18,350 matches
-
Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
meu, verbul a fi,Naștem din binele iubirii,Ascundem totul în pământ,Doar făurirea Ta și-a firiiRămâne- n toate care sunt”,... XXIV. DESTINUL CONSIMT, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. DESTINUL CONSIMT Umbrele norilor cad peste zări, Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări, Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Citește mai mult DESTINUL CONSIMTUmbrele norilor cad peste zări,Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări,Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit,Cel fără de pace, fără de rând,Îmi ești cel mai departe sfârșitSau poate cel
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
caii ... XXVI. VIAȚA O VISAM, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. VIAȚA O VISAM Brusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed, ocrotit din cer de nori, Pășim, Încet, Gândim, Concret, Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipă Ce-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecut Dar nu știam, Că în pas necunoscut, Însăși viața o visam. Silvana Andrada Tcacenco-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Dar nu știam, Că în pas necunoscut, Însăși viața o visam. Silvana Andrada Tcacenco- 2000 Citește mai mult VIAȚA O VISAMBrusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed, ocrotit din cer de nori,Pășim,Încet,Gândim,Concret,Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipăCe-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecutDar nu știam,Că în pas necunoscut,Însăși viața o visam.Silvana Andrada Tcacenco- 2000... XXVII
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
meșterii din lume și cel mai priceput a fost cooptat, ce a sculptat în post și-n rugăciune o lebădă cu gâtul săgetat, și-un templu atuncea s-a clădit și-n fața lui statuia au așezat și tocmai în nori acum e răstignit alăturea de o lebădă cu gătul săgetat. Referință Bibliografică: lebăda cea neagră / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LEBĂDA CEA NEAGRĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381675_a_383004]
-
Stihuri > Nuante > DANIELA POPESCU - VERSURI (1) Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINE A răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii. A dat viață himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii. Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți. Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fețelor reci. Sunt cerșetorul ce-și
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
soare. ȚI-AI AȘTERNUT CAPUL PE BRAZDA INIMII MELE, TOAMNĂ ! Ți-ai așternut capul pe brazda inimi mele, toamnă! Mi-ai adus dansul frunzelor din amintiri, Mi-ai fluturat evantaiu-ți de serenissimă doamnă, Străfulgerată de două irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasă Să respir o himeră din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebelă
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebelă, mi-e dor, De săgețile-stoluri ce se-depărtează spre sud, Până și de ciorile-ți, când croncăne speriate sub nor, Mi-e dor, așa cum tânjesc vești mai bune s-aud! ADAM Adam ar fi putut cingătoare din șarpe, Să-și facă, ascultând vocea divină, fără a privi spre fructul oprit. n-ar mai fi fost alungat din paradis, ci ar
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
n-are rost să-nvii trecutul, Că viața trece orice-ai face Și vrem, nu vrem, ne ia pământul. Eu, însă am regrete multe, Și de-aș primi o viață-n dar, Aș vrea să stau în vârf de munte, Din nori și vânt să-mi fac altar. Regret că n-am iubit mai multe În astă păcătoasă viață, Și am lăsat prea des ca ura, Să-mi fie sprijin și povață. Regret că n-am dormit în iarbă, S-o simt
REGRETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381693_a_383022]
-
agale peste zare am întâlnit o pasăre cântătoare care mă vrăjea ca și când eram asuprit de propriul meu gând, ca și când, ca și când... mă loveam de umbra unui bine ce rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse mistic să curgă un cuvânt din nor eufemistic, impudic pe josnicul meu pat ca o perdea mânjită de tabac. Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă! Citește mai mult Fără să vreau, sudul meu a fost înlocuit de nordpeste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
pod,mergând așa agale peste zaream întâlnit o pasăre cântătoarecare mă vrăjea ca și cânderam asuprit de propriul meu gând,ca și când, ca și când...mă loveam de umbra unui binece rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse misticsă curgă un cuvânt din nor eufemistic,impudic pe josnicul meu patca o perdea mânjită de tabac.Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă!... V. BINE A ZIS EL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2342 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
și pesemneaducerea aminte, întoarce amintireaîn pietre de-nțeles.Astăzi privesc iubirea!... X. LACRIMA CE ADOARME DE FRIG, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017. Ca o lacrimă râul de undeva pornește marea așteaptă și crește, norul măsoară cerul invers iar Carul Mare privește din mers. Zburase lacul și eu priveam de jos norul înnoptase și a fost sedus de ochiul albăstrit de culoare pe o întindere de soare. Pe suprafața apei, eu, cu lacrima ce adoarme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017. Ca o lacrimă râul de undeva pornește marea așteaptă și crește, norul măsoară cerul invers iar Carul Mare privește din mers. Zburase lacul și eu priveam de jos norul înnoptase și a fost sedus de ochiul albăstrit de culoare pe o întindere de soare. Pe suprafața apei, eu, cu lacrima ce adoarme de frig. Citește mai mult Ca o lacrimă râul de undeva porneștemarea așteaptă și crește,norul măsoară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
