9,574 matches
-
cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica, agitîndu-se ca toate celelalte mări ale acestei planete? De ce trebuiau să se afle tocmai În mijlocul mării liniștite? PÎnă și Mediterana, acea băltoacă minusculă, o caricatură de ocean, pe care o vizitase Împreună cu Germán de Arriaga, avea mai multă putere și personalitate decît acel Pacific stupid, mereu plcictisitor, mereu plat, ca și cum un strat gros și invizibil de grăsime ar fi potolit pentru totdeauna furia lui, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se apropie de pămînt. Ar fi fost frumos, da, să se cuibărească În el, să se lase În voia farmecului său și să-i Îngăduie să pătrundă În toți porii ei, pentru a ajunge să se transforme la rîndu-i În ocean, În Pacific, În imensitatea care să nu accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Togo, Nigeria, Burkina Fasso și Niger (n. t.). Vasco Núñez de Balboa (1475-1519), faimos cuceritor și explorator spaniol, primul european care a văzut coasta vestică a Oceanului Pacific. Autorul comite o inadvertență, Întrucît cel care a dat numele de Pacific acestui ocean a fost Magellan, nu Balboa. Magellan a avut parte de vreme frumoasă În timp ce naviga pe apele Oceanului și de aceea l-a botezat Pacific, din latinescul pacifica, „liniștit” (n. t.). Vechiul nume al Istmului Panamá (n.t.). Aluzie la felație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spaniol, primul european care a văzut coasta vestică a Oceanului Pacific. Autorul comite o inadvertență, Întrucît cel care a dat numele de Pacific acestui ocean a fost Magellan, nu Balboa. Magellan a avut parte de vreme frumoasă În timp ce naviga pe apele Oceanului și de aceea l-a botezat Pacific, din latinescul pacifica, „liniștit” (n. t.). Vechiul nume al Istmului Panamá (n.t.). Aluzie la felație, Întrucît termenul de „francés” are În spaniolă și această accepție. (n.t.). PAGE PAGE 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pământului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui și al păsării, este creatorul a tot ce e viață, este cel care a Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, râurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v‑o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tâlhar și un ucigaș. Și tot ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acest fel. Tapú avea să fie un om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
își va continua eforturile, va ști în ce punct al boltei se va afla fiecare, în funcție de luna, de zi și de oră. Cand va veni această zi, dacă va veni vreodată, va putea aspiră să devină Mare Navigator pe Infinitul Ocean și, în acest caz, Maiana n-ar mai sta nici o clipă pe gânduri și îl va alege pe el dintre toți pretendenții ei, pentru că nici o fată cu capul pe umeri n-ar putea rezista tentației de a se mărită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja, în ciuda relativei lui tinereți, titlul de Mare Navigator, iar isprava lui n-a făcut decât să dovedească tuturor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi, pentru a-și menține poziția în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după o nouă pauză, pentru ca aceștia să-și revină, Hiro Tavaeárii continua cu glas stins: Avem în fața două opțiuni: prima, să ne resemnam, să ne reconstruim casele și să încercăm să dăm uitării ce s-a-ntâmplat, convinși fiind că oceanul este imens și că nu există nici o posibilitate de a mai recupera ce ni s-a furat. Îi privi pătrunzător pe cei din jur, ca și cum ar fi căutat un raspuns sau o reacție. Cea de-a doua, că din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Treizeci de perechi de ochi se întoarseră către respectată figură a Navigatorului-Căpitan, încercatul Miti Matái, care era, fără îndoială, autoritatea supremă în materie. — Ce șanse avem să-i găsim pe acei barbari? întreba Roonuí-Roonuí. Așa cum bine a spus Hiro Tavaeárii, oceanul este imens și pe el există mii de insule, răspunse acesta, cu glasul sau apăsat, de om obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
distrus de un ciclon de vară. Nimeni n-o făcu. — Acum să ridice mâna cei care doresc ca, din zorii zilei de mâine, să începem construirea celei mai bune și celei mai rapide nave care a existat vreodată pe acest ocean. Tapú Tetuanúi era prea tânăr ca să aibă drept de vot, însă, instinctiv, brațul sau se alătură pădurii de brațe care se îndreptau către cer. Tevé Salmón, un omuleț îndesat, cu ochi micuți și cu fata de broasca-țestoasă, primise cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de mai puțin de o jumătate de centimetru în diametru. Și, în timp ce munceau, bărbați și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau la unison „Cântecul lui Tané“, care avea să ajute frumoasă ambarcațiune pe care o construiau să străbată oceanul, evitând în același timp toate pericolele. Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să petrec luni întregi pe mare? — Știi ce pedeapsă le rezervă zeul Tané femeilor care se-ncumetă să înșele un navigator? Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
