6,675 matches
-
în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta rămânescă, în mod cert
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
oameni care "se cer", una din ei soția vinovatului mărturisit din capul locului. Pagină după pagină înaintează, cu tenacitatea pe care au pus-o în angoasele lor toți psihologizanții răstimpului pe cît de jovial, pe-atît de isteric dintre războaie, o obsesie. Obsesia unui adulter care nu se produce, și a cărui eventualitate neconfirmată zdruncină temelia unei familii care are, vezi bine, nevoie de un schelet în dulap. Cîtă luciditate, atîta dramă se poate spune, fără a greși cu nimic, despre chinul
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
care "se cer", una din ei soția vinovatului mărturisit din capul locului. Pagină după pagină înaintează, cu tenacitatea pe care au pus-o în angoasele lor toți psihologizanții răstimpului pe cît de jovial, pe-atît de isteric dintre războaie, o obsesie. Obsesia unui adulter care nu se produce, și a cărui eventualitate neconfirmată zdruncină temelia unei familii care are, vezi bine, nevoie de un schelet în dulap. Cîtă luciditate, atîta dramă se poate spune, fără a greși cu nimic, despre chinul liber
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
sunt spinozist fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťsubstanțăť, pozitivist fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťcategoriiť, hegelian fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťsintezăť, bergsonian fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťdevenireť. Să mi se dea orice în cazul acesta și nu înțeleg ce rost mai are o ideografie degenerată în obsesie de cuvinte". Rîndurile de mai sus i se adresează lui I. Brucăr, comentator pe care-l apreciază, căruia, în consecință, nu vrea să-i dea o replică dură, ci doar una "explicatoare". În alte împrejurări însă maniera sa e devastatoare
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
cei ridicați pe un piedestal sfîrșesc prin a-l dezamăgi. Omul amestecat în nenumărate combinații dubioase i-a înșelat și furat nu o dată chiar și pe cei admirați sau care l-au îndrăgit. Înrudirea artistului cu șarlatanul este una dintre obsesiile lui Thomas Mann; la autorul Sabatului, artistul și escrocul sunt îngemănați. Nu poți să nu-ți amintești de Peter Sloterdijk, în Critica rațiunii cinice: "Întocmai ca poezia și arta dramatică, escrocheria este dominată de principiul plăcerii; ea se supune fascinației
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
cealaltă a barierei ce leagă/desparte lumea de aici și lumea de dincolo. Perspectiva e stranie: e ca și când ai vedea Pământul de pe o altă planetă. Primitivii au resimțit instinctiv această primejdie și n-au ezitat să dea o formă pregnantă obsesiilor care-i dominau: Toate aceste rituri îl împiedicau pe cel decedat să moară din nou în fiecare zi, fapt considerat posibil la numeroase popoare, și care se combină uneori cu ideea că, de fiecare dată, mortul trece dintr-un lăcaș
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
și profesor de neurologie la Universitatea Columbia, nu cade în greșeala urîțirii omenescului prin exces de sofisticărie savantă. El nu face știință pentru colegii de breaslă, ci pentru intelectualii umaniști. Mai mult, el face știință pentru a-și lămuri propriile obsesii muzicale, și de aceea se analizează uneori pe sine încercînd să-și explice de unde efectul mirabil pe care muzica îl are asupra sa. Urmarea este o colecție de cazuri bizare extrase din analele psihiatriei, un fel de antologie stranie ai
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
coasă. Sau tancul din Gdansk presărat cu miile de numere de liceu smulse și oferite de elevii școlilor... Și doamna aceasta distinsă, contesa-ghid de la Wavel, explicând istoria Poloniei și tapiseriile din secolul al VII-lea înfățișând același și același Potop..., obsesia poloneză... Noaptea, Chopin vorbește cel mai frumos. Geniul romantic iubește în întuneric incandescența conștiinței luminând abisul uman. Dar muzica aceasta, purtând în ea totul, și înălțări și prăbușiri, și strigătul eroic al victoriei și tristețea înfrângerii, se confundă cu vitrina
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
Obsesia kilogramelor în plus îmbracă adeseori forme îngrijorătoare, cu efecte de natură psihologică din cele mai grave, mergând până la izolare socială sau tulburări de alimentație care adeseori apar pe fondul unei personalitați vulnerabile și a unor distorsiuni ale percepției. O astfel
