18,249 matches
-
care a desființat prin învățăturile sale hotarele dintre națiuni, a acordat atenție samarinencei, ne-a lăsat parabolă orbului vindecat sâmbătă- arătând astfel slăbiciunea și limită prejudecăților omenești, adică este mai plăcut Lui Dumnezeu faptă bună, nu ascultarea oarbă a legilor omenești ci acordarea lor cu realitățile(”Fățarnicilor! Care dintre voi căruia îi cade asinul într-o groapă nu-l scoate?” sâmbătă) a vorbit de binecuvântarea care o au toate neamurile pământului prin cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu.” ...îndrăzniți. Eu am biruit lumea
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
el îl poartă Însă nu— neprihănirea Căci el e-o ființă moartă Domnul Isus a venit Să-i redea iarăși viața Omul iar neprihănit Să-i privească în veci fața A venit ca să plătească El păcatul cel amar Și ființa omenească Să fie-mbrăcată-n har Iar Cuvântul Cel Divin În smerenie-mbrăcat S-a plecat spre cel în chin Înspre omul vinovat S-a plecat spre cel căzut Și rănit și plin de sânge Un rob iată s-a făcut Boala— moartea spre
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
omul astăzi știe Domnul meu din veci— Isus Toiagul Tău de cârmuire I-un toiag doar de dreptate Căci așezi în noi iubire Ca de ea— să avem parte Tu iubești neprihănirea Răutatea o urăști Și dărui mântuirea Multor ființe omenești Dumnezeule de aceea Dumnezeul Tău te-a uns Să fii Însuți orhideea Decât toate— mai presus Universul la picioare Iată Ție ți-a fost pus Oricine din lumea mare Să-ți dea slavă azi Isus Acum din bunăvoință Mâine însă
SCAUNUL TĂU DE DOMNIE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378152_a_379481]
-
trăit, a murit și a înviat, cum strălucește preamărit la dreapta Tatălui, se găsește în mod real pe Sfânta Masă și se oferă credincioșilor ca fiind Cina cea de Taină” . Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga iconomie a mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare este în ea . Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de patimile, moartea și
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
și original al lui Hristos - Calea, Adevărul și Viața, de distorsiunile unor erezii, pentru a ajuta comunitatea Bisericii să păstreze învățătura corectă despre Hristos și prin urmare, viața ca prezență a lui Hristos în Biserică. De ce toate acestea? Pentru că neamul omenesc atinge o criză spirituală fără precedent, uitând că „centrul de gravitate al Bisericii, al omului și al întregii creații se află în Sfânta Treime ca izvor de sfințire și viață veșnică pentru cei ce cred în Hristos” . Iar izvorul viu
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
veacurilor! Amin! Cu toate că praznicul Schimbării la Față este în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, Biserica Ortodoxă, în această zi, dă pogorământ, binecuvântare și dezlegare la pește. Așadar, Harul luminii pe care o împrăștie pe Muntele Taborului face imposibilă cuprinderea minții omenești, fiind o energie necreată - lumina taborică. Doamne, ajută! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Lumina taborică / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LUMINA TABORICĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378165_a_379494]
-
mai greu de primit. Neagoe Basarab a reușit și minunea de a așeza literatura română în rândul marilor literaturi ale lumii, creatoare de capodopere. Cartea lui, încă necunoscută cum se cuvine dincolo de hotare, este una dintre cele mai cutremurătoare mărturii omenești despre om, iar în lumea noastră dobândește o actualitate tot mai vădită. Nimeni nu a mai întrupat în cultura română, cu forța lui Neagoe, această trăsătură fundamentală a sufletului românesc, credința în puterea binelui. Fiindcă nimeni nu a legat o
NEAGOE BASARAB – UN OM POLITIC CU HAR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378169_a_379498]
-
ce peregrinează de la minte la inimă, - „clădit”, pentru că un cuvânt poate fi un castel de trăiri reale și levitații! Cuvântul mai presus de cuvânt înstelează graiul uman, cuvântul mai presus de cuvânt e traseu între om și pacea lui, înțelegerea omenească, iubirea omului, altruismul uman...! Dintre safirele limbii române, Adrian Ursu alege, spre a vorbi despre Majestatea Sa Regele Mihai I al României, cuvântul ziditor. Istoria își are paginile ei în care este integrată ilustra personalitate a unuia dintre cei mai
ADRIAN URSU. TRECE DE LA NOBLEŢEA UMANĂ LA CUVÂNTUL OMULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378216_a_379545]
-
păcatului. Această tensiune își are centrul și, de asemenea, izvorul în viața sacramentală. Aici, în timp ce ne apropiem de dumnezeieștile Daruri, devenim conștienți iarăși și iarăși de dumnezeiescul "năvod" în care am fost prinși și din care, după rațiunea și logica omenească, nu există scăpare. Căci dacă, din cauza "nevredniciei" mele, nu mă apropiu de dumnezeieștile Daruri, resping și refuz dumnezeiescul dar al iubirii, împăcării și vieții, mă excomunic pe mine, căci "dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