polinezieni plecau pe mare, călătoreau mereu raportându-se nu la o hartă generală, ci doar la propria lor insula, la care stelele, curenții și mai ales vânturile trebuiau să le permită să se întoarcă în cele din urmă. Într-un ocean precum Pacificul, în care alizeele bat în aceeași direcție aproape tot timpul anului, navigația cu pânze se dovedea fără îndoială deosebit de complicată, ceea ce-i obligă pe vechii polinezieni să-și dezvolte cunoștințe marinărești și astronomice care depășeau cu mult capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cel mult cincizeci de mile către sud, se ridică o insulă. —Știi bine teoria, recunoscu Navigatorul-Căpitan, făcându-i semn să se așeze în fața lui. Dar nu trebuie să uiți că teoria contează probabil cel mai puțin atunci când te afli în mijlocul oceanului. Ceea ce contează cu adevărat este intuiția și mai ales curajul de a înfrunta pericolele. Ești sigur că ai acest curaj? — Eu sunt cel care am înfruntat bestia și am capturat-o, îi aminti. Și sunt primul fiu al lui Amó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Începură să vâslească ritmic, îndreptându-se către gură golfului, unde o primă adiere de vânt le permise să ridice pânzele. Cei mai mulți oameni se urcară pe un mic deal, de unde se vedea aproape în întregime laguna și strâmtoarea care ducea spre ocean și, în tot restul zilei, nu făcură altceva decât să cânte, să danseze, să mănânce și să urmărească evoluțiile Mararei, pe care căpitanul ei o supunea la tot felul de probe. Cât despre Tapú Tetuanúi, Chimé și Vetéa Pitó, aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-o îndeplinim. Era primul lui ordin în calitate de căpitan al Mararei și înțeleseră cu toții că trebuia respectat, căci aceste cuvinte nu erau un simplu ordin, ci o adevarată filosofie a ceea ce trebuia să devină viața lor din acel moment înainte. Oceanul, sub chile, se făcuse de un albastru închis, ceea ce dovedea că era deja adânc, căci insula lor se înalță pe un platou aflat la mii de metri adâncime. La numai o jumatate de milă de coastă, abisul oceanului contrasta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
moment înainte. Oceanul, sub chile, se făcuse de un albastru închis, ceea ce dovedea că era deja adânc, căci insula lor se înalță pe un platou aflat la mii de metri adâncime. La numai o jumatate de milă de coastă, abisul oceanului contrasta cu apele transparente ale lagunei, ceea ce le dădea senzația că se aruncaseră în zbor de pe o stâncă înaltă, iar acum, sub ei, se află un spațiu gol, fără fund. Mare, mare și iarăși mare. Și după aceea, mare. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un bun navigator va ști cu precizie că, în acea perioadă a anului, trebuia să se afle exact între insulițele Maupiti și Țupăi. Nu trebuia să zărească vreun far - care de altfel nici nu existase vreodată - și nici să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sânge, era omul care era și pășea pe punte în felul în care o făcea. Cu el alături, simțeai că acea fragilă coaja de nucă devenea locul cel mai sigur din lume și că cel mai mare și mai temut ocean alplanetei îl iubește că pe propriul său fiu. „Cine se naște într-o piroga, într-o piroga va muri“, spunea tradiția, si era evident că Miti Matái își asumase fără reținere destinul și nu părea deloc nemulțumit de el. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
valurile mării și nu se opresc decât deasupra crestelor insulelor. În această chestiune - ca și în oricare alta care avea vreo legătură cu observarea naturii - Miti Matái avea încă o dată dreptate, căci fidelele alizee făceau că norii să fugă pe deasupra oceanului, ei neoprindu-se decât atunci când întâlneau vreun munte în drum. Rareori se întâmplă că norii aflați deasupra Pacificului să fie atât de numeroși și de deși încât să împiedice vederea stelelor de-a lungul unei nopți întregi, iar atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi putut-o trimite pe fundul oceanului dintr-o singură lovitură, încercând să-și dea seama dacă este vorba despre o simplă bucată de lemn fără nici o valoare sau ea conține vreo ființă vie, pe care ar putea-o devora. Nici un suflet nu se mișcă pe bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]