1,257 matches
-
a fost cu atât mai ușor să devină credibili în ochii unor mase pe care defunctul lor șef, Silviu Brucan, un sinistru asasin moral din perioada proletcultismului, reșapat sub înfățișare de democrat independent, le-a denumit "stupid people". Mai mult, odrasle ale torționarilor comuniști au fost impuse pentru întocmirea dosarului de condamnare a comunismului, o condamnare cât se poate de inutilă câtă vreme rezultatul nu a fost decât unul de natură demagogică. Adunătura de neopăturici care se pretinde clasă politică nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ajuns decât până la ura de țară, lăsând disperarea exclusiv lui Cioran". Nimic nu-i place autorului Politicelor la români. Atât de mult urăște el totul aici, încât "incorectul" polemist ajunge să se întrebe cu îndreptățire: "Enigma rămâne următoarea: de ce aceste odrasle ale unor foști kominterniști preferă, totuși, să rămână într-o țară atât de execrabilă?", dar să presupună și răspunsul, unul foarte aproape de adevăr: "Bănuim că pariază pe devenirea nonromânească a românilor, pe disponibilitatea urii de sine a mutantului moștenit din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simplu Cazul Patapievici, mai ales că respectivul combatant este cel care a afișat public negativismul cinic: "încontinuu îmi e rușine că sunt român". Iată și motivul pentru care nu poți decât să te întrebi, asemenea lui Theodor Codreanu, "de ce aceste odrasle ale unor foști kominterniști preferă, totuși, să rămână într-o țară atât de execrabilă", adică România? Dar respectivul, ca și țipătul său caraghios, "n-a ajuns decât până la ura de țară, lăsând disperarea lui Cioran", altfel zis Patapievici n-are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la el e pericol! Ora 3,20, în acceleratul Vatra Dornei București, între studenți recuperată vîrsta lor, foarte aglomerat, cei care fac la București merg pentru sesiunea de iarnă, lumea de înduioșătoare nădejdi ale bugeților și bugetivorilor de Bacău, îndreaptă odraslele la capitală, la facultăți de viitor, poveri pentru cel ajuns actualitatea însăși, ies doi, generozitatea specifică a nesiguranței, grași, bine îmbrăcați, părinții scad știu ei cum din veniturile altora, rămînem în cuplu cu picioarele lungi, față în față la fereastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mănuși", să trimitem de la Liceul IPA, care este un liceu de "țărani". Vedeți și dumneavoastră ce concepție este, având în vedere că la Liceul "C. Negruzzi" sunt numai copii de intelectuali și activiști de partid". Activiștii interveneau ca să-și salveze odraslele de la munca patriotică. Ați avut în perioada de lider intervenții pentru fii de nomenclaturiști? D.T.: Cum să nu? S.B.: Tovarășul Iliescu a reacționat: "Faceți o situație cu toate cazurile și le faceți cunoscut atât școlii, cât și părinților, prin adresă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
primul rînd domnul Limbric era mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine decît oricine și ne demonstra că Limbrich-ii lui populau pădurile și zăvoaiele pe vremuri. Numele de Limbrich venea din engleză de la limb = odraslă și rich = bogat, generos. Odrasla, adică vikingul, venită pe la noi, în drum spre Constantinopol, era nimeni altul decît fiul lui Eric Cel Roșu. Noi, pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine decît oricine și ne demonstra că Limbrich-ii lui populau pădurile și zăvoaiele pe vremuri. Numele de Limbrich venea din engleză de la limb = odraslă și rich = bogat, generos. Odrasla, adică vikingul, venită pe la noi, în drum spre Constantinopol, era nimeni altul decît fiul lui Eric Cel Roșu. Noi, pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam ca purceii. În ce anturaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care l-a scos dracu' în fața mea... Vezi tu cum te descurci... Pa, te pup. Ceilalți pasageri din mașina asasină vorbesc și ei la telefon. Și-au pus și ei tăticii și mămicile lor în mișcare. Toți sînt fericiți că odraslele lor sînt bine, merçi! Salvarea nu mai vine. Venele învățătorului s-au golit și spasmele au încetat. Eu îmi imaginez că am un pistol. Trag întreg încărcătorul. Nu sînt mulțumit. Am o sabie, o învîrt și ciopîr țesc trupul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu se dă dus? atacă direct. Poftim, intră. Este un puști grozav. Stăteam de vorbă puțin. Tatăl intră după ce se șterge insistent pe picioare. Văd că te-ai așezat la taifas. Domnul are treabă... El m-a chemat, se justifică odrasla. Intervin printr-o întrebare: Doriți un pahar de vin? Omul n-apucă să răspundă pentru că intervine puștiul: Mănînci calule ovăz? întreabă, privindu-l dojenitor pe taică-su. Jenat de tot, tatăl dă un răspuns aiuritor: Nu, mulțumesc. M-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au întemeiat Kievul și mai încoace, spre vest, s-au rătăcit prin Moldova și au întemeiat Valea Adîncă. Primul Limbric care a venit și s-a împămîntenit acolo nu purta acest nume. Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai încoace, spre vest, s-au rătăcit prin Moldova și au întemeiat Valea Adîncă. Primul Limbric care a venit și s-a împămîntenit acolo nu purta acest nume. Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu purta acest nume. Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat-o cu un Limbrich în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat-o cu un Limbrich în burtă. Apoi și-a văzut de drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat-o cu un Limbrich în burtă. Apoi și-a văzut de drum. Moldovenii analfabeți l-au numit Limbric pe această odraslă regală, nobilă. Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat-o cu un Limbrich în burtă. Apoi și-a văzut de drum. Moldovenii analfabeți l-au numit Limbric pe această odraslă regală, nobilă. Toader era ultimul Limbric din faimoasa familie, care a pus osul la războaie și a apărat Moldova, care nu este a noastră.... toată încă. Pădurile, poienile, zăvoaiele toate, erau populate pe vremuri cu Limbrich, care s-au românizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
