1,702 matches
-
se manifestă din partea unor comentatori actuali, cînd vine vorba despre producția marcată de servituțile comunismului. Ei se străduiesc fie a o trece sub tăcere, fie a o delimită în chip artificial (aci intervine insidioasa sintagma lansată de un mare prozator: "obsedantul deceniu", de parcă nu toți cei 45 de ani ai regimului comunist din România au cunoscut ingerințele, în diverse grade, ale partidului unic, atotstăpînitor), fie, în sfîrșit, a-i reduce nefastele semnificații, a o spală așa cum "se spală" banii murdări. Dar
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
model revuistic, pe care autoarea o fixează un pic cam rapid ca grilă de partiție a propriilor studii. Acestui prim volum, închis parantetic între 1949 și 1951, îi vor urma, secvențial, cele care circumscriu intervalele 1952-1953, 1954, 1955-1956, 1957-1958, 1959-1960. Obsedantul - pentru Marin Preda și se pare că nu numai pentru el - deceniu apare defalcat după cel mai la îndemână dintre criterii. E adevărat că ciclicitatea unei reviste, mai ales a uneia aflate sub presiunea omagială a timpurilor totalitare, creează adesea
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
a acestuia. Coregraful știe să alcătuiască, precum un regizor dotat, o dramaturgie a dansului, prin punerea în valoare a unor simboluri și metafore coregrafice de o mare subtilitate. Astfel, el a creat personajul acarului, simbol al morții care o urmărește obsedant pe eroină de-a lungul desfășurării baletului. Vlad Toader, în debut, a creat un personaj subtil și nuanțat în acar. În spectacol, sunt câteva momente remarcabile, precum duetele Karenina - Vronski, terțetul Karenin, Anna, Vronski, în care este implicat și micul
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
personal - a unor feluri personale - de a scrie și a citi. Istorie ce se conține pe ea înseși, autoexilată în propria-i poveste. Începutul cărții e de altfel o mise en abîme de efect postmodernist: naratorului (personaj omniprezent, care folosește obsedant persoana întîi la genul masculin) i se întinde propria carte. Scrisă la negru: „Mi s-a întins cartea, adică o carte al cărei autor eram eu, cu fotografia mea (reușită) pe coperta din spate, cu o prefață a unui respectat
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
amabililor funcționari germani. Scrisorile pe care Matei le scrie necunoscutei Monalisa sunt simbolice pentru amestecul de "dragoste și abjecție" definitoriu pentru lumea acestui român. ănvinsi și ănvingători, sinucideri și plecări, violența și visul Occidentului, toate se petrec pe fundalul refrenului obsedant și ironic: "La felicità...e un bicchiere di vino, con un panino..." Anamaria Beligan, Scrisori către Monalisa, român, versiune an limba română de Dana Lovinescu și Anamaria Beligan, Editura Polirom, 1999, 312 pag., preț neprecizat.
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
claselor posesoare, întemnițarea oamenilor politici din suprastructura regimului Antonescu, pedepsirea a tot ce se presupunea, în raționamentul marii puteri învingătoare, că a fost aliat fascismului și continuă să fie adversar al URSS. Tsunami-ul politicii de la Est În acel deceniu „obsedant“ creionat în Un „amănunt” uitat: Ocupația sovietică, un vultur răpitor lacom, un Argus nemilos planau, veghind peste țară, pentru a o curăța, chipurile, de dușmanii din interior. Precipitat, politica a devenit substanța corozivă inoculată în toate celulele societății, atât pentru
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
o poetică ori într-un gen. Dacă, înainte de 1990, cadrul cenzurii oficial desființate dădea un anumit desfășurător literaturii, lăsând câteva culoare de evoluție poetică și prozastică (erau preferate și uneori solicitate, din motive lesne de înțeles, poezia abstractă și romanul „obsedantului deceniu”), libertatea postrevoluționară își arată efectele structurale. Să enumerăm câteva: o paletă extrem de largă a formulelor artistice; spargerea „frontului” literar și atomizarea vieții culturale; distribuirea autorilor într-un câmp ideologic cu toate nuanțele cromatice; ștergerea sau atenuarea diferențelor între literatura
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
2000. Astfel la poezia Visări budiste versul "Ne căutăm dorința pe drumul către noapte" verbul e, în ediția definitivă, la timpul trecut nu la prezent. Modificarea nu e una oarecare. Se alterează, în acest fel, semnificația motivului amintirii atît de obsedantă în lirica pillatiană, inclusiv în această poemă. În sfîrșit, am găsit cîteva nedorite intervenții în dispunerea strofică a versurilor unor poeme. (Centaurul, El însuși, Necunoscutei, Năzuinți, Spovedanie etc.). Versuri lăsate de poet libere sînt integrate în dispozitivul unor strofe. În
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
