1,781 matches
-
momentul când au fost scrise? Și după ce și-a anunțat retragerea de la festinul poeziei. Acest volum de sonete a apărut concomitent cu antologia Plurivers de la Humanitas și are, evident, (și) o altă semnificație, nu doar în sensul unei simple recuperări nostalgice a unei vârste poetice trecute. În Dragostea (1992), subintitulat poeme 1984-1987, volum cumva bilanțier, adunând restul de poeme de până la scrierea Levantului, există un poem, Rana, de care mi-am amintit citind aceste sonete: „o să suport condescendența tinerilor / o să las
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
Coloratu, membru post-mortem al M.L.P.H.), că i-a căștigat pe toți la Strasbourg, că-i face sul, dimpreună cu acareturile, pămînturile, morții și viii lor și-i duce în Teutonia. Scenariul este, mă repet oarecum, fermecător în sine. Un Caragiale nostalgic (pe inima lui adevărată) se întoarce de la Berlin, peste mulți ani, să-și ia România semipreparată, la pachet, numai bună s-o dezmorțească acolo. Doar că una este să-l chemi firesc, într-o lume care, măcar ca fel de-
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
identității. Produs al „naturii” și al culturii, în egală măsură, Tony Judt propune o modalitate narativă aflată la intersecția dintre nevoia de mărturisire și nevoia de ordine presupusă de mărturisire: „Aici au început să joace un rol practic important amintirile nostalgice ale zilelor fericite petrecute în satele europene pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile gânditorilor moderni timpurii și-ale călătorilor capabili să înmagazineze și să-și amintească amănunte și descrieri: ele sunt minunat înfățișate în studiile despre renaștere ale
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
una în care lucrurile au mers prost. De asemenea, ne surprinde faptul că le-a dispărut curiozitatea, cheful de a face muncă de teren, chiar dacă Mulder redescoperă fiorul investigației pe firul misterului, acest fapt are mai degrabă sensul unei recuperări nostalgice a vremurilor de odinioară, a păcatelor tinereților. Ceva le lipsește acestor eroi obosiți de atîtea dosare în X și Zero, vitalitatea de altădată, credința și dorința de a pătrunde în inima întunericului. Mulder și Scully ca și Harry Potter au
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
mormântul din cimitirul Bellu, un monument funerar de marmoră albă în care a săpat, sub portretul scriitorului: COMANDOR EUGEN P. BOTEZ (JEAN BART) 1874-1933 iar în partea de sus a blocului de marmură a dăltuit, într-un medalion, o corabie nostalgică, cu pânzele în vânt - bricul "Mircea", la bordul căruia comandorul și-a făcut ucenicia și pe care, sub numele literar Jean Bart, l-a imortalizat în Jurnal de bord.
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
toate direcțiile, către romantici și preromantici, moderni și postmoderni: tot atâtea valențe libere ale unui element de o enormă disponibilitate combinatorie. Legenda Monastirii Argeșului și proverbele lui Anton Pann, }iganiada lui Budai-Deleanu și întinsa producție poeticească a lui Bolintineanu, versurile nostalgice ale lui Ion Pillat, sintagmele lui Ion Barbu ori personajele bine cunoscute ale lui Caragiale, și, deasupra tuturor, cantitativ și intensiv, lirismul eminescian fac din epopeea lui Mircea Cărtărescu un mixtum compositum, deliberat și asumat postmodern. Democrația funcționează însă până la
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Tăvi și Corina care se sfârșește înainte de a începe. Ceea ce iarăși nu prinde Titus Muntean în acest film este magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
mai degrabă decît să le înstrăineze unul de altul: ca în faimosul enunț hippocratic, despre scurtimea vieții, față cu destinul prelung care e arta. Sentința, deschizînd cartea Aforismele , rămase de la străvechiul tămăduitor, ne îndeamnă să întreținem, peste disimetrii, perseverența unor nostalgice apropieri, cum istoria ne-a dăruit și în veacurile de mai tîrziu. Nu i se datorează unui medic, Giulio Cesare Scaligero, la vremea Renașterii, într-o oe c , astfel intitulată, cea dintîi reevaluare importantă a doctrinei aristotelice despre tragedie? Și
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate, suspinul legitim după o normalitate nostalgic întrevăzută, - n-ar fi total nedrept să invocăm, pentru un atare ambient, întorsătura de obidă care-l asalta pe un poet neliniștit, Emil Botta, în urmă cu decenii. Expresia ne răsare, inventivă și amară, în Intunecatul april , - spre a-și
