2,169 matches
-
comunității. După o explicație etnologică, devenită clasică și curentă, orice apariție, orice noutate tulbură echilibrul preexistent. Nu doar nașterea unui copil, ci și primele roade ale pământului, o casă nouă etc. devin periculoase și trebuie să fie consacrate, dăruite ca ofrandă zeilor sau să primească o jertfă. Astfel, străvechea noutate, indefinit repetabilă a nașterii este tratată ritual pentru prevenirea accidentelor sau Înlăturarea lor. O lungă sterilitate anunță un rod neobișnuit, ca și cum timpul necesar nașterii eroului ar fi cu mult mai mare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
e un mozaic alcătuit din cele mai diverse piese, cu salturi bruște de la un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițînd spre polifonia barocă, orientată Însă de acest fir conducător. Și dacă nu Întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămîn destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
amintește de cea a unei banchete: mastaba în araba modernă), adevărate case pentru eternitate în care eroii își păstrau tinerețea, căpătară de-a lungul secolelor proporții din ce în ce mai impresionante. La început ornat cu o simplă capelă în care familia își depunea ofrandele, mormîntul lor deveni cu timpul înconjurat de o adevărată casă funerară constituită din mai multe săli cu pereții bogat împodobiți. Le Monde, 29 ianuarie 1997 În fragmentul prezentat nu găsim nici un ambreior; asistăm la dispariția cuplul Eu-Tu iar reperajul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
copii, în dorința de a susține lupta poporului român pentru păstrarea ființei naționale, independența și suveranitatea țării, și-a adus contribuția largă prin acțiuni patriotice de predare în cadrul rechizițiilor, a vitelor și mijloacelor de transport necesare armatei, cât și prin ofrande dăruite în cadrul acțiunii generale organizate de masele populare din țară pentru sprijinirea războiului. Nevoile armatei în război erau mari, necesitând cai pentru completarea unităților de cavalerie, diverse produse alimentare ca: pâine, brânză, carne, pastramă, mălai, fasole, zarzavaturi, îmbrăcăminte și alte
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
focul arunca mii de scântei ca niște steluțe țesute anume pentru mine. Bogăția Crăciunului copilăriei mele n-avea margini. O zi specială, dedicată lui Dumnezeu. O zi în care candela ardea neîntrerupt, iar bucatele se rânduiau la vedere, ca niște ofrande. Mama sfințea casa cu agheasmă neîncepută, așeza busuioc în toate cele patru colțuri ale casei pentru sporul casei și sănătate și binecuvânta pe toți: oameni și animale. Singură, ruptă parcă de lume, mama era parcă și preot, și mirean. În
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
intrând, se ridică o dată cu acesta să-i primească, apoi le dă de băut, aprinde focul în vatră și, după ce s-a fript carnea, pune pâine pe masă în niște coșuri frumoase și, înainte să se așeze cu toții să mănânce, aduce ofrande zeilor. Prietenia lor este, în chip firesc, și una de luptă. Patrocles i-a fost tovarăș lui Ahile în toate expedițiile de pradă și împreună au jefuit și-au nimicit cetăți, după cum era rânduiala acelor vremi. Nimic nu putea să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază și apropiați de sufletul lui. De ce să fi venit zadarnic la el asemenea oameni? Astfel că mânia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
justificarea apariției revistei ca o posibilă replică dată celor care credeau că literatura română se afla într-un impas nu pot fi considerate articole-program. Textele lui G. Dăianu, Despre originalitate (din nr. 2) și Făt-Frumos fiul iepei sau despre dubla ofrandă (din nr. 3-4) sunt de o valoare îndoielnică. Se încearcă o delimitare a ceea ce se poate numi originalitate de domeniul excentricității. Argumentarea nu este foarte bine structurată. Și de data aceasta este adus în discuție Baudelaire care, în opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în neant. Clătinarea/ legănarea sugerează o transformare a osului care se lichefiază, preia ceva din fluiditatea spațiului exterior. Obsesia oaselor care ascund în ele ceva din esența lumii apare și în Cântec pe hârtie. Osul devine semn al jertfei, al ofrandei, al iubirii în aceeași măsură. Totul se aplatizează și aici, planurile se confundă, "un înger își desfrunzește din aripi albul arctic" e o construcție oximoronică, viață și pustietate alăturate, într-o demonstrație de pierdere în material a spiritului. Totul e
