1,216 matches
-
a rămas până în 1989. Ce le-a cășunat culturnicilor pe acest film care ar fi beneficiat doar de aprecierile criticilor estetizanți, trecând neobservat pentru marele public ? Probabil că le era teamă de ceea ce nu înțelegeau. Colecția de imagini ciudate, de nonsensuri a lui Săucan îi împingea în nesiguranță, îi silea la un travaliu interpretativ politico- ideologic uriaș. Și atunci au ales, ca să fie siguri, ascunderea acestui film „cu totul desprins de viața reală a societății noastre socialiste”. Gioconda fără surâs (1968
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
procesul numit reversie sau mutație supresivă, adică apariția altei mutații cu scopul de a anula mutația respectivă sau de a-i corija efectul. Acest fapt demonstrează că evoluția și transformarea speciilor prin acumularea mutațiilor fie ele și favorabile este un nonsens biologic, întrucât structura genetică (informațională) a individului este practic nelimitată, bine codificată și cu posibilități de exprimare, conservare sau suprimare deosebit de eficace mai ales la animalele superioare. Toate acestea au confirmat legea Hardy-Weinberg enunțată în 108 care spune că în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sub care s-a desfășurat revoluția franceză, conținutul ei pălește la o analiză chiar sumară din două motive: primul rezultă din realitățile istorice ale evenimentului, iar al doilea din însuși conținutul ei care din punct de vedere biologic este un nonsens utopic. Realitatea istorică este prezentată mai mult decât convingător de H. Taine. Iacobinii în rândul cărora o serie de lideri ca Danton, Marat, Robespierre etc, în fapt niște intelectuali exaltați și fanatici, s¬au dedat la o serie de orori
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sentiment palid în comparație cu cel național și care nu va rezista în evoluția societăților comuniste. De altfel realitățile istorice din țările fost comuniste au demonstrat din plin acest lucru, majoritatea lor îmbrățișând, chiar în perioada comunistă, ideea națională (naționalismul comunist), un nonsens ideologic și istoric având în vedere ideile colectiviste și internaționaliste care au stat la baza elaborării doctrinei comuniste. Mai mult ca atât, socialismul și corolarul acestuia comunismul ridică lupta de clasă la rang de politică de stat, cultivând ura între
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care nu poate fi stabilită vreo regulă, ceva ce nu presupune o anumita îndemânare înnăscuta și care poate fi apoi învățată potrivit unei reguli anume; prin urmare, originalitatea trebuie să fie caracteristică lui primară. 2) ca să nu fie doar niște nonsensuri originale, produsele lui trebuie să fie, în același timp, modele, i.e., exemplare; deși ele însele nu sunt rezultatul imitației, produsele lui pot servi altora drept modele de imitat, i.e., ca standard sau regulă, pentru a le judeca. 3) nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fantomatică (Stăniloae, 1939, p. 11). Convingerea naționalității apriorice a umanității al cărui exponent este teologul ortodox stătea la baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox pășește pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
satisfăcător la asemenea întrebări. O speranță care nu se confirmă. „Cuvântul înainte“, ca și unele formulări din text (de exemplu, 4.003: „Cele mai multe propoziții și întrebări care au fost enunțate despre chestiuni de ordin filozofic nu sunt false, ci sunt nonsensuri. De aceea, nu putem să răspundem deloc unor întrebări de acest tip, ci doar să constatăm că ele sunt nonsensuri.“ *) sugerează că ceea ce se propune este o nouă respingere a pretenției filozofiei de a reprezenta cunoașterea noastră fundamentală despre lume
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
4.003: „Cele mai multe propoziții și întrebări care au fost enunțate despre chestiuni de ordin filozofic nu sunt false, ci sunt nonsensuri. De aceea, nu putem să răspundem deloc unor întrebări de acest tip, ci doar să constatăm că ele sunt nonsensuri.“ *) sugerează că ceea ce se propune este o nouă respingere a pretenției filozofiei de a reprezenta cunoașterea noastră fundamentală despre lume sau despre condițiile posibilității experienței. Cu alte cuvinte, atât o respingere a metafizicii clasice, cât și a metafizicii înțeleasă ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Aici se spune că cel care îl înțelege pe autor va recunoaște până la urmă că propozițiile cărții - propoziții despre realitate și despre limbaj în genere, despre relația dintre limbaj și realitate, despre ceea ce este „mai înalt“, adică despre valori - sunt nonsensuri, în utilizarea care se dă acestei expresii. Sunt nonsensuri care clarifică însă. Servindu-se de ele și apoi depășindu-le - aruncând scara pe care a urcat -, cititorul va ajunge să vadă lumea în mod corect. Se poate afirma că de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
autor va recunoaște până la urmă că propozițiile cărții - propoziții despre realitate și despre limbaj în genere, despre relația dintre limbaj și realitate, despre ceea ce este „mai înalt“, adică despre valori - sunt nonsensuri, în utilizarea care se dă acestei expresii. Sunt nonsensuri care clarifică însă. Servindu-se de ele și apoi depășindu-le - aruncând scara pe care a urcat -, cititorul va ajunge să vadă lumea în mod corect. Se poate afirma că de modul cum va fi înțeles acest pasaj depinde modul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în formulări a căror numerotare începe cu cifra 6. Aici se vorbește despre enunțuri ale logicii, matematicii, științelor naturii și ale filozofiei tradiționale. Doar enunțurile științelor naturii sunt propoziții. Celelalte vor fi caracterizate drept enunțuri lipsite de sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