jos norul înnoptase și a fost sedus de ochiul albăstrit de culoare pe o întindere de soare. Pe suprafața apei, eu, cu lacrima ce adoarme de frig. Citește mai mult Ca o lacrimă râul de undeva porneștemarea așteaptă și crește,norul măsoară cerul inversiar Carul Mare privește din mers.Zburase lacul și eu priveam de josnorul înnoptase și a fost sedusde ochiul albăstrit de culoarepe o întindere de soare.Pe suprafața apei, eu,cu lacrima ce adoarme de frig.... XI. ÎMPĂRĂȚIA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
ca permanentă stare. Galilei cu adevărul său despre rotund ne-a abandonat printr-un cuvânt. ,,și totuși se învârte” spune Ce...? Să ne lăsăm uciși pentru idei să ne adăpăm cu iluzii, și totuși se învârte? Departe, aproape, pe un nor, o punte, între cer și marele mister un munte. Citește mai mult În acest secol totul e absurdfilosofia nu a descifrat totulpunctul de plecare ca abandonare,iar jocul se adaugă cu locul.Răul făcut spiritului prin abandonne ridică la stadiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
acest paradox ca întrebarerămâne ca permanentă stare.Galilei cu adevărul său despre rotundne-a abandonat printr-un cuvânt.,,și totuși se învârte” spuneCe...? Să ne lăsăm uciși pentru ideisă ne adăpăm cu iluzii,și totuși se învârte? Departe, aproape, pe un nor, o punte,între cer și marele mister un munte.... XXV. PESTE POTECI ȘI IERNI, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. La capătul drumului cu prima zăpadă se formase o stâncă de gheață, acolo încremenise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
lui. Odată pornită, vorbele îi țâșneau șuvoi din gură, parcă pentru a se elibera cât mai repede. Magda abia apucă, printre cuvintele ei, să întrebe: - Dar totuși, ce, cum s-a întâmplat, Emi? Așa, din senin? - Ei, din senin, din nori, pur și simplu. A dat buzna peste mine. Mă pieptănam, vroiam să mă rujez și să îmi dau un pic cu dermatograful când l-a văzut în oglindă, sprijinit de cadrul ușii. Se uita la mine și când l-am
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
tânăr, nu foarte puternic și nici foarte viteaz de felul lui, dar tare blând și înțelegător, pe nume Pană-Împărat. El domnea în liniște și pace peste Împărăția Văzduhului fiind chiar frate cu Vântul și văr cu Soarele. Palatul lui din nori nu era nici foarte mare, nici foarte bogat, nici măcar foarte strălucitor, dar era un palat plin de păsări care cântau de dimineața până seara și adunau în sălile luminoase cele mai fantastice povești din lume. Tare-i mai plăcea lui
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
tânăr, nu foarte puternic și nici foarte viteaz de felul lui, dar tare blând și înțelegător, pe nume Pană-Împărat. El domnea în liniște și pace peste Împărăția Văzduhului fiind chiar frate cu Vântul și văr cu Soarele. Palatul lui din nori nu era nici foarte mare, nici foarte bogat, nici măcar foarte strălucitor, dar era un palat plin de păsări care cântau de dimineața până seara și adunau în sălile luminoase cele mai fantastice povești din lume. Tare-i mai plăcea lui
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VINE TOAMNA! Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului VINE TOAMNA! Sub privirea mea-ndrăzneață Totul s-a schimbat și-mi pare Că din umbra unui nor Nu mai iese-același soare La doi pași câteva frunze Au căzut de ceasuri bune Cu sfială mă apropii Vântul vrea să le-mpreune Niciun cânt de ciocârlie Niciun zbor de rândunea Nu e o-nșelătorie Vine toamna!și n-aș vrea
VINE TOAMNA! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381726_a_383055]
-
fiecare picătură care se lovea de geamuri, fiecare fulger care îi lumina chipul și fiecare tunet care îi făcea inima cât un purice. Auzise de la cineva că, dacă numeri de când fulgeră până la sunetul tunetului, poți afla cât de aproape sunt norii și când se îndepărtează furtuna. Și ea număra. Nu îi era frică. Nici de întuneric nu îi era teamă. De multe ori aprinsese ea lumina în cameră, când dormea în același dormitor cu fratele ei, chiar dacă acesta era mai mare
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
din tristea-i poveste... VII. DANIELA POPESCU - VERSURI (1), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016. A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINE A răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii. A dat viața himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii. Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți. Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fetelor reci. Sunt cerșetorul ce-și
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
pasului meu străin, efemer. Mi-ai făcut din toamnă asta, grădină Si asa te păstrez, pe al prezentului cer. Citește mai mult A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINEA răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii.A dat viața himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii.Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți.Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fetelor reci.Sunt cerșetorul ce-și
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
suflet mierea în versuri de dor azi cu tine râd și plâng. Trecutul îmi tropăie prin gânduri Cu pași de dor prin suflet seara, în zori Cu voi trăiesc îngerii mei printre rânduri Când soarele zâmbește sau e ascuns în nori. Valentina Geambașu Mioveni, 04.10.2015 Foto internet Referință Bibliografică: CU TINE... / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CU TINE... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381748_a_383077]