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
expresie a morții urmate obligatoriu de înviere și mântuire. Nu doar în cultul creștin, grăul își leagă semnificațiile de imaginea vieții, a fertilității și a perpetuării, ci în aproape toate culturile care l-au cunoscut: simbol al purității la chinezi, ofrandă sacră la evrei, simbol al reînvierii în misterele eleusine și în cultul lui Osiris, simbol al fericirii și al cosmosului la nativii americani. Grâul refuză aici să devină "pâine", să se ofere oamenilor în ritualul sacru al renașterii, tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă/ pluteau îngeri cu aripi de mucava". Încununarea creației divine o reprezintă tocmai universul fals paradiziac. Alcoolul se volatilizează și devine singura ofrandă care se mai ridică spre înălțime, rugăciune sau imn de slavă ridicat spre golul din înalt. Celelalte titluri ale volumului sunt în mare parte descriptive, surprinzând un fenomen meteorologic (Ploaia, O mie de vânturi), un moment (Noapte, După-amiază, Amurg), un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de înțelesurile, simbolurile și semnele din viața noastră: semantica și semiotica. Am men ționat mai sus gestul de a oferi o floare; în general, gestul de a oferi ceva unei persoane pe care o prețuiești este o rămă șiță a ofrandei practicate în timpurile vechi. Gestul de a oferi este în strânsă legătură cu cel de a sacrifica, adică de a renunța la ceva prețios pentru tine. Adesea, atunci când își dă seama că un băiat a renunțat la ceva important de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mielul lui Dumnezeu", după cum îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. Ceea ce înseamnă o modificare radicală a statutului animalului. În această ecuație a sacrificiului, "Hristos confundă de aici înainte, în persoana sa dumnezeiască și istorică, pe cel care oferă sacrificiul, pe destinatarul ofrandei, pe mediator și ofranda însăși, supradeterminată de o dublă funcție expiatorie și comunitară. El este în același timp Dumnezeu, victimă și mare preot"10. Odată ce acest sacrificiu face inutile celelalte sacrificii ritualice, rolul animalului devine, în creștinism, cu totul altul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. Ceea ce înseamnă o modificare radicală a statutului animalului. În această ecuație a sacrificiului, "Hristos confundă de aici înainte, în persoana sa dumnezeiască și istorică, pe cel care oferă sacrificiul, pe destinatarul ofrandei, pe mediator și ofranda însăși, supradeterminată de o dublă funcție expiatorie și comunitară. El este în același timp Dumnezeu, victimă și mare preot"10. Odată ce acest sacrificiu face inutile celelalte sacrificii ritualice, rolul animalului devine, în creștinism, cu totul altul: "Expulzate din semantica ritualică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
armonizat de Paul Constantinescu: „Dar nu uita, când ești voios, române, să fii bun!”. Ne-au scos milițienii la poarta mare, spre stradă, să primim darurile. Condiția pusă de popor administrației a fost să dea cu mâna lor fiecărui deținut ofranda. Moș Dumitrache și Vițel zâmbeau. Ei învățaseră credincioasele femei cum să vorbească cu conducerea închisorii. Am primit fiecare din mâna femeilor, înlăcrimate la vederea atâtor copii, obolul dragostei lor pentru suferința noastră, simbol al împreunei participări la actul penitenței în Numele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în vremuri de liniște? A fost suficient. A coborât fără să mai spună un cuvânt. Mă gândeam apoi la lapssi, cei căzuți, din primele veacuri creștine: unii de frică, alții din motive numai de ei cunoscute, arseseră tămâie sau aduseseră ofrande pe altarul idolilor, pentru a scăpa de prigoană sau moarte. Pe aceștia, Biserica i-a primit în sânul ei numai după ce ispășiseră un canon de pocăință greu, aproape ca expunerea la moarte, prin mărturisirea în vreme de prigoană. „Cine-mi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lacrimi de frumusețea și adâncimea cugetării acestui țăran care știa doar să scrie, și își scria numele în ceruri cu fapta sfântă a iubirii de Dumnezeu, de aproapele și de toată creația. Obiceiul de a aduce la Sfântul Altar, drept ofrande, primele roade ale pomilor, cerealelor, viilor și chiar florilor, ce au motivații, pentru cercetători, și în perioadele precreștine, au căpătat înțelesuri profunde și reale în creștinism: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem...”. Cei ce-au admis învățături bolnave