enunțuri ale logicii, matematicii, științelor naturii și ale filozofiei tradiționale. Doar enunțurile științelor naturii sunt propoziții. Celelalte vor fi caracterizate drept enunțuri lipsite de sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție a intereselor și preocupărilor lui Wittgenstein, care își găsește expresia finală în Tractatus, a fost prezentată de un comentator astfel: tânărul Wittgenstein a fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acela de a permite recunoașterea formei corpului.“ Ceea ce se are în vedere este că în expresiile limbajului comun forma logică nu se prezintă adesea în mod clar. De aceea, expresii care sunt, din punctul de vedere al formei lor logice, nonsensuri, ne pot apărea drept propoziții cu sens. În contrast cu expresiile în cazul cărora încălcarea regulilor sintaxei logice este evidentă (exemplul dat în 4.003 este întrebarea „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic“. Ceea ce se cere, prin urmare, nu este reformarea limbajului cotidian, ci punerea în evidență a formei logice a propoziției și, în acest fel, identificarea și înlăturarea unor nonsensuri ascunse, precum și prevenirea apariției lor.29 Considerarea feței mai puțin vizibile a Tractatus-ului va atenua impresia că există o tensiune între constatarea că „limbajul deghizează gândul“, îngreunând identificarea nonsensurilor, și observația că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
logice a propoziției și, în acest fel, identificarea și înlăturarea unor nonsensuri ascunse, precum și prevenirea apariției lor.29 Considerarea feței mai puțin vizibile a Tractatus-ului va atenua impresia că există o tensiune între constatarea că „limbajul deghizează gândul“, îngreunând identificarea nonsensurilor, și observația că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic“. 4. Ce este „ontologia Tractatus-ului“? Cum am menționat deja, versiunea finală a Tractatus-ului a fost produsă de Wittgenstein pe baza însemnărilor cuprinse în caietele de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu se poate spune nimic. Formulări precum cele de la 1 la 2.062 nu sunt, prin urmare, expresii descriptive, adică propoziții. Malcolm recunoaște că Wittgenstein are în vedere tocmai „enunțurile ontologice“ atunci când afirmă, în 6.54, că propozițiile sale sunt nonsensuri. În acest punct, interpretarea lui Malcolm devine greu de urmărit. El se întreabă dacă atunci când califică aceste enunțuri drept nonsensuri, Wittgenstein acceptă că ele sunt „metafizice“ și răspunde că aceasta nu ar fi o concluzie care se impune cu necesitate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
propoziții. Malcolm recunoaște că Wittgenstein are în vedere tocmai „enunțurile ontologice“ atunci când afirmă, în 6.54, că propozițiile sale sunt nonsensuri. În acest punct, interpretarea lui Malcolm devine greu de urmărit. El se întreabă dacă atunci când califică aceste enunțuri drept nonsensuri, Wittgenstein acceptă că ele sunt „metafizice“ și răspunde că aceasta nu ar fi o concluzie care se impune cu necesitate. „Este posibil ca, deși poziția lui era antimetafizică, el să fi introdus idei metafizice în opera lui, fără să le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
obiecte“, despre „substanța lumii“ se referă la trăsături necesare proprii limbajului în genere. Despre aceste trăsături nu se poate spune nimic în sensul că ele nu pot fi descrise. Citite ca enunțuri descriptive, propozițiile ontologice ale Tractatus-ului sunt, prin urmare, „nonsensuri“ deoarece pretind că spun ceva despre ceea ce nu se poate spune, despre forma logică a limbajului, despre ceea ce este necesar, iar nu contingent.46 Este ceea ce ar fi fost indicat, fără dubiu, în 6.54. Deși sunt nonsensuri, aceste propoziții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin urmare, „nonsensuri“ deoarece pretind că spun ceva despre ceea ce nu se poate spune, despre forma logică a limbajului, despre ceea ce este necesar, iar nu contingent.46 Este ceea ce ar fi fost indicat, fără dubiu, în 6.54. Deși sunt nonsensuri, aceste propoziții clarifică însă prin ceea ce „se arată“ în ele. McGuiness subliniază că în Tractatus limbajul nu este explicat prin trăsături care ar fi proprii lumii independent de limbaj. Un discurs despre asemenea trăsături ale lumii va fi unul prin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
activitate“. Cititorii care caută în Tractatus o „doctrină“ vor presupune că autorul propune un criteriu pe baza căruia pot fi definite și distinse propozițiile științelor de „propozițiile lipsite de sens“ (adică de conținut informativ) ale logicii și matematicii și de „nonsensurile“ care sunt „propozițiile filozofice“. Asemenea cititori au fost și admiratorii lui Wittgenstein din Cercul de la Viena. Ei credeau că Tractatus-ul conține, chiar dacă nu într-o formulare așa de explicită ca cea pe care și-o doreau, un criteriu al semnificației
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce nu se poate spune nu ține ea însăși de domeniul a ceea ce se poate spune. Pentru Wittgenstein este vorba de o distincție care „se arată“ în forma logică a expresiilor, în simbolism. Nonsensul va putea fi, prin urmare, înlăturat prin simpla inspectare a simbolismului. Orice încercare de a formula un criteriu care desparte propozițiile de alte expresii ale limbajului nu este, până la urmă, decât o încercare de a spune ceea ce nu poate fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate fi descrisă „esența limbajului“, care este și „esența lumii“. Prin notația conceptuală propusă în Tractatus devine clar că acele propoziții care spun că ceva este obiect, proprietate, număr, nume sau propoziție, adică propozițiile în care intervin concepte formale, sunt nonsensuri. Autorul se exprimă clar și categoric în această privință. 4.12: „Propoziția poate să reprezinte întreaga realitate, dar nu poate reprezenta ceea ce trebuie ea să aibă în comun cu realitatea pentru a o putea reprezenta - forma logică. Pentru a putea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]