă tăiată a câinelui. Despre nobilul atenian, istoricii (Xenofon mai ales) nu vorbesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai expresiv al unui suflet „neaderent la realitate”2. Cu o impecabilă documentare, Adrian Marino reușește să reconstituie ceea ce se ascunde În spatele instantaneului fotografic. Iar rezultatul pare descins din cel mai autentic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se numără Însuși Brummell, cu opusculul deja pomenit. Dacă despre frizuri nu suflă nici un cuvânt, În schimb dezvoltă o Întreagă teorie a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau, din nou, Byron. Yarmouth, Byron, Sheridan și atâția alții În vremea aceea, faimoși În toate cele - cu toții au fost dandy, dar și ceva În plus. Pe când Brummell n-a avut ceea ce la unii era pasiune sau geniu, la alții noblețe a sângelui sau o imensă avere. El a câștigat tocmai datorită acestei sărăcii: căci, redus la singura formă care-l distingea, s-a ridicat la rangul unui principiu - el a fost dandysmul Însuși. V Însă lucrul acesta nu e numai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cheltuieli, astfel că viața lui și-a mai păstrat o anumită strălucire Încă multă vreme. Ducele și ducesa de York, de care se apropiase mai strâns după ruptura cu prințul de Wales, dl Chamberlayne și mulți alții au venit cu noblețe - atunci și mai târziu - În ajutorul nefericitului Frumos, dovedind astfel, mai grăitor ca oricând, forța impresiei pe care o lăsase asupra tuturor celor care l-au cunoscut. A fost susținut de oamenii pe care Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar trebui să judece capacitățile oamenilor când le oferă de lucru, le ignoră vocația, cred ei oare că au făcut mult pentru aceștia? Timpul petrecut de Brummell la Caen a fost una dintre cele mai lungi etape din viața sa. Noblețea acestui oraș a dovedit, prin felul În care l-a primit, prin considerația cu care l-a Înconjurat, că strămoșii englezilor erau normanzi. Toate acestea i-au putut Îndulci, dar nu risipi neliniștile care i-au sfâșiat ultimele zile. Dl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai bine: Sporirea grației și gustului În toate câte sunt ale noastre și ne Înconjoară. Sau, poate Într-un mod mai logic: Știința de a-ți onora averea. După spusele onorabilului nostru prieten, E. de G., s-ar putea afirma: Noblețea transpusă În lumea lucrurilor. Conform lui T.-P. Smith: Viața elegantă este principiul fertilizator al invenției. Ascultându-l pe dl Jacotot, un tratat privitor la viața elegantă este inutil atâta vreme cât Îl găsim În Întregime În Telemah. (A se vedea Constitution
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]