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
murmurând în barbă.. „Când Jupiter vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din Piață.. și,trăiam ciudata senzație, că se aducea ofrandă, prin cântare de biruință, „marei reforme”... a izgonirii noastre.. Elevii seminariști au privit în față realitatea brutală, rea și dușmănoasă. Reforma învățământului nu se limita, doar, la desființarea unei școli de prestigiu.. ea însemna distrugerea unui sistem de învățământ, ajuns
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ajungem la poezie ori la a filosofa asupra simbolurilor. Crinul, simbol al purității, dar și a unei forme de stat adânc ancorată În istorie; ramura de finic, adică de palmier a Întâmpinării lui Christos În Ierusalim; grâul Demetrei, dar și ofranda fascinației mele - zeița Bendis; de ce nu grâul lui Blaga; narcisa cu care zeii au ademenit-o pe Persefona și transformat pe Narcis, devenită astfel simbol al morții... Și, Însăși legătura cu transcendentul, adică grâul anaforei și al colivei - hrana de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fie ea și faraonică, rezidă doar Într’o geometrie simplă dar perfectă și... vom vedea În ce, lipsind esențialul celui mai modest mormânt, mai ales În ochii egiptenilor, care credeau realmente Într’o lume În care răposatul Învie, laolaltă cu ofrandele, ogorul, vitele, sclavii pictați pe pereți, cu toatele menite a-l sluji ca și În viață; nici urmă de așa ceva În toată piramida. Și nici o inscripție dedicatorie, cum se află În cel mai modest mormânt, decât dacă o fi fost pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
transcendentalizat, părticica din Soare fixată În ceară. - Mulțam pentru sfat. Mai ales că nimeni nu vine de dincolo spre a ne spune despre suferința pe care poate o cauzăm. Parcă așa spune și săracul Lazăr, cel din Biblie... Iar transcendentalizarea ofrandei poate Însemna și a oferi cuiva o Îmbucătură - pomana, de sorginte totuși păgână -, dar fără ceremonie. Cât de tradițională - câteva secole - n’ar fi considerată. „Meridian“, 15 decembrie 2000, ora 12,53 Sunt supărat. În cea mai importantă zi a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
info-energetic... De asta mănânci tu numai din strachină... Nu mă Întrerupe Moti, răutăciosule. Deci, Într’o strachină se pune un pumn de grâu și oleacă de apă. Iar „peria“ verde, care va Însoți trecerea În noul an, va deveni o ofrandă, o lingură de negentropie, de viață, pentru Soarele slăbit. Miau N’ai băgat de seamă că am păscut deja jumătate din grâul tău. Pentru vitaminele de care duc lipsă, carnivor ce sunt, hrănindu-mă deci cu ceva extrem de carențat din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
granițele cadastrale, pe care și-l dispută cu alți câini dar, atacând mai mult sau mai puțin demonstrativ pe proprietarul biped, obține uzufructul: oase ori pâine, pentru care nu mai trebuie să alerge. Dar dacă acest „tribut“ e de fapt ofranda pe care am cam uitat s’a aducem pe altarul Naturii, silind-o să și-o ia singură? Doar e „ale sale dintru ale sale“... Oricum, românul are o vorbă, când amintește de ceva anapoda: „sat fără câini“. Și, așa cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biosferă, va fi treaba voastră. „Meridian“, 15 martie 2002, ora 12,42 48. Zidul Ce-i prea mult strică, mi-am zis - cumpătatul de mine - demult, În Egiptul natal, sătul de atâta tămâiere la propriu și la figurat, de atâtea ofrande de nu le mai dovedeam devorarea, dar nici un fel de activitate. Ce-ar fi, ca sălbăticiune ce sunt totuși, să spăl putina? Mai ales că mă apucase și mila de voi, văzând cum obraznicele de vrăbii Încep cucerirea Europei urmând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e dintotdeauna și pretutindeni vehiculul jertfelor. Căci, cu excepția Eterului, pe care nu putem pune mâna, e cel mai negentropic dintre Elemente, deci singurul adecvat spre a realiza legătura cu perfecțiunea divinului, oricum cu transcendentul extrem negentropic, către care să transmită ofranda. Chiar dacă aceasta e doar o lumânare aprinsă pentru sufletele celor plecați. Și care e tot ceva de genul „ale tale dintru ale tale“, căci ceara e o frântură din Soare eufemistic culeasă de albină din corola florii și dosită... À
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]