2,422 matches
-
a pământului, Chișinău, 1960; Păcălici, Chișinău, 1960; Cu soarele și cântecul la drum, Chișinău, 1961; Doi rățoi și un cocoș, Chișinău, 1961; Hai, urcați-vă și voi, Chișinău, 1961; O vară la Nistru, Chișinău, 1961; Cine e harnic?, Chișinău, 1962; Odă entuziasmului, Chișinău, 1962; Cine l-a trezit pe urs?, Chișinău, 1963; Întâlnire cu dragostea, Chișinău, 1963; Ciuciulete Ghemotoc, Chișinău, 1964; Viteazul, Chișinău, 1964; Versuri, Chișinău, 1965; Aoleu, e primăvară, Chișinău, 1966; Mintea de pe urmă, Chișinău, 1966; Cântece de la mare, Chișinău
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
dramatic. Absolvent al Școlii de Științe Politice și Administrative (1891) și grefier la Consiliul de Război din București, R. e un autor zelos de compuneri dramatice minore. Piesa în versuri Smârdanul și Vidinul (1878), scrisă pe un ton înalt, de odă, exaltă fie măreția trecutului, fie bravura ostașilor români care, ca în ciclul Ostașii noștri al lui V. Alecsandri, merg la război cântând și se bat cu o frenezie învecinată cu euforia, încingând o „horă a libertății”. Hiperbola, solicitată din plin
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
descriere a peisajului de la poalele Ceahlăului, unde vorbea, în 1828, despre o „romanticească priveală”. Semnificativ, poetul căruia i se datorează introducerea cuvântului în limba română era traducător din Voltaire și Jean-François Regnard, dar și din Lamartine, și autor al unor ode de factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Muza românească intră traduceri din Lamartine, Hugo, o „melodie irlandeză” de Thomas Moore (sub titlul Luntrea pe uscat), o transpunere a unui poem al lui Pușkin, Prizonierul (1830), cu o traducere din G.R. Derjavin, și Lauda lui Dumnezeu, versiune la Oda lui Derjavin, ce fusese tradusă și de Costache Negruzzi, cât și poezii din Lermontov, numeroase fabule, după I. A. Krâlov și I. I. Hemnițer. S. a imitat într-un dialog o satiră a polonezului Ignacy Krasicki, folosită și de Gh.
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
de opinii, se optează pentru aprecierea exigentă a oricărei scrieri, indiferent de poziția socială a autorului ei. Cele mai multe versuri incluse în cuprinsul jurnalului (pagini de proză apar cu totul sporadic) sunt ocazionale, mai cu seamă satire politice, fabule, cuplete comice, ode festive, prin care autorii răspund prompt la evenimentele legate de înfăptuirea Unirii și de lupta pentru realizarea unor reforme sociale. Dintre poeții de seamă ai epocii publică, destul de rar, V. Alecsandri (Hora Unirei), Gr. Alexandrescu și, cu versuri reproduse din
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta,/ Pe străzile pline când ies n-am pereche,/ Atât
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
plachetă mult mai puțin pregnantă, diluată liric și valoric. Ea reia două din titlurile de secțiune anterioare (Schițe și povestiri și Mici planete pentru adăpostit îndoiala) și are o tonalitate de ansamblu mai luminoasă, verificabilă inclusiv prin specia lirică practicată - oda, pastelul (titluri elocvente: Pastel fericit, Alt pastel fericit, Poem de dragoste). Ironia a dispărut aproape cu desăvârșire, lăsând sentimentul să coaguleze versurile. Notabilă e, în câteva rânduri, sugestia unui interior devenit vizibil la căldura iubirii: „se vede sufletul meu: / o
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
următor” (Calm). Volumul este compus tot din secțiuni ce preiau titluri mai vechi (Schițe și povestiri, Mici planete..., Scenarii dintr-un punct de vedere, Personajul de zi cu zi), iar trei poeme sunt reluate, cu mici modificări, din cărțile anterioare (Odă gândului zilnic și Odă aprigei tinereți din volumul Repetiție zilnică, iar Înăuntru, sub capace din Linia de plutire). Simptomatică este, în ultimul caz, epurarea unor cuvinte, considerate probabil prea „tari” de către cenzura vigilentă: de la „femeia aceasta poartă în pântec / un
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
compus tot din secțiuni ce preiau titluri mai vechi (Schițe și povestiri, Mici planete..., Scenarii dintr-un punct de vedere, Personajul de zi cu zi), iar trei poeme sunt reluate, cu mici modificări, din cărțile anterioare (Odă gândului zilnic și Odă aprigei tinereți din volumul Repetiție zilnică, iar Înăuntru, sub capace din Linia de plutire). Simptomatică este, în ultimul caz, epurarea unor cuvinte, considerate probabil prea „tari” de către cenzura vigilentă: de la „femeia aceasta poartă în pântec / un soare negru și dureros
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
o seamă de suflete trebuiau îmblânzite. Și nu erau toate simțitoare la sunetele poeziei." Până la urmă, "Tata Oancea" îl convertește la literatură pe un funcționar de la administrația financiară, Simeon Bura, îndemnându-l să scrie el însuși și închinându-i apoi ode de genul: " Căci prin scris lățești în lume Cinstea, Munca și Cultura/ Și-astfel treci în nemurire, Domnule Simeon Bura!" Cu fină intuiție artistică, Cornel Ungureanu nu compune portretul personajului său într-un registru stilistic exclusiv burlesc. El adaugă și
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
dat, al onoarei. Liniștea și zbuciumul oceanului. Ca și acela din noi. Australia mi s-a părut o orchestră imensă în care s-au armonizat ritmuri umane și instrumentale atît de diferite. Ea cîntă, în deșert sau pe ape, o odă închinată omului.
