1,169 matches
-
cinematografe pentru că filmele românești să fie profitabile în țară, a fost una dintre concluziile la care s-a ajuns în urmă dezbaterii de joi, 28 septembrie, de la Institutul Cultural Român. Până acum, recordul absolut după Revoluție îl deține Garcea și oltenii, care a avut 290.000 de spectatori. Un record trist, au fost de acord participanții la întâlnirea „Producția cinematografică în România de la A la B, de la finanțare la întâlnirea cu publicul“, care va fi cu atat mai greu de depășit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
cred că decan am putea-o numi pe doamna Antoaneta Ralian, deși prezentarea zice că-i născută în 1942Ă, unii sunt mari vedete, alții abia ies la rampă, unii-s moldoveni, alții munteni, ici-colo oleacă de ardeleni și stup de olteni, după cum l-a lăsat inima pe stolnicul Chivu. I-a îmboldit pe toți vreme de aproape trei ani și, pentru că nu s-a dat bătut, a sosit și răsplata: fiecare a pregătit și adus în cele din urmă la curte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
a lui Fernando Pessoa și alta cu fado-ul de adio. Pentru că în toate întâmplările l-am avut alături pe Robert, Robert Șerban, acest agent 007 al poeziei, n-aveam cum să nu scriem despre aceleași lucruri. Numai că Robertilă, oltean aprig, a fost mai iute de mână ca mine și a apucat să publice deja două chestii ca lumea despre ce-am trăit noi în Portocalia. Un poem în „Noua literatură“ și un reportaj în „Orizont“. Pentru ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
rapid Încât nimeni nu apucă să facă vreun gest. - Spune... șopti căpitanul, spune tot ce știi... cine ești? - Va... va... bâlbâi omul, fără suflu. - Îl omori, căpitane! interveni voievodul. Oană ridică puțin genunchiul. - Vasile... al..lu... - Scatoalcă, Își aminti căpitanul. Olteanul. Mai spune o dată. - Iartă... iartă-mă... nu trebuia... fusăi acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un om... de Îl Îmbrățișă Alexandru... și Îi zise fratele meu... omul ăla... care omorâ vreo sută de spahii... Îi tăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pa, Tată!”. Tată-său îl întreabă: „Ce ete Bulă? Pleci undeva? Eu nu taă, îi răspunde el, dar un copac a început să cadă spre tine. Râd amândoi. Cum în acei ani, erau la modă bancurile cu Bulă și cu oltenii, îi spune și Teofana bancuri ca de pildă: — Doi olteni erau în vacanță. La ora trei dimineața unul îl trezește pe celălalt: „Mărine! Ce-i? Deschide ochii și spune-mi ce vezi. Cerul. Și mai ce? Și Luna. Și? Și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
undeva? Eu nu taă, îi răspunde el, dar un copac a început să cadă spre tine. Râd amândoi. Cum în acei ani, erau la modă bancurile cu Bulă și cu oltenii, îi spune și Teofana bancuri ca de pildă: — Doi olteni erau în vacanță. La ora trei dimineața unul îl trezește pe celălalt: „Mărine! Ce-i? Deschide ochii și spune-mi ce vezi. Cerul. Și mai ce? Și Luna. Și? Și Carul Mare. Și? Și Ioane! aștia ne-au furat cortul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
supărat pe alții, nici pe propria-i soartă. Rar când cobora în sat, la prăvălie, să cumpere câte ceva. Cele mai multe cumpărături și le făcea în târgul Hușului, unde se ducea și venea pe jos, deși la trei kilometri se afla gara Olteni pe unde trecea trenul de la Crasna la Huși, pe Valea Lohanului. În vara aceea, a lui’53, și-a ridicat o căsuță din vălătuci cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
chestia cu gâtul racului și din altă pricină; însă asta e de Botanică și nu îndrăznesc să v-o spun la Zoologie!... ― Spune-o..., mai bine să mi-o spui, ca să fii lămurit pe deplin! ― Eu am auzit de la niște olteni că ar fi pe lume și "prune cu gît"! ― Ieși afară, măgarule..., cu dumneata nu se poate vorbi niciodată serios. Și lecția continuă, în timp ce zâmbetele băieților, ce fluturaseră pline de voioșie câteva clipe pe buzele lor, se stingeau ușor, pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Era bulgăroaică basarabeancă. La Enichioi funcționa ca învățător suplinitor Iancu Dimofte. La invitația lui m-am dus să joc acolo într-o piesă de teatru "Sfârșitul pământului". Am ajuns seara târziu în odaia închiriată de Iancu și Trache Pârcălăbescu, un oltean foarte simpatic, energic, bun coleg și prieten. Alt prieten era Pavlușa Belodanov, student la teologie, frate cu soția preotului Manolescu. Prieten cu soția popii era Trache iar preotul bea de usca. In rest, om de treabă. Intre actorii din piesă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