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
minte atunci când am pășit în redacția săptămânalului „Agenda”, care se pregătea de sărbătoare. În 11 februarie, publicația, care este preferata multora, împlinește 15 ani. Este o aniversare care dă prilejul de rememorare a drumului parcurs și poate chiar a momentelor nostalgice. Zoltán Kovács, fondatorul săptămânalului și redactorul șef, nu poate uita ziua aceea în care primul număr al publicației a ieșit de sub tipar și a ajuns la cititori. Câțiva oameni cu suflet mare au crezut din prima clipă, și chiar au
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]
-
și satiric, a unei lumi caragialiene populate exclusiv cu Mitici, descoperim formidabila suplețe a unei scriituri care iese din spațiul privat al corespondenței și trece în cel public al operei. Există un Caragiale burlesc și unul absurd, un Caragiale (fals) nostalgic și unul de o cruzime portretistică paralizantă. Dar, mai presus de toate, ediția lui Dan C. Mihăilescu contrazice imaginea, larg răspândită și azi, a unui Caragiale plasat ironic, asemeni unui cinic păpușar, în afara lumii sale. Prejudecată atât de frecventă, încât
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
prețiozitate, iar ea nu mai poate face parte din lumea valorilor, ci din sfera kitsch-ului. Localizate în diverse puncte ale lumii acțiunile închipuite de autoare sînt în general povești de dragoste neterminate, altele amînate, unele doar visate, dorite, povești nostalgice, renunțări inexplicabile. Să luăm o proză, "Simplă coincidență", de pildă. Ce se întîmplă!? O femeie (Anda) însoțită de copilul ei, în vîrstă de opt ani se află în vacanță la Washington. Într-o zi, oprindu-se la un restaurant mexican
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
îi ceruse reluarea poveștii, chiar dacă nu întotdeauna în forma actoricească în care-i fusese oferită prima oară. Erau foarte puținele momente cînd Porthos își reținea amintirile glorioase, ba uita chiar și de foame, mulțuminduse să asculte în tăcere. Și istorisirile nostalgice ale lui Porthos, și cele mitice ale lui Bruno erau însă rare, țineau de acele momente în care schimbul de vorbe între deținuți putea avea loc. Uneori, o asemenea poveste începea într-o zi și se sfîrșea poate abia în
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
nuvelă parțial autobiografică, povestea de dragoste dintre autor și o dansatoare tradițională japoneză de numai paisprezece ani. Sunetul muntelui, roman apărut în 1949,, i-a adus definitiv consacrarea. În O mie de cocori (1949, 1952), una dintre cele mai delicate, nostalgice și senzuale scrieri ale sale, pasiunea, gelozia, răzbunarea, sentimentul de vinovăție se împletesc în povești de dragoste care-și răspund peste timp, se completează sau se continuă firesc. Totul pe fundalul ceremoniei ceaiului, minimalist și intens deopotrivă. O mie de
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
trecut 42 de ani, de când, după un examen de Bacalaureat care, evocat astăzi, ar părea desprins din cine știe ce pagină de pură ficțiune, îmi "încheiam socotelile" cu Liceul meu: "Vasile Alecsandri" (LVA), din Galați. Evoc acel timp nu din cine știe ce porniri nostalgice. Pur și simplu pentru a depune o mărturie sufletească în tot marasmul acesta în care se zbate literatura română ajunsă la grea ananghie, când e să fie "obiect de studiu și examinare" în Școala românească a acestui început de mileniu
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
Țăranului Român, a fost finisată tocmai în 1943 și Tzigara nu s-a putut bucura de ea decît cîțiva ani. Memoriile lui Tzigara-Samurcaș sînt scrise tîrziu, în 1948-1952, cînd toate ale lui se prăbușiseră și el nu era decît un nostalgic pensionar. Calități expresive, în ciuda afirmațiilor editorilor (dl. Ioan Șerb și Florica Șerb). Sînt, dimpotrivă, terne, interesul cîștigîndu-l prin ceea ce relatează. Mai întîi, în acest al doilea volum, memoriile evocă atmosfera de la Palatul Regal, pe vremea regelui Carol I, pe care
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
în „Cuvântul înainte” al cărții profesorul universitar Nicolae Coman, putem vorbi despre un îndreptar cât se poate de util celor care doresc să îmbrățișeze și să cultive în mod concret acest gen muzical sinonim cu „libertatea gândirii, sunetul proaspăt, melodiile nostalgice, ritmul frenetic, armoniile scânteietoare, colaborarea pe viu cu diverși parteneri într-un proces de creație colectivă care rămâne, pentru neinițiați, acoperit de mister, de o aură magică și de norul semnelor de întrebare”.
