1,111 matches
-
iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează nimeni condica pe-aici? - Îndefinitiv, da. Cu aceeași plăcere cu care, strecurat în casă ca să îndese în boccea albituri și care întîmplător dă peste un inel pe noptieră, un borfaș îl trage pe deget și se fudulește cu el la gagică, Jugan se folosea de această sclipitoare expresie care îi particulariza vorbirea, conferindu-i în ochii consătenilor, prin asociere cu serviciul, prestigiu. Reieșea din meditația forfetarului că șeful
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
excelente, au făcut și un masterat-doctorat prin străinătate, au Învățat cel puțin o limbă străină. Acum aveau bani și erau dispuși să-i cheltuie și pe cărți. Cătă le disprețuia gusturile, fiind ei cititori de Coelho și de cartea de pe noptieră, de multe ori consumatori de literatură motivațională și manuale de Îmbunătățire a performanțelor sexuale. Eu Însă Îi preferam altor clienți. La cafenea, comandau whisky ori coniac adevărat, făceau consumație, nu se Întindeau la o bere, nici nu luau vomitive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de asemenea prestații mă feream cu dansatoarele, numai curte n-aveam chef să le fac. Uneori mă coboram și mai jos și apelam la prostituate get-beget, de multe ori la două deodată, cu mingiuța de coca Învelită În staniol pe noptieră, dacă tot eram pus pe fapte mari. Și pe asta o plăteam, e drept că banii nu mai erau o problemă, prizam acum destul de des. Nu mă feream prea tare, cred că ăsta era un semn al dependenței. Deși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-a auzit tanti Clara, o auzisem și eu trebăluind prin bucătărie, bătând bucățile de carne pentru șnițelele de la prânz. Era duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am luat trenul. Știam că mă aștepți. — Și-a adus și sora ? — Da, formație completă. Culmea e că mi-au făcut din nou cunoștință cu ea. Uitaseră cu totul de petrecerea aceea. Camera de hotel, neutralitatea simetriilor : două paturi identice, noptiere, pături și lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cămașă. La ultimii nasturi și-a pierdut răbdarea - i-a smuls cu un gest nervos. M-a îmbrâncit pe pat. A sărit deasupra mea ca un tigru. Niciodată nu o văzusem atât de pasională. Cu coada ochiului am zărit, pe noptiera de lângă pat, o pungă cu pastile verzi. Din nou mi se părea straniu să fac dragoste cu o femeie atât de slabă. Aveam impresia că eram violat de un schelet. Sabina se mișca sălbatic. Prefera poziția misionarului. Apoi a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar n-am putut dormi. Creierul mi se învârtea în gol. Răsucindu-mă pe pat ca pe un grătar, mi-a intrat în coaste un obiect dur. Era Castelul. Am aprins lampa de pe noptieră și m-am uitat la ultima pagină. Era plină de încercuiri întâmplătoare, unele cuvinte erau pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică. Chiar în drum spre liceu vremea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Îi lua din ce în ce mai mult timp; și deși era în general un amant blând și atent, pentru Rebecca aceste partide-maraton începeau să devină un calvar. O durea spatele și avea gura uscată, dar nu întindea mâna după paharul cu apă de pe noptieră ca să nu-l deranjeze pe soțul ei. El începu să mormăie ceva incoerent prin somn. Ea îi mângâie părul rărit. — ... ce m-aș face fără tine... ești atât de frumoasă... faci ca totul să fie bine... suportabil... — Taci, taci, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apoi drum până în dormitorul lui Lawrence Winshaw, unde a urmat o altercație violentă. Domnul Winshaw l-a învins pe agresor, adminstrându-i o lovitură fatală în craniu cu măciulia de cupru a scărpinătoarei de spinare pe care o ține permanent pe noptieră. Moartea a fost instantanee. Poliția n-a reușit încă să-l identifice pe agresor, care nu pare să fie din partea locului, dar a stabilit că jaful a fost mobilul pătrunderii în casă. Nu se pune problema, a adăugat un purtător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
furișe ale casei însăși. Dar dintr-odată, percepu încă un zgomot. Venea din direcția ușii, pe care avusese precauția de a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată liberă. Dar încă n-ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei peste claviculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peisaje, minimaliste, orice: nu le pasă. Apropo, e bine așa? — Treizeci, patruzeci...? Dar n-am pictat niciodată ceva care... Da, e bine, e foarte bine. — Stai așa puțin. Se dădu jos de pe ea și luă ceva dintr-un sertar al noptierei de lângă pat. Phoebe auzi cum scotea din ambalaj și desfăcea un prezervativ. — Va trebui să ducem expoziția la New York, desigur, spuse Roddy, șezând cu spatele la ea și lucrând cu dexteritatea căpătată prin experiență, după ce va fi la Londra câteva săptămâni. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei abajur scria Libertate. Pe colțul lui erau obiecte mai funcționale: agrafe de hârtie și o cutie de carton plină cu bilete și hârtii. Pe noptieră nu era decât un pahar cu apă pe jumătate gol, o cutie cu șervețele și o revistă, pe cărei copertă era o fotografie cu două bombardiere în zbor cu explicația „Mark I Hurricane - mândria Angliei în război“. Am zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
