8,671 matches
-
el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el, mamă Marandă. Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste măsură de la spital și Îi trebuie liniște, ca să se poată odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-au așezat pe „musafiri” În capul mesei, Gruia a umplut câte un păhărel cu o palincă de „numa-numa”. ― Gustați din „jin-ars-ul” acesta, primit de la un ardelean
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Împărți același bordei. Sper să vă Înțelegeți. Sunteți cei care, cu o mână de oameni, veți pătrunde În locurile unde unii nici nu-și Închipuie și, cu „acceptul” inamicului, veți culege informațiile de care avem mare nevoie... Mergeți să vă odihniți, fiindcă nu se știe când vine ordin de acțiune... Tata Toader, cu gândurile duse cu mulți ani În urmă, zâmbea acelor momente scoase la lumină, cu mare meșteșug, de Petrică... ― Când am intrat În bordei, nu-mi venea să cred
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nivelul șoselei se ridică treptat”... Am pornit pe lângă șosea, pentru că „pi șușă” - cum Îi spune fratele meu Toader, era pericol. Și oamenii de la divizie au avut dreptate: „Numai un bob zăbavă, să vedem cum stau lucrurile cu podul. Până atunci, odihniți-vă. Pe urmă, vom pleca spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit glasuri. „Înapoi și adăpostirea!” - a șoptit Toader. Am executat ordinul, fiindcă nu era timp de gândit. Din stânga
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am luptat și care au căzut acolo... În prăpădul războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns. Au mai Încercat o dată... ― Intră! - s-a auzit o voce răstită. ― Bună ziua - au salutat cei doi. Securistul și-a ridicat privirea Încruntată de pe niște hârtii pe care le avea În față. ― În sfârșit, ați venit. Profesorul Hliboceanu s-a odihnit sau Încă Îi mai este somn? ― Când am spus că profesorul are nevoie de un timp pentru a-și reveni după o intervenție chirurgicală grea, nu v-am vorbit de somn. Într-o intervenție chirurgicală dificilă este vorba, pe lângă consumul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tu ce părere ai? ― Orice chirurg ar vrea să facă parte din echipa condusă de domnul doctor Vatră. E un medic deosebit. ― Cu alte cuvinte, Întâlnirea de diseară va fi mai scurtă, pentru ca mâine, tu și cu Despina să fiți odihniți. Intervenția e destul de dificilă... ― Dumneavoastră veți conduce ostilitățile, domnule profesor. De fapt, tatăl dumneavoastră... ― Bătrânii se lungesc la vorbă. Așa că va trebui să stabilim de acasă Întinderea poveștii... Și acum... Pe cai! Avem nevoie de oarece timp de pregătire pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
credeți dar m-am trezit cu o porție de mâncare din cea pe care o mâncau rușii și apoi m-a dus Într-o gheretă unde se afla un pat adevăra cu pernă și pătură... Acolo aveam ordin să mă odihnesc până a doua zi, când buștenii erau Încărcați. ― Ți-au dat mâncare și loc de dormit cum se cuvine, ca să fii În formă când te vei afla pe tractor - a apreciat Despina.. ― Eu cred că și-au dat seama că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și câte un alun... Mergeam mai mult noaptea și ziua ne odihneam. Ocoleam orice așezare omenească, de frică să nu ne dea pe mâna autorităților... Totul a mers așa până Într-o seară... Ședeam În marginea unui huceag. Nu departe de noi se afla un drum. La o vreme, se aud glasuri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mari! Dar acum mi-am Întărit convingerea că ești un chirurg adevărat! ― Nu exagera, tati. ― Nu o spun fiindcă tu ești Despi, ci o spun ca cel prin mâna căruia au mai trecut și alți chirurgi... Acum, hai să ne odihnim un pic și apoi fiecare la treaba lui... * În cămăruța lui, Gruia revedea pentru a câta oară lucrările pregătite În vederea confruntării cu cei care vor hotărî dacă merită să urce pe treapta universitară următoare sau dacă mai are Încă nevoie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
conciliant și dornic să pună capăt discuției pe această temă. Țăranul se înmuie puțin și se săltă de pe scaun, ca să dea noroc cu cuscrul său. Deh, făcu el cu glas pios, sănătate pentru noi și pe cuscra Dumnezeu s-o odihnească-n pace!... Își goli paharul, apoi începu să-l întrebe și să-l iscodească dacă nu-i venea greu să țină de unul singur casa și gospodăria. Stelian avu sentimentul că Grigore Gospodin nu-i punea asemenea întrebări doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o să-i tragem învârtita lui Mitru Pribeagu, mare cântăreț din scripcă la vremea lui!... Și-acum, uite, ține-te bine, ai s-auzi sârba lui Marinică Ploscă, lăutarul de la Ponoarele, mare scripcar și el... Pe unde i s-or fi odihnind acum ciolanele!... Hora asta, nepoate, o zicea Siminel Șolcanu, de-i spunea lumea Veselu. Eram flăcău pe vremea aia... Hei-hei, că din vremurile alea multă apă a trecut pe Argeș în jos și din oameni s-a scurs