1,437 matches
-
voievod însuși a făcut mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi de la mare pînă la mic” (p. 46). După bătălia de la Războieni, se arată: „Și au căzut acolo vitejii cei buni și nu puțini boieri mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji s-au prăpădit atunci” (Ibidem). După campania din 1481, domnul le face un mare ospăț mitropolitului și episcopilor și boierilor săi, și întregii lui oștiri. „Și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în timpul bătăliei. Și în pasajul referitor la bătălia de la Războieni se arată că acolo au căzut vitejii cei buni și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji. Este vorba de vitejii, care se numărau printre boierii mari, printre oșteni buni și tineri, și nu de o anumită categorie de oșteni. „Și mare întristare a fost atunci în țara Moldovei și în toate țările și la domnii dimprejur și la creștinii dreptcredincioși, cînd au aflat că au căzut vitejii cei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arată că acolo au căzut vitejii cei buni și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji. Este vorba de vitejii, care se numărau printre boierii mari, printre oșteni buni și tineri, și nu de o anumită categorie de oșteni. „Și mare întristare a fost atunci în țara Moldovei și în toate țările și la domnii dimprejur și la creștinii dreptcredincioși, cînd au aflat că au căzut vitejii cei buni și neînfricați, și boierii cei mari și oștenii cei buni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
categorie de oșteni. „Și mare întristare a fost atunci în țara Moldovei și în toate țările și la domnii dimprejur și la creștinii dreptcredincioși, cînd au aflat că au căzut vitejii cei buni și neînfricați, și boierii cei mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Drăgoi viteazul, Tamaș viteazul. Bratul Netedul, care apare în Sfatul Domnesc în 1393 și 1398, se regăsește într-un privilegiu din 7 ianuarie 1491, când domnul dăruiește nepoților săi patru sate, ca fiind numit Bratul viteazul. O categorie aparte de oșteni se întâlnește, din secolul al XV-lea: este vorba de lifegii, de mercenari, oameni care prestau serviciu militar în schimbul unei plăți. De la Iliaș, fiul lui Alexandru cel Bun ni s-a păstrat un document, în care aflăm că patru „pani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ani pentru că nu au putut. Cel puțin așa socotea Matei Corvin, care era contemporan cu evenimentele la care se referea. Cât privește importanța bătăliilor date de români, în secolele XIV-XV, ea poate fi apreciată ținând seama de doi factori: numărul oștenilor care s-au confruntat pe câmpul de luptă și efectelor pe plan politic al acestor bătălii. În Europa, pe plan politic și militar, secolul al XIV-lea și prima jumătate a secolului al XV-lea, domină Războiul de o sută
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domn, ci, și împărat”. Dumitru Năstase a considerat că această interpretare este întărită de felul în care este primit Ștefan cel Mare la Suceava, după victoria din 10 ianuarie 1475 de la Vaslui: “Iar Ștefan voievod s-a întors cu toți oștenii săi ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul și preoții, purtând în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul de la Cel Preînalt și binecuvântând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
solul lui Ștefan cel Mare la Veneția în 1477, cunoscut sub numele de Ioan Țamblac, zis “unchi” al lui Ștefan cel Mare, deoarece era rudă cu Maria de Mangop. Este vorba de Ioannes Tzamplakon, unchiul Mariei. Din familia Tzamplakon erau oșteni, care se aflau în slujba Veneției, iar Ioannes Tzamplakon putea fi una și aceași persoană cu Iohannes Paleologus Zamblaco, care se afla în 1461, la Roma. Ștefan cel Mare i-a încredințat solia unei persoane cunoscute și apreciate la Veneția
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Rareș, amintindu-i că nici Stephanus ille magnus (deci Ștefan cel Mare) nu a stăpânit Pocuția. Într-un document turcesc din 1581, sultanul îl numea pe Ștefan Quodjea Istefan, adică cel Mare. Într-o cronică rusească, Ștefan a fost numit, „oștean viteaz ca un al doilea Alexandru”. În ceea ce privește apelativul cel Sfânt, s-au purtat discuții aprinse atunci când s-a pus problema canonizării domnului de către Biserica Ortodoxă Română. Au fost și istorici care spuneau: de ce să îl canonizăm, Ștefan a fost un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