în 1983 pe un teren explorat, clasicul fusese comentat cu insistență în perioada interbelică, după 1950 fiind de asemenea recuperat de critica momentului, chiar dacă mai degrabă fragmentar și orientat artificial înspre anumite părți ale operei sale. Ne amintim cu toții apoi obsedantul subiect de examene Arendașul român. Între 1974 și 1988 bibliotecile înregistrează nu mai puțin de 38 de titluri dintre care majoritatea studii exclusiv despre Caragiale. Și cum sistemul de evidență la care am avut acces săptămîna trecută în biblioteca înghețată
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
el) le folosește pentru a transforma un număr tot mai mare de conștiințe în oarbe mase de manevră, dar îi va interesa în cea mai mare măsură pe toți cei care, asemenea ei, și-au repetat mereu și mereu o obsedantă întrebare: „Cât din ceea ce am trăit a fost un rezultat al voinței mele și cât se datorează influențelor, presiunilor și manipulărilor care s-au exercitat asupra mea? Și nu mă refer doar la faptul de a fi fost obligată să
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
a literaturii" este, ca și cea individuală, selectivă și creativă. În postfața cărții, constituită într-un eseu de teorie literară, autoarea identifică, din perspectiva conceptelor lui Genette și Harold Bloom, o manifestare a melancoliei originilor sub două aspecte: autoreferențialitatea, simptom obsedant al literaturii moderne și transtextualismul, căutarea afilierilor și diferențelor. În ansamblu, descendența literară se reduce la problema paradigmei, privită ca o cauză în sfera generalului, și simetricul ei - realizarea individuală, particularul. Prin aceasta cartea Monicăi Spiridon e un demers de
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
dezvoltări prea puțin nuanțate ale unor clișee masculine (dacă nu machiste) de reprezentare a femeii: de la tipar (tînăra cochetă, zăpăcită, mincinoasă căreia nici măcar "ochii mari", "mirați" nu-i lipsesc etc.) pînă la sintagme consacrate ("ca o pisică", comparația cu recurență obsedantă în mai toate romanele scriitorilor români). Mult mai convingătoare sub raportul sugestiei de autenticitate sînt textele cu fetițe mici implicate în complicate legături senzuale cu diverși unchi sau veri. Oricît de deschisă și de tolerantă ar fi emergenta generație de
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
montări, un element esențial este muzica, atît de bine aleasă, încît poate să-ți ia mințile. De exemplu, de la Machinal am plecat cu imaginea lui Marius Gâlea cîntînd la saxofon, o imagine plină de forță și de energie a spectacolului, obsedantă aproape. Muzica însăși devine un protagonist care se revarsă pe scenă și în sală prin toate canalele de comunicare făcînd mai puțin vizibile în primă instanță golurile de fond ale mizanscenei. Despre iubire, trădare, disperare, moarte, sacrificiu este vorba în
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
ingeniozitatea aneantizării formale a obstacolelor. În jocul cu multiple nuanțe al ironiei, întrevedem trăsăturile unui destin supraindividual: „Bineînțeles/ s-ar putea face ceva/ cum s-a mai și făcut/ în tot felul cum/ zicerea asta antică/ Panem et circenses/ cu obsedantul ei (sub)înțeles - / să zicem ea/ poate fi actualizată/ decojită de crusta-i de acum peste/ două mii cinci sute de ani/ ce s-ar auzi căzînd/ ușor pocnitor pe dușumea ca/ dintre dinții rozători ai veveriței/ o coajă de alună
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
acceptă a se transforma într-un "tovarăș de drum", într-un "scriitor-poputcik", celebrator al idealului comunist, așa cum ar fi dorit oficialitatea, n-ar putea fi decît dureroasă. În nenumărate momente, Bulgakov relatează suferința personală, care devine un laitmotiv, un factor obsedant al confesiunii sale. Fețele acestei suferințe se însumează compunînd fața desfigurată a scriitorului supus unor tribulații zilnice: "Astăzi n-am putut face rost de bani de nicăieri, drept care m-am întors acasă acru și mohorît". Ori: "În general, banii îmi
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
oricum. Adina Gheorghe și Duminică." Impactul primelor povestiri ale lui Nicolae Velea, scrise și publicate în reviste la sfârșitul anilor '50, s-a datorat, în bună măsură, diferenței pe care ele o marcau în raport cu modelele realismului socialist. Analizând retrospectiv epoca obsedantului deceniu (cum a nu-mit-o Marin Preda) începută în 1948 și extinsă până în 1960, constatăm un corpus masiv de texte ce ilustrează, la unison, comandamentele oficiale. Literatura și, în general, artele nu mai lucrează cu materia de inspirație a autorilor, ci
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
erai născut în Noaptea Sfântului Bartolomeu/ gândurile tale împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ nu ajung/ cât a ținut Noaptea Sfântului Bartolomeu/ cât va mai ține ea// singur în Noaptea Sfântului Bartolomeu nu poți fi/ pe hârtie urmele nopții sunt neconcludente" Repetarea obsedantă a întrebării, în diverse variante, aduce aminte nu atât de un interogatoriu, cât de vaierul cuiva rămas singur într-un loc pustiu. Instanța supremă, care judecă, inflexibilă, delictul de neintervenție, de neacordare de ajutor unor semeni aflați în primejdie este