periculoase poziții. Și la Bujalic au fost lupte grele. Acolo a căzut sublocotenentul în rezervă Gheorghiu Alexandru, învățător la Țepu. La intrarea în Odesa, pe niste cisterne cu produse petrolifere scria: “Nu ți-am spus eu, bă Staline, că vin oltenii la tine? Iar pe o căruță: “Craiova-Moscova”. Ce să-i faci? Vorba cuiva, pe români umorul i-a făcut mai puternici sau, mai pe șleau, i-a scos din... Dacă erau o serie de derbedei de la periferii de orașe care
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
eram cu o halteră de nu știu câte zeci de kilograme și eram cu ea la piept, au vrut să mă bată. E, l-am bătut pe unul, ăl mai tare, și de atunci nu mai am treabă cu nimeni. Erau niște olteni proști. Nu doar de mine se luau... bine, s-au bătut între ei, frați, pe țigări, deși nu era nici unul fumător. Olteni proști. Put a praz. Ca toată pușcăria. Ultimul cuvânt îl are moartea Am văzut moartea. Eram pe Jilava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am bătut pe unul, ăl mai tare, și de atunci nu mai am treabă cu nimeni. Erau niște olteni proști. Nu doar de mine se luau... bine, s-au bătut între ei, frați, pe țigări, deși nu era nici unul fumător. Olteni proști. Put a praz. Ca toată pușcăria. Ultimul cuvânt îl are moartea Am văzut moartea. Eram pe Jilava și eram cu Bazan și cu Șampi, și nu știu ce ne-a venit nouă în cap și am zis hai să ne spânzurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
are țâțele ca de chiatră și mi-i moale când o țâu în brață. Iar te lauzi, bozgore! Erai singur la discotecă, nu te văzui cu nimeni! Astea-s fete la voi? În Caracal să vezi bunăciuni. Mai lasî fleanca, olteni! Vă știu eu pe tățî, în ograda armati vorbiți di curvi, iar la crâșmî vorbiți di armatî. În Caracal șî găinili sunt curvi. Ce nu-ți priește, moldovene? Fugi la cantină, se dă felul 4! Sârma, bă, sârma! Celelalte pauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dar, mai ales, trăise în lumea de povești și întâmplări spuse de bunici, de cei ai casei. Imaginile acestor locuri magice, dulcea pasăre a copilărie le va duce cu ea când pașii și destinul vor planta salcia moldavă în Țara Oltenilor, tocmai la Slatina, unde a și prins rădăcini statornice. Acolo s-au „dospit” și au început să prindă contururi sub forma unor povestiri, povești și... poezii. Întâmplarea sau voința Celui care orânduiește totul pe pământ face ca să o descopăr pe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec. Revizorul lui Pintilie nici nu s-a mai jucat, după a treia reprezentație. Andrei Șerban, În 1991, a fost izgonit de la Teatrul Național. În schimb, o piesă azi necunoscută - Comedie cu olteni, s-a jucat Între 1965-1985, de peste 10.000 de ori, pe scenele noastre. La fel, obscura Săracul Gică, reprezentată, timp de 25 de ani, pe scena de la Fantasio. Iar Adi Minune face furori, la nunți, În fiecare sîmbătă seara. Depinde
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Revizorului, pe Pintilie! Ce grandioasă cădere a fost Oedip-ul lui Andrei Șerban, la Operă! Recent, ce dezamăgire a produs Uriașii munților, la Iași! Și ce viață lungă au avut spectacole - azi uitate cu piese de raft doi-trei, precum Comedie cu olteni, Siciliana, Săracul Gică ș.a.! Publicul se nghesuia, critica Înjura, autorul cu o vilă se alegea... Ce să alegi Între valoare și bani? Desigur, valoarea lucrativă... Dar există și o inerție a succesului : cînd era Săraru director la Teatrul Mic, orice