menționat satul Dodești (com. Băsești) lângă Jâgălia (Tămășeni, jud. Fălciu), în documentul din 11 martie 1475. Numele poate veni de la un Dod, Dode, Dodu, amintit în zona Hușilor, în anul 1415. Locuitorii erau răzeși, presupuși descendenți din familia unui vechi oștean, cu numele Dodu, care luptase cu tătarii, iar pentru bravura sa, fusese răsplătit cu această moșie. Drăslăvăț (Drăslăvița sau Drislavele, lângă Dorohoi). Originea denumirii Drăslăvița se poate regăsi în cuvântul rus слива (prun, prună) sau în verbul сливатъ (a vărsa
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
raiaua Cetatea Albă, de nordul Dobrogei (regiunea Isaccea) și de Țara Românească, de unde puteau să intervină turcii. Domnul și-a dat seama de avantajele strategice pe care le prezenta târgul Huși: procurarea cu ușurință a hranei și recrutarea de noi oșteni din interiorul Moldovei, poziția naturală favorabilă pentru apărare în cazul unui atac prin surprindere, posibilitatea de a îndrepta atacurile în două direcții: la Nistru contra tătarilor și la Dunăre, împotriva turcilor, atacând Brăila (pe atunci raia), Tighina și Cetatea Albă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
toate cetățile tot a Moldovei să fie”, iar conform art. III „țarul nu avea voie să mazilească pe domni”, totuși, aceste clauze erau anulate de alin. 2 al art. I, unde se menționează că „prin cetăți să se așeze muscali oșteni până s-ar întemeia țara”. Art. IV preciza că țarul putea să-l înlăture pe domn, „când s-ar haini”, iar prin art. VIII se acorda Rusiei dreptul de a ține în Moldova o oaste de 10.000 de oșteni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oșteni până s-ar întemeia țara”. Art. IV preciza că țarul putea să-l înlăture pe domn, „când s-ar haini”, iar prin art. VIII se acorda Rusiei dreptul de a ține în Moldova o oaste de 10.000 de oșteni. Numeroase relatări interesante privitoare la campania de la Prut aparțin unor personalități care aveau funcții de conducere în armatele beligerante și care erau bine informați de cele ce se petrec în taberele lor. În arhive s-au păstrat și mărturii care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
focul inamicului, dar cei mai mulți de dizenterie care cuprinsese grosul armatei, cât și din lipsă de hrană”. Din cele 140 de tunuri ale artileriei ruse, doar 42 mai funcționau, o parte din ele fiind trase de infanteriști, în lipsa cailor. Cadavre de oșteni și de cai zăceau în lagăr, iar altele erau aruncate în râu. Conform Relatării anonime franceze, pierderile armatei ruse au fost între 50.000 și 60.000 și aproape 80.000 de cai. Un anonim francez din tabăra turcă avansează
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
apoi s-a îndreptat spre Ucraina poloneză. În suita lui erau doamna Casandra, soția, cei șase copii (Constantin, Antioh, Matei, Șerban, Maria, Smaragda) și câțiva boieri credincioși (Ion Neculce, cronicarul și principalul sfetnic al domnului, Pavel Rugină, Savin, Luca, Mirescu, oșteni de rând, țărani liberi și mazili). „Ei vor forma trista curte - remarca Nicolae Iorga - veșnic nemulțumită și la urmă împrăștiată, a unui exil fără sfârșit”. Domnitorul s-a stabilit, în cele din urmă, în orașul Harkov, unde, grație ucazului primit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de biruri, ci de alte supărări, că turcilor le era calea tot prin țară mergând și viind la Hotin; unii veneau pre la Focșani de mergeau pre Siretiu, alții pe la Bârlad și pe la Iași, alții pe Prut și ca niște oșteni păgâni ce era, toți stricăciuni făceau”. O acțiune militară tipică în acea perioadă a avut loc în 1713. Fiind hotărât să-l sprijine pe Stanislav T. Lesczynski (1704-1709, 1733-1735), la urcarea sa pe tronul Poloniei, o armată otomană a pornit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lor, care sunt trimiși să apere cu viața lor moșia cea mare care este țara noastră, lăsându-și părăginite micile lor ogoare. Căci dacă am lăsa ca să li se întâmple una ca aceasta, ar intra descurajarea în inima vitejilor noștri oșteni, care și-au pus piepturile lor la hotar pentru apărarea pământului și drepturilor noastre strămoșești”. „Eu nu cred - se spune în continuare în instrucțiuni - că s-ar