1,113 matches
-
obiectivă și invers, de la accesibil la ermetic, artistul scrie despre liberul arbitru, despre hazard, despre posibilitatea funcționării actanților - animați sau inanimați, umani sau non-umani - ai realității, în orice fel și-n orice sens, fără vreo regulă și, poate, fără vreo noimă: regele e trist și moare / mereu moare / regele e trist dar trăiește / mereu trăiește / și nebunul / nebunii / fug în altă curte / fug în alte curți. Absența punctuației, deja amintită, semnalată de poet în subtitlul mai multor poeme (fără punctuație) subliniază
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mă găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri neplăcute și angoase exagerate. Când vă încremenesc gândurile într-un asemenea tipar, devine în curând evident că pentru a scăpa de ele, singura soluție este să te dai jos din pat: și totuși acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi altfel cotată corectitudinea aproape mecanică și convențional-morală a lui Frederic. întrucît acesta din urmă a construit "combaterea", păstrînd sistematic numerotarea capitolelor din Principele, sugerăm că o lectură prin confruntare (afirmație-negație) ar fi mai profitabilă. S-ar releva astfel, imediat, noima "dialogului" între un italian, om de rînd cu funcții în stat și inteligență politică, și un german născut în purpură regală, despărțiți, în plus, prin două secole de istorie. Publicate alături, cele două texte se deschid receptării comparate și libere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuînd copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă pînă de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un zîmbet conștient și trist, spunînd atît: - „ Mă Îndepărtez...” - Tată, nu se poate, spusei. Timpul Îl luă cu el. PARTEA A TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum de la moartea tatei mi se părea că timpul trece fără noimă, Îl auzeam detunînd În marea lui aventură. Tata era departe de mine și-l iubeam imens. Învățătorul, venit cu unele treburi ale școlii la oficialitățile de aici, trecu spre prînzul zilei, la tribunal. Ne Îmbrățișarăm; părea În afara vîrstei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca-n școală, În prezilele vacanței. Era o obsesie urcată din uitare, căreia nu Îndrăznea să-i rostească numele, din care cauză Încerca ocoluri Înșelătoare ca o plăcere anume amînată În jurul ideii ce părea să-i demonteze timpul, a cărei noimă o pierduse. Devenise, pe neașteptate vorbăreață, Însă nimeni din cei ai casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei Înșiși deveniseră preocupați de preconizata plecare a Anei la oraș, ca și cum urma să se Întîmple unu din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și În adevăr niciodată nu se Întîmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
despre Orașul Lumină, (despre iradierea culturii franceze, despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atîtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată În viață. Vorbirile noastre se lungiră În seara aceea pînă tîrziu, eram În afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amîndoi, iradia de bucuria de a ne vedea În casa ei foarte luminată În seara aceea, o sărbătoare, prima după atîția ani de singurătate ai ei. - CÎt timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-am făcut decît s-o descriu ca să-ncerc să mă salvez. Știți cum e, fragile cititoare, abia aștepți să-ți povestești coșmarul a doua zi, la micul dejun, te eliberezi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te poate ajuta, teoretic, să-ți păstrezi identitatea. Izbăvindu-te de ceilalți, pe care nu-i mai auzi. Pentru asta trebuie Însă să fie ascuțit, prelung, vibrant, trebuie să vorbești Întruna, fără modulații, să scrii la fel, numai scrisori. În ce privește noima, nu sînt convins că lumea are așa ceva. Capătă doar, uneori, momente de insuportabilă frumusețe. Nu scop. Justificare. Nici n-ar avea nevoie. Nu este-un motiv de disperare. Marele motiv de disperare este moartea. Decesul continuu. Trenul. Între Galați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care degeaba Încerci să le explici deoarece nu te-nțeleg și se uită la tine ciudat politicos, tu, care aproape că-ți urăști locurile natale făcînd sublime eforturi de-a te convinge că noțiunea de țară n-are nici o noimă, nici un statut, pentru că ești un intelectual fără frontiere, realizezi că ești doar estropiat, ți-a fost furat un sentiment adînc, perfect normal, o dimensiune, un fior pe care uite că alții Îl au („Ce mult Îmi doresc să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