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
cu părinți, toate cărțile fiind inspirate din realitate și din basmele lumii, având o aură poetică unică. Acum vedem și chipurile de odinioară ale tinerei mame, corpul subțire de elf, așa cum va rămâne Astrid Lindgren până la bătrânețe. Și acel chip obsedant din fotografia cu prietenele ei din sat, toate îmbrăcate în haine bărbătești, Astrid cu șapcă și gât de lebădă amintind de un Gavroche din bătăliile de stradă, totul fiind în ea: mândrie și nesupunere autentică. Se spune că a fost
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
fapte, este foarte folosită în cromoterapia fobiilor nevrotice și în obsesii. De asemenea, scade emoțiile, armonizează activitatea inimii. Culoarea galben-verzui liniștește psihicul și armonizează reacțiile emoționale. Culoarea albastru are efecte calmante. Este foarte eficientă în cazurile de insomnie. Elimină gândurile obsedante. Aceasta este culoarea conștiinței pure, a curajului spiritual și a ascuțimii minții. Ea răcorește și corpul, și mintea. Ajută la tămăduirea bolilor de ficat. Albastrul deschis este foarte eficient pentru înlăturarea agitației psiho-emoționale, a acceselor de agresiune, elimină stările de
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
de aceea din perspectiva sa fenomenul psihosocial (un cuvânt în genere ignorat la noi) - sau, într-o traducere mai puțin doctă: grija pentru calitatea vieții (în limbaj economic: "funcția bunăstării"). Compararea aproape involuntară a acestui tip de discurs cu cel obsedant "macroeconomic" din România arată limpede că în multe privințe individul rămâne la noi încă o figură de stil sau o inspirație de moment. Leszek Balcerowicz, Libertate și dezvoltare. Economia pieței libere, trad. Dana Cojocaru, Edit. Compania, București, 2001, 283 p.
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
din epocă, realitatea anilor ’50 arată puțin altfel decît este ea reprodusă în manualele de istorie cu pronunțat iz ideologic. Gabriel Dimisianu își amintește astăzi că ea nu a fost una liniară în teroare așa cum lasă să se înțeleagă sintagma „obsedantul deceniu”. Terorii inițiale i-au urmat ușoara relaxare din perioada hrusciovistă și, mai apoi, după zdrobirea revoluției ungare din 1956, o nouă strîngere a șurubului. Nici oamenii din vremea respectivă (inclusiv cei angrenați în diverse structuri de conducere) nu erau
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
la același nivel cu Radu Stanca și deasupra celorlalți. Numai că, accidentele biografice cauzate de ideologia totalitară sfidată de el, i-au schimbat, dacă nu calitatea, i-au deturnat, sigur, ținta umorului. Râsul devine în opera lui majoră o problemă obsedantă. Umorul nativ funcționează intens, dar cu sens contrar. Râde pentru că a pierdut totul. Spaima de ratare se cere compensată. Se înșeală cu bună știință când își exersează cu voluptate gândirea umoristică. Știe că "râsul e un act nerentabil și chiar
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Băilești. Banca a funcționat cel puțin până pe 12 septembrie 1919, dar se pare că inflația din anii de după război a oprit-o, pentru că locuitorii din Covei se adresau în anii 30 la Banca Agricultorilor, cu sediul în Negoi. Anii 1949-1959, obsedantul deceniu, au adus necazuri mari locuitorilor mai gospodari din Covei, supunându-i la cote ruinătoare și la tot felul de persecuții așa încât aceștia de abia au așteptat să scape cumva de pământ, dându-l la stat sau la GAC, devenit
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
al poeziei bacoviene, urmărirea lucidă a unui inevitabil scoborîș sfîrșit, îi sugerează o idee de a curma suferința prin anticiparea vastă a unui final care nu va întîrzia: moartea, dispariția în anonimatul inert al materiei, fantoma unui gînd ce rătăcește obsedant în poezia lui Bacovia". V. Fanache vorbește despre "forța și evenimentele nestăpînite", care sînt "dezlănțuite stihinic în revărsare apocaliptică de ape și de foc", iar Dan Laurențiu vede la Bacovia un univers întruchipînd "un punct terminus al prăbușirii și destrămării
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
în 1991, a prins "ruinele" vechiului regim, nu și complexa și obscura activare a unei politici de după Eliberare. Cartea se deschide unui prezent înfierbântat și limitat, dar o face pe temeiul unui lung trecut, pe cât de irecuperabil, pe atât de obsedant. Dieter Schlesak n-a uitat de Paul Goma, închis împreună cu alții după revoluția din Ungaria anului 1958. Goma este reamintit de mai multe ori pentru romanul Ostinato și alte cărți ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]