găsă un singur sătean, din cei rămași la vetrele lor care să nu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o stare de spirit capabilă „de elanuri viitoare”. În marșuri lungi și grele, pe drumuri precare și întroienite ale Bulgariei, în iarna anilor 1877-1878, ostașii români au făcut din plin dovada calităților unor combatanți de elită. Ostașii noștri, ca odinioară oștenii lui Ștefan cel Mare, au impresionat, prin comportarea lor, opinia publică europeană. Un ofițer străin, martor ocular al eroismului ostașilor români în ziua de 27 august la Grivița, scria: „Niciodată n-aș fi crezut să văd atâtea bravuri la o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Moldovei. De asemenea polonii, care au năvălit de atâtea ori în țară, n-au izbutit niciodată să o supuie, ci totdeauna au fost în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar. Că cetatea a servit odată de adăpost voinicilor oșteni care s-au luptat pentru apărarea țărei, că împrejurul ei s-au dat cândva strașnice bătălii care i-au însângerat zidurile, nu încape îndoială, dovadă știrbiturile, rupturile ce se văd în multe părți ale ei, care n-au putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și înainte ca Brăila să revină Principatului Țara Românească; rădăcinile neamului Tudor-Tudorani-Huliani erau undeva la sud de Dunăre, pe o zonă de emergență geografică ce reunea mai multe areale geografice, pornind din Epir, Macedonia, Albania și Bulgaria. Luptaseră ca bravi oșteni în Războiul de Independență, iar statul român îi împroprietărise cu pământuri fertile în Câmpia Brăilei, unde ridicaseră obște aleasă, bogată și frumoasă pe malul Călmățuiului, la Însurăței. De altfel, localitatea nu-și dezminte nici pe departe latura toponimică, în sensul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
al Spiritului Revoluționar, în vremea istorică a căruia am trăit și-am lucrat și eu, și pe care și eu l-am cunoscut până azi drept ctitor și ctitorit al Spiritului Revoluționar, este Nicolae Ceaușescu. Eu despre acest Bărbat, simplu oștean al Spiritului Revoluționar, am mai scris, am mai vorbit cu auditoriu și audiență, despre acest mare tactician al Spiritului Revoluționar și despre acest strateg desăvârșit al Spiritului Revoluționar și al luptei cu inerția, am mai vorbit.“ („Despre spiritul revoluționar“, Luceafărul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ci un factor activizant al acestei dezvoltări. Arta noastră nu poate fi decât o artă activă, căci numai așa conținutul estetic și etic va atinge popularitatea pe care orice autor și-o dorește.“ (Luceafărul, 10 iulie 1971) NEGULESCU Mihai „Eroi, oșteni și meșteri, luptăm cu bărbăție, Partidului credință statornic am jurat; Spre comunista zare, slăvită Românie, Ne poartă Tricolorul eroic înălțat.“ („În veac de măreție“, Scînteia, 28 decembrie 1972) „Progresul comunist e vie rază Spre comunism chemându-ne în larg. Spre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de bătălie, cu sabia ridi cată. Se aștepta, la chemarea lui de luptă, să se adune toți, care de pe unde erau, să-și lase fiecare treaba și să vină degrabă la datorie, ca la o mare sărbătoare. Să vină rînduri-rînduri oștenii lui !... Ziua era scăldată în soare. Nu veni nimeni. Dănuț stătea înfipt în continuare în mijlocul curții, în mijlocul mulțimii aceleia zgomotoase din pauză, și striga cu brațul drept ridicat. știa, era sigur că toți băieții se grupaseră în spatele lui și-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi/ de măturoi”, iar soldații suflă nu În goarne, ci „În foi de ceapă”. Armele oștenilor (sulițe din lemn de tei, puști de soc, foarfeci) fac și ele parte din registrul burlesc : „Toți aveau legat la gât/ Câte-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
militari. În bisericile din Bucovina secolului al XVII-lea, de exemplu, cei care - În semn de izbândă - au scos ochii sfinților creștini-ortodocși au fost soldații catolici polonezi <endnote id="(428, pp. 29 și 48)"/>. La fel au procedat prin 1610 oștenii unguri cu „ochii sfinților de pe toate icoanele” când au ocupat Mănăstirea Argeș, scrie Paul de Alep la jumătatea secolului al XVII-lea <endnote id="(76, p. 168)"/>. Radu Rosetti povestește cum au profanat oștenii otomani icoanele și bisericile din Moldova
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]