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
tăiată... Acum, să vedeți dragoste revărsată... Se taie Planeta toată... Ca să se pună prostia și mojicia în frunte... în masă... roata după roata... A cui o fi, oare, fântâna Obedeanu, din Craiova? Că Obedenii nu mai au decât de privit, oda bucuriei... Eu cred că admiră capcana lui Piru, Zamfirescu, și Beșteliu... Știu... Veți spune... cui podest, o fântână curățată, că în Fata moșului cea săraca, și fata babei, când astăzi, atâta apă curge pe gratis, de la fântâna romană? În țara
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
relativ. Unuia... nepăsător la treabă De-i zici pe drept: “Te culci pe o ureche!”, El ți-o întoarce pe o zisă nouă: “E fără noimă vorba asta veche, Căci n-ai cum să te culci... pe amândouă” În zadar, odă femeii! Oricâte cărți poeții-ar vrea să scrie Și-n slova lor, femeia-i cea aleasă, Pădurile n-ar da de-ajuns hârtie - Căci ea, femeia,-i veșnic... ne’nțeleasă. Unui poet care se crede Dumnezeu Deși nu merită cuprinsă
CATRENE EPIGRAMISTICE (SUB AUSPICIILE LUI… EINSTEIN) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381309_a_382638]
-
Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera Călin. Colecția Proiectul iluminist, coordonată de Mircea Martin. Editura Paralela 45, București, 2002. Epistole, didahii, ode... Suntem avertizați chiar de autori că avem de-a face cu o istorie literară - nici disciplină teologică în sens dogmatic, nici istorie bisericească, adică referitoare la instituția eclesiastică. Preocuparea lor privește exclusiv textele din cele aproximativ trei secole, de la Apostolul
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
inseminarea" ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică este remarcabilă, în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole (un fel de îndrumar de la distanță), evanghelii (se vorbește de specificitatea "stilului evanghelic"), omilii, didahii, ode, predici, ori un gen conținând aglomerări biografice expuse disjunctiv, numit "faptele lui..." Spre sfârșitul perioadei apar și poemele (Odele lui Solomon, Oracolele). în ce privește transpunerea învățăturilor creștine în greacă și latină, antologia relevă rolul lui Origene și, respectiv, al lui Tertullian
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole (un fel de îndrumar de la distanță), evanghelii (se vorbește de specificitatea "stilului evanghelic"), omilii, didahii, ode, predici, ori un gen conținând aglomerări biografice expuse disjunctiv, numit "faptele lui..." Spre sfârșitul perioadei apar și poemele (Odele lui Solomon, Oracolele). în ce privește transpunerea învățăturilor creștine în greacă și latină, antologia relevă rolul lui Origene și, respectiv, al lui Tertullian. Origene a avut șansa să adâncească sensurile grecești ale creștinismului chiar într-o școală bine organizată ca instituție, și
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
Colaborează însă și Costache Negruzzi, cu o traducere a poemului byronian Oscar d’Alva, făcută după versiunea franceză a lui Amédée Pichot, apoi cu versiunea românească a poeziei Șalul negru de A. S. Pușkin. Lui V. Alecsandri i se republică traducerea odei pe care Lamartine o dedicase unei tinere moldovence. Gh. Asachi dă câteva articole de istorie, între care Viața prințului Dimitrie Cantemir scoasă din cronicele Moldovei. Mai figurează în sumar o transpunere în limba franceză a poeziei Câinele soldatului de Grigore
SPICUITORUL MOLDO-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
Fausto Sbaffoni este lipsa unui criteriu bine definit și coerent de selecție. De pildă, în primul volum se regăsesc pasaje din Oracolele sibiline și din Urcarea la cer a lui Isaia, dar sunt lăsate deoparte, în mod nejustificat, 2 Baruh, Odele lui Solomon precum și Apocalipsa lui Petru. La fel se întâmplă și pentru secolul al III‑lea, în care, de bună seamă, și‑ar fi găsit locul Testamentul Domnului nostru Isus Cristos și Apocalipsa lui Ilie. În orice caz, este limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