când știa că aproape toată lumea era ocupată. Singura Chabii a voit să ne întovărășească, dar cum ea nu prea se afla tocmai bine de câteva ziîe (tăcea întruna, fără să spună ce are, privea fix în gol, cânta fără nici o noimă), d-na Sen n-a lăsat-o și ne-a dat drept tovarășă pe sora lui Khokha, o văduvă tânără și timidă, care muncea ca o roabă și nu avea altă dată prilejul să se plimbe cu mașina. La plecare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a vorbit Pâcu, fără nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri la șuguit, dar noi așteptăm un răspuns... Iți fi așteptând voi, da’ nu-i cum crede omul, ci cum vrea Domnul - a răspuns moș Dumitru în același fel ca și Pâcu. De ce îi chinui pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
a ținut de cuvînt. Dacă intrai în condiția de nedreptățit, oho, aveai alternative: ori să te lași strivit de un pumn de fier, ori să contești la partid. Să încerci cu memorii, cu intervenții la potentați. Nu, nu era în noima PCR să facă dreptate, cum se lăuda. Aparent, Milucă s-a manifestat comprehensiv: "Sîntem într-o mî-fază de restrîngere de activitate, o perioadă grea. Nu mî-persoana, ci ansamblul mî-contează. Cu mî-persoana n-avem nimic, dar obiectivul nostru e mî-tratatul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nou a engleză, dar nu am reușit decât să mă afund și mai adânc Între perne. Mă Întreba oare dacă mi-ar plăcea postul? Sau Îmi făcea o ofertă oficială? Nimic din ceea ce Îmi spunea nu părea să aibă vreo noimă, exceptând faptul că Miranda mă plăcuse. —... Încântată de veste. În fond, cine nu ar fi? Păi, să vedem, poți să Începi serviciul de luni, da? Ea o să fie În concediu atunci, dar este un moment foarte bun să Începi. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sistem solar. Toți dădeau din cap aprobator, zâmbeau, unii mi-au pus Întrebări și s-au prefăcut interesați, dar mi-am dat seama că totul părea mult prea Îndepărtat, prea straniu și prea diferit de realitatea lor ca să aibă vreo noimă pentru niște oameni care - ca și mine până cu câteva săptămâni În urmă - nu auziseră În viața lor de Miranda Priestly. Nici pentru mine nu avea cine știe ce noimă, ce-i drept: totul părea exagerat de dramatic, chiar aducea a Big
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îndepărtat, prea straniu și prea diferit de realitatea lor ca să aibă vreo noimă pentru niște oameni care - ca și mine până cu câteva săptămâni În urmă - nu auziseră În viața lor de Miranda Priestly. Nici pentru mine nu avea cine știe ce noimă, ce-i drept: totul părea exagerat de dramatic, chiar aducea a Big Brother, dar era interesant. Chiar șic. Era În mod clar și fără umbră de Îndoială un loc de muncă extra-super. Nu? — Ei bine, Andy, crezi că vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vrut să fiu aici În caz că Își revine. Părea foarte, foarte departe, pierdut În propriile gânduri. — Ce s‑a Întâmplat? Mama mi‑a spus ceva, cum că ea era la volan și a lovit un taxi, sau așa ceva. Nu are nici o noimă. — Oh, e un Întreg coșmar, a oftat el, vizibil nefericit că nimeni nu Îmi spusese Încă totul. Nu prea știu precis ce s‑a‑ntâmplat de fapt, dar am stat de vorbă cu tipul cu care era atunci În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
delirantă. 12 mai 1965 (miercuri) Mi-e atât de somn, Încât nu voi putea dormi. Am atâtea de spus; de aceea, poate, nu pot spune nimic, privirea-mi rătăcită-n lucruri nu-i pentru tine. Vorba-mi atât de fără noimă, nu, nu-i pentru tine. Fugi! Atât timp cât Încă nu m-acuzi, aleargă și mă du cu tine neîntinată! 13 mai 1965 (joi) Hai! Hai s-o dăm dracului de lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poarta se deschisese aproape singură, acum trebui să se opintească din răsputeri s-o închidă, de parcă cineva se împotrivea dinăuntru. Orașul izbucni dintr-odată, la picioarele lui, cu luminile de sărbătoare, care i se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar, ce rost are să lăbărțezi suferința ? E lipsit de noimă să lungești, să exagerezi ori să-ți folosești fantezia pentru un secol care, cel puțin în privința suferinței, a fost atât de risipitor. Ce rost are să imaginezi dureri noi, când ai avut la îndemână atâtea ? — Bine, dar acum, că le-ați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de vreo noimă. Lumea se ducea la ora asta mai degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră deja de-a latul bulevardului ; odată cu căderea serii, începeau să pâlpâie, fără să aibă un aer de sărbătoare, mai degrabă sugerând o sărbătoare ratată, la care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
roșie era la îndemână. Venele i se umflară de parcă așteptaseră de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate fi apoi scăzută, prin distragerea atenției asupra rolului pe care îl joacă fiecare schimbare fizică în pregătirea organismului pentru pericol. În consecință, percepția individului asupra schimbărilor induse de panică se modifică; ele nu mai sînt considerate un amestec fără noimă de simptome îngrijorătoare, ci o reacție de urgență comandat de creier, ingenios creat pentru a-l proteja. În timpul unui atac de panică, nu simptomele în sine sînt periculoase, ci reacția care se declanșează la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit. Odată ce se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]