132,685 matches
-
imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui anume Ție? Tu, care ai pus să fiu strîns de genunchi de trei ori lîngă mănăstirea la care trebuia să mă rog, pe acoperișul muntelui, lîngă glezna Ta, să mă bucur alături de Tine. Cum poți fi atît de bun cu mine? Cum poți fi atît de bun la nesfîrșit? Cum poți să ai atîta
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
același lucru - ochii se fac luminițe prin orașul deasupra căruia norii se cern, femeia mă ține în brațe așa cum scriu pe imaginea ei toate aceste rînduri ca într-un tatuaj decupat de pe pielea de sub care Dumnezeu a ieșit pentru ultima oară, nici el nu mai poate suporta fărămițat în ochii celor care-l privesc prin sita prin care el i-a cernut, plictisit ca o umbră sub haine de împrumut, om ca toți oamenii se face nevăzut și nevăzut rămîne - (această
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
Pot să-mi iau aere de florentin, După orașul editurii faur, Opt-sute-nouă-ș-unu anul. Și-n Conclav, cum, nalt! Ca-ntre veneți un maur. Voi instala și-o Vita nuova-n față. Brusc Laura, lin Beatrice - vor, O rază, prinde, azi întâia oară. Cu care nu știam să fiu dator. Obiecte pentru vrăji, spre-o altă viață. Și în ce slavă stând! care coboară... Flori de alun Florile cad de-a valma, bărbătești, De pe alunii vizitați de-un vânt. Și-au făcut datoria
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Rege, care știu s-aștepte... 27 aprilie 2007 Luna nouă La luna nouă stau și scriu prin seară Ca la o întronare de crai-nou Într-un palat de grâu și de secară; Sau numai a expresiei crai-nou. Momentului când omu-ntâia oară Își saltă-n cer privirea, un ecou. Sau când, pe stâlpii Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin albastrul mult, neprihănit
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
urme. Limba scaietelui Războiul tău nu-l cîștigi niciodată de una singură scut în dreptul inimii nu faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga la mine cu limba scaietelui mama strîngea praful din valea oltețului cercuri sînt iubitele mele din zăvoi rouă pentru orbul de zi te-am iubit despărțit de timp am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Și-a pus în cap să mă ațîțe. Și se duce după un lujer: prinde-mă - și nu mă prinde. Ia-mă și nu te las. Dezbracă-mă, prostovane, dacă poți! Si prostovanul sînt eu. Eu, de o mie de ori, eu. Parcă îmi spune, parcă îmi șuieră: ești așa de fraier că nici nu ai să apuci să mă atingi măcar. Ești atît de coclit că nici n-am să țin seama de tine, vrăjeală spurcată ce ești! Ești o
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
rătăcire, cultura viței de vie. Relațiile cu vecinii, care importau masiv din vinul dacic, se răciseră pînă la incidente de graniță. Prefectul roman își instalase acolo un fel de palat de justiție în aer liber și judeca pricinile de patru ori pe lună. Nu avea multe de judecat, de regulă băștinașii nu recurgeau la arbitrajul lui pentru că era străin. Dreptul dacic nu avea nici o legătură cu dreptul roman și nici cu noțiunea de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
poți să te rogi și să te bucuri de identitatea ta nestingherit Unde vii rîzînd și te îndrăgostești la nebunie de o tînără feministă cosmopolită Care te-a citit și te știe, te recitește și te răscitește de mii de ori Căreia îi pui în brațe un buchet imens de flori Un cartier dintr-un oraș, dintr-o țară unde nu ai murit niciodată și nu o să mori
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
mai multor vieți, în gușa mierlei, cu sâmburii în strugurii de iederă și urmuz, Din alungare-n alungare, din refuz în refuz, Mestecat și dat mereu afară Cu țară și fără de țară Până la Patria lui Odată Ca Niciodată de Prima Oară -Eu sunt fiul Timpurilor de-acum și cele de odinioară. Cu frații mei, Mielul, Iedul și Lupul, Lepădându-ne și schimbându-ne între noi graiul, trupul Măsură a Celor Nouă Cavaleri ai Legii: Trei Frați Pătați și Nepătați, De Leda
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
dați - Nici fii, nici bărbați. Unde caii ne-am legat, la Gemănarii Smochini Unde ne-am priponit mânjii Cu ochii plini de lumini, Din Luceafărul de Seară pân-la luceafărul din Zori, Din tufele de afin și dafin de câte nouă ori, Pe la Răscrucile Hekatei spulberându-ne noianul de flori. Din Valea Plângerii până la cele Șapte Vâlcele Am purtat cușmele de câte trei pielcele: Una de miel Să nu mă vadă nimenea în vre-un fel, A doua, de ied Să nu
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
grâne Glorie bazileică dând Bacilor de la stâne. Lăudat Capul Mielului, Capul Iedului lăudat Celui ce numele său timpul nostru l-a dat Salmoxis al Gnoselor sub crengi de smochin, Una de stejar și alta de fag La care de trei ori să mă-nchin, De trei ori stând cu genunchiul drept sprijinit în Meleag, De trei ori bat cu talpa în prag Către Unul din Trei judecători anonimi. în Trei Pomi urcând treptele Marei înălțimi De trei scări coborând în Fântâna
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
stâne. Lăudat Capul Mielului, Capul Iedului lăudat Celui ce numele său timpul nostru l-a dat Salmoxis al Gnoselor sub crengi de smochin, Una de stejar și alta de fag La care de trei ori să mă-nchin, De trei ori stând cu genunchiul drept sprijinit în Meleag, De trei ori bat cu talpa în prag Către Unul din Trei judecători anonimi. în Trei Pomi urcând treptele Marei înălțimi De trei scări coborând în Fântâna Marilor Profunzimi La străbunul călătorind către
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