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ei, la Cristești, spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste, bătrâna s-a uitat lung la el, îți mai amintești?, sigur, Mama Ploii și Tata Soarelui, cum să uit obiceiurile de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care le făceam, Caloianul, descântecele, înmormântările, focurile, blestemele, nu uit nimic, cum să uit ceva?, prima emoție legată de pământ acolo s-a născut, primele mirosuri acolo mi-au dilatat nările, începuturile mele, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Stânga unu, dreapta doi/ C-așa-i hora pi la noi!... Hai la horă, măi flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu, câte doi/ C-așa-i hora pi la noi, iac-așa și așa... Preotul, oltean din tată-n fiu, pronunță caraghios, încearcă să imite graiul moldovenesc, și băiatul se prăpădește de râs, pe la c-așa-i hora pi la noi, părintele pronunța un pi atât de dulce, că erai în stare să te duci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de muncă"449. Tocmai de aceea, după atestarea pătrunderii infecției pe teritoriul românesc, vigilența organelor sanitare a sporit. În atare împrejurări s-a emis la București o ordonanță municipală care, printre altele, interzicea comerțul ambulant de fructe și legume al oltenilor, obligîndu-i pe aceștia să amenajeze gherete pentru vânzarea mărfii. Profitând de absența domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care plecase la Ems, în Prusia, în vederea unei cure balneare, "monstruoasa coaliție", perfectată între opozanții regimului, i-a ațâțat pe negustorii nemulțumiți, care la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Da’ eu, un biet căprar, ce mă fac, dacă cad pe mâna unuia ca sublocotenentul cel pe care l-am avut când am făcut armata de drept?... Era oltean. Mânca armata pe pâine, nu alta! Trânteală ce am luat de la oltean, nu mă întreba. Știi la ce mă gândeam eu amu’? ― De unde să știu eu ce îți trece ție prin cap, măi Todiriță? ― Ce bine ar fi să cad în grupa pe care ai s-o comanzi tu! ― Și mie mi-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care ai s-o comanzi tu! ― Și mie mi-ar părea bine, fiindcă aș avea pe cine să pun de planton numai schimbul doi... ― Bravo, Dumitre! Așa ai face tu cu vărul tău drept? ― Apoi, cum văd eu, avea dreptate olteanul să te trântească. Da’ tu nu te gândești că dacă eu te pun de planton schimbul doi ești în câștig? ― Ce fel de câștig îi acela, dacă atunci când îi somnul mai dulce te scoli să intri de planton? ― Ești cam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai dulce te scoli să intri de planton? ― Ești cam greu de cap, Todiriță băiete. Tu n-ai priceput că, dacă faci planton schimbul doi, dormi de două ori? ― Asta le trece prin cap numai la cei care gândesc ca olteanul cela... ― Da’ ia stai oleacă. Tu la ce armă ai fost când te-o luat de drept? ― La Infanterie. Iepure de câmp - a răspuns Todiriță. ― Uite că, dacă acuma se ține seama la ce armă a făcut armata fiecare, apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei. Vasilică dădu a lehamite din mână și deschise unul dintre dosarele pe care le aruncase pe birou. Auzise de atâtea ori avertismentele lui Loți încât acum nici nu le mai băga în seamă. Îi plăcea fata, blondă și subțirică, olteanului i se aprinseseră călcâiele, dar nici nu-i trecea prin cap să se însoare. Cel puțin nu deocamdată. Sus, în biroul lui Simion Pop, Cristi răsfoia un dosar gros. Rapoartele cu privire la disparițiile din Baia de Sus erau adunate toate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a sărit în față ori era un obstacol pe drum din pricina căruia a fost obligat să oprească. Nu, domnule inspector, nu-i asta! Cristi se ridică de șale și îl privi mirat. Nu-l incomodă nimic la condus! spuse repede olteanul. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, l-ar fi luat peridocul înainte ori uitați-vă că acesta nu derapă de loc. E bine mersi la locul lui, aliniat cu remorcherul. Pohoață avea dreptate, nu se vedea nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]