Anorexia - boala care ucide vedete () [Corola-journal/Journalistic/69815_a_71140]
-
regresiunea temporală, scurgerea rapidă a anilor, ieșirea din spațiul privilegiat, suspendat, unde istoria nu erodează trupul și unde profesorul este capabil să acumuleze întreaga moștenire spirituală a secolelor pentru a o transmite unei postumanități cu înzestrări similare cu a lui. Obsesia lui Eliade este aceea a ieșirii din Timp, din "teroarea istoriei", ieșire la care au acces sfinții, marii inițiați, și al cărui subiect provizoriu este profesorul. Veronica (Alexandra Maria Lara), dublu al Laurei, este un avatar ale unei inițiate indiene
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
nu există speranțe ca să poată fi văzut vreodată în toată realitatea-i de necontestat, rămâne abia ghicit în vălul translucid din care se pot trage mereu fire pentru noi țesături." (pag. 23) E vorba, în fond, de un protocronism fără obsesia priorității. (Și, desigur, fără comandament ideologic.) Căci dacă problema fondului nostru nelatin va da cândva roade, s-ar cuveni ca ea să fie tratată nuanțat acolo, într-un capitol dintr-un volum ulterior, și nu aici, în debutul fragil al
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
În epocă, destul de bine - Ov. S. Crohmălniceanu are și el o... broșurică intitulată, cum altfel?, Pentru realismul socialist (1960). Așa că, vorba lui Marin Sorescu, Ușor cu pianul pe scări (1986)! Vorbind În cunoștință de cauză, Gabriel Stănescu scrie sec despre obsesia lui Eliade că România n-a ajuns țara pe care el o proiectase a fi. Ba, mai mult, ideea dezrădăcinării părea să i se atenueze după instalarea lui la Paris; de dispărut, niciodată! Dar după cum va mărturisi regizorul Paul Barbăneagră
DESPRE PREFAŢA LUI GABRIEL STĂNESCU. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]
-
scrisori îngălbenite de vreme, adresate „dragului și nefericitul succesor“. Iar alături, o carte bizară, cu pagini complet albe, mai puțin la mijloc, unde apare imaginea unui dragon însoțită de cuvântul „Drakulya“. Această carte este cheia unui înfricoșător mister, sămânța unei obsesii care a dus la moartea multor oameni. De-a lungul secolelor, generații întregi de istorici și-au riscat reputația și viața în încercarea de a dezlega această enigmă și de a descoperi adevărul despre Vlad III (Țepeș). Elizabeth Kostova: Colecționarul
Agenda2006-13-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284915_a_286244]
-
obsedată fiind de integrarea în Europa. Ceea ce Bran și Voiculescu par a nu lua în considerare este faptul că accesul la această țară străveche i-a fost posibil generației lui Voiculescu tocmai prin revenirea României în comunitatea europeană prin strădania, obsesia, cum o numește fotograful, generației anterioare.
Rostul unor lucruri uitate () [Corola-journal/Journalistic/2846_a_4171]
-
Mircea Mihăieș Obsesia romanului rămâne, chiar în aceste vremuri când ne căinăm pe toate tonurile că „nu se mai citește”, la fel de vie ca în bunele vremuri ale veacului al nouăsprezecelea. Toți cei care au ținut ori țin în mână pana scriitoricească visează să
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
Andreea Răsuceanu Cătălin D. Constantin, Viața de zi cu zi în documente vechi de familie, Editura Universitară „Ion Mincu”, Cu un Cuvânt înainte de Constanța Vintilă- Ghițulescu, 2013, 212 pag. Obsesia imersiunii în existența privată a altora, în universul domestic al celuilalt, guvernat de propriile legi, de o ordine autoimpusă e una veche de când lumea. Fie că vorbim de jurnale, memorii, banale însemnări cotidiene care, sustrase spațiului și momentului cărora le
Trecutul din jurnale by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2851_a_4176]
-
goliciune de voluptate-n umbră enormă a veacului// Somnu-ti în carne, în spirit: moartea ta/ Și desteptarea-n alt paradis, Mare Trup Leneș/ pentru-a începe fără liniste-altă viața/ cu inima mușcată iar de șarpele de la-nceput" (Dor mare). Marea obsesie a acestei poezii este regasirea de sine că participant la misterul lumii; ea inversează, ca să spunem așa, dramă blagiana provocată de nașterea conștiinței dureroase a alterității, râvnind tocmai la o cunoaștere de sine ca subiect individualizat într-o lume a
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