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]
-
îmbogățit sufletește, m-a făcut să înțeleg altfel substanța lucrurilor și să accept că orice idee poate fi remodelată dacă renunți la autosuficiență (nu cred să o fi avut vreodată) și analizezi cu deplină bunăcredință argumentele celuilalt. Toată această rememorare nostalgică mi-a fost prilejuită de lectura splendidului volum al lui Géza Szávai, Ierusalimul Secuiesc. Cartea este o incursiune în istoria Transilvaniei, din perspectiva destinului localității Bezidul Nou, supranumită "Ierusalimul secuilor evrei". Scriere incomodă, ea nu menajează sensibilitățile românilor, maghiarilor și
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
le facem tuturor jidanilor de petrecanie" (vezi p. 271). Ierusalimul secuiesc, de Géza Szávai, îmbină istoria cu experiențele personale ale autorului și cu mărturiile bătrânilor din satul său și din localitățile învecinate. Este o carte de suflet, în care zâmbetul nostalgic se îngemănează cu lacrima, iar splendidele ilustrații spun povestea unei lumi dispărute. Mai presus de toate este însă o carte invitație la dialog. Transilvania a fost de-a lungul secularei sale existențe un model al toleranței etnice și religioase. În pofida
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
Simona Vasilache În 1914 Mihai Codreanu publică, la Viața Româ-neas-că, Statui, volumul de sonete pentru clasici și clasici în viață. După două decenii (ar fi de căutat semnificațiile acestui interval nostalgic și solemn...), Eugen Ionescu publică, la Vremea, Nu. Avea 25 de ani, și poftă să îmbrîncească statuile. Poftă pe care i-o dăduse Perpessicius, răspunzînd cu un NU fără alte nuanțe încercărilor lui la Poșta redacției Universului literar. Partea întîi
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
aldine. Tot volumul este alcătuit din fraze de genul: „La Padova am avut șansa să întemeiez (cuvîntul este bine ales!) prietenii durabile, universitare și extrauniversitare, pe care le-am păstrat de-a lungul anilor, pe care le întrețin, cu afecțiune (nostalgică!) neștirbită de timp." (p. 128) Insistența cu care autorul vrea să ne convingă că și-a ales bine cuvintele are efect contrar, cititorul căpătînd certitudinea că are de-a face cu un arhivar fără aptitudini de limbă. Mai mult, ce
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
cultural-citadin, credem a nu greși desemnîn-du-l pe Aurel Rău drept cel mai reprezentativ poet al grupării Steaua, întrucît, alături de Aurel Gurghianu și Victor Felea, surprinde toposul local în procesul acestuia de adaptare la noile medii de civilizație și cultură. Filonul nostalgic dar și revendicativ pînă la insurgență al lirismului transilvan mai vechi face loc unei alte sensibilități, unui rafinament formal. De fapt, e dezvoltarea acelei mutații pe care a adus-o în poetica provinciei în chestiune Blaga, preludat de Emil Isac
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Din punctul de vedere al artistului, proaspătul om de afaceri nu era decît un ignorant cinic și lipsit de sensibilitate, numai bun pentru încurajarea kitschului și a imposturii, după cum, pentru tînărul om cu bani, artistul nu era decît un asistat nostalgic și un tarat social, plin de pretenții arogante, dar incapabil să ofere ceea ce noile așteptări începuseră deja să configureze. Această stare tacită de dispreț și de beligeranță s-a perpetuat o bună bucată de vreme, mai exact pînă cînd și
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
În primul rând coregraful, intrat și el în rândul acestora, și cumva imprimând fiecărui moment amprenta dorită, și alături de el, secondându-l în mai toate secvențele, Monica Petrică, partenera sa de câțiva ani buni, o dansatore cu o plastică șerpuitoare, când nostalgică, când vivace, mult mai bine pusă în valoare în spectacolele de dans contemporan, decât în cele clasice, de la Operă. Apoi cei patru dansatori, Florin Tănase, Istvan Teglaș, Daniel Dobre și Andrei Ciobanu, care, fiecare într-un fel propriu, au adus
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
Doar că nu e numită așa. La Mircea Cărtărescu, de pildă, ca să invoc unul din modelele cele mai apropiate, cu siguranță c-ar fi fost. În Nostalgia mai ales, acuitatea terminologică e maximă. Numai că așa zicând, decât să fie nostalgice, personajele din Cinema preferă statutul mai puțin stimabil de aiurite. Visătorilor nu li se oferă nici vreo șansă de care să profite, nici vreo lume în care să se refugieze. Rămân undeva între. Singurul dintre ei care creează iluzia că
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]