său timpul nostru l-a dat Salmoxis al Gnoselor sub crengi de smochin, Una de stejar și alta de fag La care de trei ori să mă-nchin, De trei ori stând cu genunchiul drept sprijinit în Meleag, De trei ori bat cu talpa în prag Către Unul din Trei judecători anonimi. în Trei Pomi urcând treptele Marei înălțimi De trei scări coborând în Fântâna Marilor Profunzimi La străbunul călătorind către străbuna răpită de zmei Euridike Fără de Vârstă și fără capăt
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
intersectezi fantomatic cu ele dintr-o odaie în alta să privești pereții tablourile draperiile să descoperi jur împrejur toate obiectele încremenite într-o banală halucinantă muțenie să le privești - dilatate îndepărtate - ca și cum le-ai privi pentru prima sau pentru ultima oară În baie deasupra chiuvetei să-ți arunci în față câțiva pumni de apă înghețată să-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe tine din ovalul oglinzii brusc aburite de toți morții familiei Încet cu gesturi lejere dar
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
sau în inima lui bătând nebunește Ultima dată a fost văzut somnolând în fotoliul unei săli de concert în timp ce violonistul tânar făcea din arcușul său un instrument de voluptuoasă tortură în fața auditoriului mut (chipuri și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost văzut în timp ce ieșea abulic din barul în care se recitau poeme douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș în vagi rotocoale Stampă Atunci vara când am
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
rare ca să le vezi 6 iunie probabil că felul acesta de jurnal pe care îl scriu se datorează în mare parte și magistrului meu de caligrafie Harald Meschendorfer din Kronstadt care m-a obligat să scriu de o mie de ori un cuvânt pe care de câte ori îl scriam și era tot mai frumos și-l uram tot mai mult cu atât îl înțelegeam mai puțin până nu l-am mai înțeles de loc devenise Nimicul Absența Pură mireasma nimănui 24 iunie
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
decupându-se puternic de parcă ar fi fost un colaj. În rest, verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva. Chipul durerii. În acea clipa sună mobilul. Luiza. Îl comută numaidecât pe mut, lăsându-l să sune. N-
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
data asta nu cum se întâmpla de obicei la conferințe, meetinguri, întâlniri diplomatice ci... într-un spital! Și cum foarte puțini știau albaneza, familia insistase să-i ajute. Era o femeie cu doi copii, căreia îi diagnosticaseră pentru a doua oară tumoare pe creier. Iar cel mai bun neurolog în domeniu era la ei în țară, stabilit din capitală în acest mic oraș de provincie, astfel că familia venise pentru a doua oară, pentru operație. Totul, îi spuseseră, n-avea să
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
doi copii, căreia îi diagnosticaseră pentru a doua oară tumoare pe creier. Iar cel mai bun neurolog în domeniu era la ei în țară, stabilit din capitală în acest mic oraș de provincie, astfel că familia venise pentru a doua oară, pentru operație. Totul, îi spuseseră, n-avea să dureze mai mult de o săptămână cu totul. Chiar atunci sună mobilul, de data asta al soțului bolnavei și, din tonul care încerca să pară destins și liniștitor, Matei înțelese că Andi
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
tot tânără și frumoasă a rămas, ai fi zis că a rămas tot fetișcana aia care dădea cu mătura, fâș-fâș, înnebunind trecătorii cu mișcarea fundulețului său bombat, cine e, fata asta, Cristina, sora ta mai mare, auzise nu de puține ori pe stradă, Adina, atunci când se nimereau împreună tustrele... Le lăsa să meargă în față și le observa de la distanță, fluturașul și omida! Adinei îi dădeau lacrimile și dacă aia mică, mai grijulie, se întorcea strigând-o, hai, tanti, mai repede
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
pieziș peste fântânile din Limpeziș a căror ape clare și fierbinți izvoară din odăi și din părinți precum un sânge neplecat de-acasă precum un plâns care-a rămas în rasă (21 iunie 2008) Ritual (toiagul) am murit de trei ori - dar și mâine îmi strig îngerii peste pârleaz ei se zbenguie în jar și în pâine părăsindu-mă-n verbul meu treaz eu sunt adversarul rostirii pluta ce mite fluviul stufos așez în geana cerului mirii și mă scufund în
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
îi răspunse Dumnezeu - că sînt prea din cale-afară de mari! - Doamne, iartă-le totuși, că n-am să mai păcătuiesc! - Povești! Toți spuneți așa; bineînțeles că ai să păcătuiești, și încă începînd de mîine chiar! - Dar ai spus de atîtea ori, Doamne, că ești un Dumnezeu îndurător și milostiv și că vrei nu pedepsirea, ci îndreptarea păcătoșilor! - Am spus, desigur - zise Dumnezeu - dar tu ai abuzat de răbdarea mea și acum nu mai pot să te iert și pace. Și la
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
dintre originea operei și lumea sa spectrală. Vâslele împinseră corabia în ostrov pentru a arde ce era de ars și-a ospăta. La parâme făpturile se-alăturară mării. În cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
vânt! O, judecată a stâncilor plutitoare - întoarcerea acasă! O, încercare a celui despărțit în ocolul lumii - unitatea privirii repetate! Din partea stângă, fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
mijlocul lor. Aveau și patru neveste cu ei - oameni serioși, de nădejde, deh, nădejdea și protecția îi ieșiră pe nas în următoarele două nopți, cînd au ținut-o ca și sechestrată în patul ăla, cît s-au perindat de cîteva ori pe la ea toți cei unsprezece kosovari, asistați desigur din întuneric de cele patru neveste, care peste zi ar fi mîncat-o cu uităturile alea înecate în dispreț, socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]