da, am. — Chiar ai? — Da. Coborî vocea. Cred că este blestemat. Am închis revista, după ce am aruncat o ultimă privire acelei stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv în staulul domnului Nuttall și am pus-o la loc pe noptiera lui Joan. Fusese ciudat să recitesc povestirea; ca și cum ai auzi o voce necunoscută pe o bandă și ai refuza cu încăpățânare să crezi că îți aparține. Mă tenta să o consider o nouă punte spre trecut: un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Apoi, Lucila își aminti ceva și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După toate strategemele, pânda, tensiunea permanentă din ultimele zile, Graham se simțea dintr-o dată eliberat: nu exista nimic pe lumea asta mai plăcut decât să joace acest joc stupid de cărți cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lipsit de viață. Capitolul 6 Ultima tușă — Acum ar trebui să adoarmă, spuse Phoebe, când Roddy se lăsă pe pernă și respirația îi căpăta treptat un ritm mai lent, mai regulat. Îi luă paharul din mână și-l puse pe noptieră, apoi băgă sticluța cu pastile în geantă. Hilary îl privea calm pe fratele ei. — Întotdeauna a fost hipersensibil, spuse ea. Dar nu l-am văzut manifestându-se astfel până acum. Crezi că își va reveni? — Probabil e într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
camera din dos Michael nu treabuia să se îngrijoreze că o scoală pe Tabitha din somn. Din camera ei venea lumină, ușa era descuiată și ședea în pat în capul oaselor tricotând și ascultând un radio cu tranzistori pus pe noptieră. — A, Michael! exclamă ea. Ai venit mai repede decât mă așteptam! E deja momentul să sporovăim și noi un pic? — John Farringdon, spuse el, trecând direct la obiect. A fost tatăl meu, da? — În sfârșit ai înțeles! Bravo, Michael! Excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un manuscris. De astădată, în fine, poți să citești fără nici o „obligație de serviciu”. Și, pe neașteptate, ai senzația că lectura este ceva... așa... cum ai intra într-o casă din care lipsește proprietarul. De la clanța ușii la ochelarii de pe noptieră, totul respiră suflul unor vieți străine, dizolvate instantaneu într-un râu de tăcere. Înregistrezi segmente de spațiu, obiecte, gesturi încremenite în lucruri folosite zilnic. Sunt fragmente de existență, conservă în ele semnificații pe care le crezi descifrabile. Drept care proiectezi totul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu mare consum fizic, la țară (vreau să zic, la „moșia” soacrei mele, pe care m-am angajat să o „administrez”), simt nevoia să mă întind în pat, cu caietul lui P.H.L. în mînă. Pe scaunul transformat ad hoc în noptieră, lîngă veioză, am, ca de obicei, un caiet și un pix. Reiau lectura. Domnul R. își analizează în continuare „povestea” lui cu Teodora. Din nou îi dă târcoale „obsesia vârstei”, un gând care vrea să-l pună „în gardă” față de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
însăși șoapta mea să te iubesc cum n-am putut iubi când gândul prizonier zăcea-n umila carne. 28 iulie 2006 Dimineața devreme. Nu mai am somn, dar întârzii un pic în pat. Încă nu iau caietul lui P.H.L. de pe „noptieră”. Mă întreb ce mă atrage spre lectura unui autor despre care nu mai știe aproape nimeni, demult îngropat într-un colț de istorie literară, sub trei rânduri scrise pe un ton condescendent, dacă nu chiar ironic... Cred că, în ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se pare că am ajuns la o pagină importantă pentru semnificația particulară a poveștii de dragoste relatate de P.H.L. Profesorul se regăsește cu Teodora, după vreo două săptămâni, în aceeași cameră de hotel, cu o masă, două scaune curbate, două noptiere și un pat dublu ce scârțâie la fiecare mișcare. Bărbatul este volubil, are multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare În timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră În odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese Înlocuită, nici un amănunt al așezării, pînă și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată În varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti se simțea În preajmă atît de firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se poate opri la tot ceea ce se scrie, îmi închipui că volumele la care voi face trimitere în cartea de față, au fost și s-au găsit pe masa de la Salonul invocat... Și pentru că au fost pe masă și pe noptiera serilor noastre, vă invit să le foiletăm împr eună și să gândim că ele sunt, totuși, istoria noastră, parte a culturii noastre. De la mic la mare. Cei mari atacați de un Nicolae M anol escu, cei mici slăviți de un
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
durere cetățenească, rândurile căr ții de față au și multe note de optimism... Gheorghe Giurcă Colegiul național „Ștefan cel Mare” din Suceava - o carte de întins interes - După câteva seri de lectură făcute cu interes și plăcere, pun alături pe noptieră o carte care m-a purtat în istoria Colegiului Național „Ștefan cel Mare” din Suceava, a unei promoții de absolvenți 1954-1957, cu evocări și amintiri adesea pline de duioșie, relevate cu delicatețea și tactul profesorului - de carieră, cu comparații, dar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]