listă cuprinzând următoarele titluri (lipsesc primele două rânduri): Despre Psalmi, Despre pitonisă, Apologia Evangheliei după Ioan și a Apocalipsei, Tradiția apostolică privitoare la harisme, Cronici, Împotriva grecilor și împotriva lui Platon sau despre Univers, Exortație pentru Severina, Demonstrație despre Paște, Ode la toate Scripturile, Despre Dumnezeu și despre învierea trupului, Despre bine și de unde provine răul. Întrucât acest computus pascal corespundea întru totul celui menționat de Eusebiu, iar o parte dintre titluri figura de asemenea în listele transmise de tradiție, personajul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
originală a cărții o constituie exegeza propriu-zisă a operelor, într-o scurtă istorie a liricii tragice românești (înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile eminesciene în care se percepe „starea agonală a eului liric” (Odă în metru antic, Melancolie, Luceafărul), la „spaima de neant” a lui Bacovia și Blaga sau la neliniștea de tip acedía a lui Arghezi. Tocmai de aceea, în urmărirea uneia din temele „lirice tragice” predilecte în poezia română, și anume întâlnirea
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
situațiile. De a nu ceda. De a nu se lăsa Înfrânt, doborât. De a se ridica deasupra soartei. De a fi propriul său stăpân. Acest model uman exemplar din punct de vedere moral și sufletesc ne este descris de către Horațiu (Ode, IIIĂ: Justum et tenacem propositi virum Non civium ardor prava jubentium, Non vultus, instantes tyranni Mente quatit solida, neque Auster, Dux inquieti turbidus Adriae, Nec fulminantia magna manus Jovis; Si factur illabatur orbis, Impavidum ferient ruinae* 24 ACȚIUNEA PSIHOLOGICĂ Cadrul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și rubinul. Ion Dariu și Andrei Bârseanu au colaborat cu versuri, Ioan Popea cu proză. În 1887 G. Coșbuc închina memoriei lui Timotei Cipariu poezia Non omnis moriar. S-au reprodus versuri de Anton Pann și Vasile Alecsandri (poeziile Țara, Odă) și s-au tipărit traduceri din Mark Twain, Schopenhauer (făcute de I. C. Panțu), din Lessing, Fr. Fröbel, Herbart și Herodot. R. Z.
SCOALA SI FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289568_a_290897]
-
și Moartea lui Socrat de Lamartine. În 1814 a frecventat cursul de ingineri hotarnici deschis de Gh. Asachi, de unde, probabil, vin cunoștințele sale de limba franceză. Din germană a tradus, fragmentar, prefața Macrobioticii lui C. W. Hufeland. S. scria versuri: ode - singura publicată e Oda din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza (1825) -, imnuri și sonete „pentru fericirea patriei”, rămase în manuscris și pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
de Lamartine. În 1814 a frecventat cursul de ingineri hotarnici deschis de Gh. Asachi, de unde, probabil, vin cunoștințele sale de limba franceză. Din germană a tradus, fragmentar, prefața Macrobioticii lui C. W. Hufeland. S. scria versuri: ode - singura publicată e Oda din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza (1825) -, imnuri și sonete „pentru fericirea patriei”, rămase în manuscris și pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-un jurnal de călătorie
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
priveală” a muntelui, dar sentimentului naturii îi lipsește fervoarea, scriitorul fiind copleșit de înregistrarea detaliată și prozaică a celor văzute, de transcripția mitologică și de tiparul bucolicii clasice în descriere, cât și de efectele neașteptate ale unui stil comic. SCRIERI: Odă din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza, Iași, 1825; Călătoria la Borsec, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1865, 397-402. Traduceri: J.-Fr. Regnard, Democrit, îngr. Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]