infantile. Sigur, progresul este enorm într-o țară unde bătrînii își mai aduc aminte de parcurile cu program fix pentru albi și pentru negri. Unde o facultate putea fi urmată de europenii puri, născuți în Europa, dar nu și de odraslele lor, născute pe insulă. Acum negrii sînt doctori, ingineri și egali cu ceilalți, albii. Adică nu chiar albi de tot, căci latino-americanii sînt mai întunecați la culoare. Poate că acum negrii sînt puțin rasiști și nu prea ospitalieri dacă te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deși fac efort. Furnicile recoltează frunzele trandafirului. Cohorte aliniate au creat o șosea, cu sensuri de mers bine precizate. Cum e recolta anul ăsta, fetelor? Cucii americani vin de două ori pe minut, cu gîzuțe în cioc și-și alimentează odrasla. Mamă, ce bîrdihan are! O egretă se așază pe un copăcel vecin cu cuibușorul. Cercetează atent împrejurimile. Femela de cuci sare la bătaie și agasează egreta. Ce joc periculos au angajat! În final, egreta își ia tălpășița. Este condusă, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cer. Obiceiurile locului natal n-au împiedicat-o să toarne două fete înainte de căsătorie. Una pe numele ei, a doua pe numele soțului. Iubirea era autentică totuși, și oamenii s-au căsătorit și au zburat peste Atlantic, în Insulă, cu odraslele după ei. Soțul Mariei, însă, avea obiceiurile neamului său. Familia nu constituia un impediment în calea plăcerii personale și ca atare, devenise infidel pe față. Asta chiar n-a mai suportat Maria. Rămasă singură, cu doi copii pe cap, Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă duceam la doamna Averescu acasă (locuia într-o casă imediat după pod, înainte de intrare în târg) asistam la niște muștruluieli de toată frumusețea. Doamna Averescu obișnuia, atunci când simțea nevoia, să cheme la ea pe câte o mamă a cărei odraslă nu se prea ținea de carte. Ce vrei să faci din plodul ăsta al tău, fă? O lua la rost doamna Averescu. Nu știu nici cât fac unul și cu unul. ai?! Pune, fă, biciușca pe el dacă vrei să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
dau un exemplu, Însă nu pentru a fi urmat: cireșul. Păi ăsta nu odrăslește, am În vedere o puzderie de progenituri, decât polenizat cu polen străin florii, pomului, soiului, ba chiar speciei: „Înșeală“ cu vișinul de pildă. Dreptu-i, astfel de „odrasle“ sunt asemenea catârului - altă Încrucișare interspecifică -, adică incapabile a lăsa, la rândul lor, urmași. Dar noi, plantând vișini printre cireși urmărim puzderia de cireșe, nu de semințe... Cât despre harem, altceva ce ne repugnă, cel puțin În vorbe, e tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avea propria gospodărie, propria lume creată mai cu seamă de noi, nepoții, între aceștia eu fiind singura fată alături de cinci băieți. Exista și un oarece impediment, mai cu seamă ridicat de nurori care seară de seară trebuiau să-și adune odraslele din odaia bunicii, unde totul era parfumat și mirosea a șerbet și bragă<footnote băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată sau din bucățele de pâine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
invitați, adevărate banchete, mai ales în cazurile perechilor mai înstărite, numărul participanților la festin, depășind uneori numărul de o sută. Bineînțeles că cei ce răspund invitației și participă la bucuria părinților de a mai număra în sânul familiei încă o odraslă, vin pregătiți cu daruri substanțiale în bunuri sau în bani, ușurând astfel sarcinile materiale ale gazdei. 2. Căsătoria Prietenia, dragostea între un fecior și o fată se încheagă treptat, în timp, cei doi având nevoie să se cunoască, să-și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Trândăvel" (!!) Ibrice fumegânde urcau scara, ibrice goale coborau unul după altul, domnul scria, dar cu unelte de împrumut și cu trudnic efort. Mama mea publica și ea literatură pentru copii (în "Iașul literar" și în revistele pentru cei mici), iar odrasla, nu-i așa, încerca să se înscrie în plutonul literaților. Începusem, la Vatra Dornei, teribila dramă intitulată "Furtuni sub cer senin" și Luca, profesoral, mi-a dat primele indicații... tehnice: "îndoaie foaia pe lung, că replicile-s scurte si hârtia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întreagă, din toate națiile și din toate timpurile, pe cei mai mari artiști ai lumii, care să-mi facă un tablou al meu pentru posteritate. Cine va reuși, va primi jumătate din tezaurul împărăției și pe fata mea, singura mea odraslă, giuvaerul vieții mele, în căsătorie... Dar cine va îndrăzni și nu va reuși, îi voi tăia căpățâna pe butuc, în piața publică din Capitală. Ei, ne-am înțeles? Înțeles, Măria Ta!, au răspuns sfetnicii tremurând și alergând care încotro să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
orașului. El, babacul, a acționat, deopotrivă, atât la poliție, cât și la justiție și a rezolvat totul fiind înarmat cu ... iarba fiarelor, adică, așa cum se putea în acești ani, cu bani. Cu bani a scos dosarul de pe rol. Și, în vreme ce odrasla sa criminală se plimbă încă liber, ca în țara lui Papură-Vodă, asociat și el la afaceri, babacul se înfățișează semenilor săi ca un creștin smerit. Se dă oficial ca fiind pocăit. Iar cât privește o posibilă mustrare de conștiință, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]