vrut, așadar, să oferim publicului spaniol (și, de ce nu, unei largi părți a diasporei românești din Peninsula Iberică aflate la a doua generație biculturală, mai mult sau mai puțin echilibrată între cele două sisteme lingvistice și literare) o radiografie a obsesiilor care au articulat discursul poetic din ultimele decenii ale regimului totalitar și de-a lungul celor două decade ale tranziției (deci criteriul sociopolitico- istoric) - de aici și cuprinsul în ordine cronologică. Tototdată, am optat pentru o selecție din poeții consacrați
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
fel (dar nu de același calibru) cu Costică a lui Mitroi. Cazuri, poate, tragice, dar nicidecum deznădăjduite. Toți au un umor spontan care parcă îi apără de dezastre (sau de conștientizarea lor în registru de lamento). Oameni simpli, dotați cu obsesii în fond pilduitoare (nu e lipsit de semnificație că abia foarte puțini dintre ei sunt scriitori; singurul al cărui contur face excepție Prozatorul, bunul prieten în filigranul căruia se poate recunoaște figura lui Alexandru Vlad). Inși ai paradoxelor, admirabili deci
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
cea mai mare exactitate: "Terorizarea a ajuns la efectele psihozei. Nimeni nu mai este sigur de nimeni. Nu mai îndrăznești să vorbești deschis decât în șoaptă. Și încă după ce te-ai uitat de câteva ori în jurul tău". Și mai departe: Obsesia privirii pe stradă au ajuns s-o constituie milițienii. Ai impresia unui oraș sub ocupație, în continuă stare de alarmă". Și în această atmosferă crispată, epistolierul simte că "zilele trec cenușii" și că oamenii, cei mai mulți reduși la o existență mizeră
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
între epoci, un element peren. Se poate într-adevăr vorbi, în ce-l privește pe Eminescu, de urmărire, într-un sens larg, desigur, și dacă romanciera pune aici un accent prea apăsat o face, ne dăm seama, sub presiunea unor obsesii actuale, prea actuale. Urmărire, filtrare, cernere au existat tot timpul în legătură cu Eminescu. Ne amintim în era proletcultistă atenția ce li se da sensurilor social-politice ale poeziei, punerea acesteia în acord cu spiritul zilei. Din Împărat și proletar convenabilă era doar
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
virulente pe care le-a stârnit, la apariție, eseulIluziile literaturii române (un eseu, dacă e să fim cinstiți, a cărui inclemență e normală într-o cultură matură). Deconcertante sunt, de fapt, toate cărțile lui. Există, în armătura lor ideatică o obsesie a originalității (practicate însă cu sistemă) care n-are cum să fie trecută cu vederea. Negrici, e pur și simplu, pasionat de idei. Atât de pasionat încât acest elan devine, el însuși, un argument în favoarea validității respectivelor idei. Este, probabil
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
Iordachescu Ionut Liberalii Andrei Chiliman și Vlad Moisescu transmit printr-o scrisoare membrilor PNL sector 1 că nu vor pleca din partid, ci vor "lupta cu obsesia de putere a unui singur om". "Dumneavoastră sunteți cei împreună cu care am făcut echipă timp de 23 ani. Ați fost alături de noi și la bine, și, mai ales, la greu. Am câștigat împreună bătălii cu adversari mult mai puternici decât
Chiliman și Moisescu, scrisoare către PNL sector 1: Nu plecăm din partid by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39316_a_40641]
-
visceralitate, realizată de obicei prin alăturările de sensuri banale, din care rezultă esențe surprinzătoare. Altminteri, Herta Müller nu se poate exprima. Neîncrezătoare în literatură, ea se simte datoare numai lucrurilor trăite. Din această pantomimă specială a realităților se pot denunța obsesiile ce duc, cathartic, spre punctul zero al existenței. Cititorul ei rămâne, indiferent de subiect, prizonierul unei lumi întunecate, în care luminile sunt simple efecte de clarobscur. Un labirint poetic, aproape excesiv în jocuri de limbaj, un imperiu al metaforei. Herta
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
un roman știe ce îndeletnicire anevoioasă este, desigur una dintre cele mai amarnice îndeletniciri cu care te poți ocupa. Trebuie să rămâi mereu în interiorul propriei tale ființe, într-o celulă individuală, în solitudine absolută. E o psihoză controlată, paranoia și obsesia fiind înhămate laolaltă în această activitate, de aceea sunt lipsite de penele, crinolinele și măștile venețiene după care le recunoaștem și mai degrabă deghizate în șorțuri de măcelar, galoși și cuțit de măcelar în mână. Din această celulă de scriitor
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]