duhul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deadul Vasile am fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu o expresie de adâncă tristețe. Păi deadul Vasile, mă Culae, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească..., s-a prăpădit de astă iarnă!... zise badea Ivan, uitându-se mirat la vecinul său de casă. Tu nu i-ai spus până acum, mă Mitică?!... În loc de răspuns, Mitică al lui Caloianu plesni din nou caii cu biciul, icnind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se opri în prag, de unde îi mai cuprinse o dată pe toți cu privirea. Eu am să mă duc acum să stau de vorbă cu prietenii noștri..., le vesti el. Vă sfătuiesc să fiți liniștiți și să vă duceți să vă odihniți, fiindcă o să aveți nevoie. Și nu vă temeți, că nu peste mult o să călcați cu toții pe pământul făgăduinței!... Amin și Domnul fie cu voi!... Puțin mai târziu, Stelian urca la etaj împreună cu Iorgu, care-i propusese să rămână la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dinafară și capitonat cu catifea roșie pe dinăuntru, deosebit de bine lucrat, adevărată capodoperă a artei funerare. Se părea că Iorgu și-l rezervase chiar pentru el, ca un om prevăzător ce era și iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi, imprimat cu un cenușiu murdar : "Dumnezeu nu există". Justin nu și-a ridicat privirea de pe caldarâmul pe care îl fixa ca și cum ar fi fost într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la temerea ei vine un ordin șoptit : "Dora, te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea tonului, Dora încearcă să își miște piciorul, tentativă care îi dă o arsură vie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fost dat la limită. Trebuie supravegheată cu mare atenție. Desigur, știți că puteți conta pe mine. Să introduc tranchilizantul în perfuzie ? Desigur, Odile, nu are rost să o injectăm, pune-i doza de ... Așa... Eu zic să plecați să vă odihniți, dacă este ceva, vă chem. Da, o să fac un duș și apoi o să mă odihnesc în camera de gardă. Am început să resimt cele peste 30 de ore de când sunt pe picioare... Două siluete albe care se mișcă la căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mine. Să introduc tranchilizantul în perfuzie ? Desigur, Odile, nu are rost să o injectăm, pune-i doza de ... Așa... Eu zic să plecați să vă odihniți, dacă este ceva, vă chem. Da, o să fac un duș și apoi o să mă odihnesc în camera de gardă. Am început să resimt cele peste 30 de ore de când sunt pe picioare... Două siluete albe care se mișcă la căpătâiul ei și schimbă șoapte între ele sunt ultimele imagini pe care le înregistrează conștientul Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai mult de douăzeci și patru de ore de când a ieșit Dora din operație ?", se întreabă cu stupoare. Lui i s-a părut un secol ! Nu a avut nici o senzație de foame, nici un gând că trebuie să înghită ceva sau să se odihnească. Dintr-o dată, își simte intestinele strângându-se într-un ghem dureros. Intră în primul restaurant ce îi iese în cale. Un local elegant, iluminat savant, muzică de ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos îl conduce la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vin alb sec, se potrivește de minune cu langustina", îl sfătuiește zelos chelnerul, devenit dintr-o dată de o ciudată volubilitate. Victor nu apucă să îi spună că nu are chef să bea, că vrea numai să mănânce și să se odihnească, să-și pună capul ostenit pe o pernă. "Oare unde o să dorm ? Trebuie să găsesc un hotel ! Pijamaua și obiectele de toaletă au rămas în mașină, la spital... Dar sunt în stare să adorm cu capul pe masă, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mult și mai ales mai bun. Acum o să te las să dormi, mi-a atras atenția asistenta-șefă să nu te obosesc. Mâine, când te trezești, voi fi aici. Victor coboară grilajul patului, mângâie și sărută obrajii palizi. Du-te odihnește-te, vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai lasă niciodată. Du-te să îl vezi pe Ovidiu, dacă gândești că asta te poate liniști ! Să încercăm să dormim, ai nevoie de odihnă." "Odihnă... Cum mă pot oare odihni când știu ce se întâmplă acolo ? Când știu ce pătimesc cei de acolo ? Femeile... Copiii... Doamne, Dumnezeule ! Nu pot face chiar nimic ? Nimic ?" În primăvara care a urmat, tatăl Dorei, Simion Almăjan plecase de acasă în căutarea prietenului din prizonierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu adevărat dor de mămăligă cu brânză de putină și de lapte adevărat, nu din cutie. Acolo, în Franța, cam toate alimentele sunt "de la cutie" și adevăratul lor gust stăruie doar în memorie. Cum, veniți direct din Franța ? M-am odihnit o noapte scurtă în București, de unde am luat trenul de dimineață spre Nord. Îmi închipui cât sunteți de obosită. Să vă arăt camera pe care v-o putem propune. Cred că nu ai nimic împotrivă, Dragoș, să o culcăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]