beau osânda mea. Sunt osândit dacă nu primesc și sunt osândit dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când folosim pentru dumnezeieștile Taine criteriile, măsurile și raționamentele noastre omenești. Este ceva înspăimântător, din punct de vedere duhovnicesc, în conștiința liniștită și curată cu care episcopii, preoții și laicii deopotrivă, și în special aceia care pretind a fi iscusiți
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când folosim pentru dumnezeieștile Taine criteriile, măsurile și raționamentele noastre omenești. Este ceva înspăimântător, din punct de vedere duhovnicesc, în conștiința liniștită și curată cu care episcopii, preoții și laicii deopotrivă, și în special aceia care pretind a fi iscusiți în "cele ale sufletului", acceptă și apără ca pe ceva tradițional
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
care preotul le rostește în timp ce înalță Sfântul Disc și care în Biserica primară erau cuvintele invitației la primirea Sfintei împărtășanii: "Sfintele Sfinților!" Cu aceste cuvinte și, de asemenea, cu răspunsul credincioșilor la aceasta: "Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos" - judecățile omenești în întregime se apropie de sfârșit. Cele sfinte, Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfinți. Dar nimeni nu este sfânt decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Și în acest fel, la nivelul
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
se apropie de sfârșit. Cele sfinte, Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfinți. Dar nimeni nu este sfânt decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Și în acest fel, la nivelul jalnicei "vrednicii" omenești, ușa este încuiată; nu există nimic ce putem oferi și care ne-ar face "vrednici" de acest Dar Sfânt. Într-adevăr nimic, cu excepția Sfințeniei lui Iisus Hristos însuși pe care El în nesfârșita Sa dragoste și milostivire ne-a împărtășit
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
aceea care ne face sfinți și astfel "vrednici" a ne apropia și a primi Sfintele Daruri. Căci așa cum Nicolae Cabasila spune în comentariul său asupra acestor cuvinte: "nimeni nu are de la sine însuși sfințenia, deoarece aceasta este rezultat al virtuții omenești, ci toți o avem de la și prin Iisus Hristos. Atunci când pui sub soare mai multe oglinzi, toate strălucesc și răsfrâng raze de ai crede că se văd mai mulți sori, dar în realitate unul este soarele care se răsfrânge în
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
când au fost zdrobiți sub dărâmături 50 de muncitori care lucrau la subsolul unui bloc din București. În 1977, însă, a fost cel mai îngrozitor cutremur descătușat vreodată la noi. Dacă valoarea pagubelor a putut fi aproximată, pierderile de vieți omenești, nici atunci și niciodată nu pot fi echivalate cu nimic. În acele momente disperate, în care oamenii erau atât de aproape de clipa morții, creștea între ei un sentiment de milă și solidaritate, încât toate chinurile au devenit o cauză unită
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
Mallarmé, că „gratuitatea și plăcerea sunt capricii care, când vin în cascadă, înseamnă descompunerea, cu rădăcini în otrăvurile cărnii, încărcate de neliniști fără ieșire și de tristeți”. Preferabilă este virtutea ca scop al vieții în comunitate. Scopul final al acțiunilor omenești trebuie să fie fericirea (a nu se confunda cu satisfacția pe care o poate avea omul). Ea nu este glumă sau joc, suferința unei vieți întregi nu poate să aibă drept scop - jocul. Jocul este o recreație și recreația nu
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
morală. Prima se dezvoltă prin învățătură și are nevoie de timp, a doua se capătă prin obișnuință; ele nu sunt date de către natură, dar avem dispoziția naturală să le primim. Efortul nostru ca oameni nu trebuie mărginit la ceea ce este omenesc, ca muritori la ceea ce este muritor, ci trebuie să ne căznim cât de mult să fim nemuritori și să facem totul în scopul de a trăi după ce este mai bun în noi - acest dumnezeiesc din noi (partea divină din noi
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de flori , neputând să mă cert Ca lipsindu-mi prea mult, nu mai știu să mă iert Și trăiesc, respirând lumea ta. Ce aripi mi-ai cusut pe sub coasta de rand Și otrăvuri mi-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
stradă de rând, sub o umbră de pin:Te iubesc princiar, doamna mea.Zvârcolit te iubesc, te respir fumegândCând îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea țaȚe iubesc în genunchi și în albul de neaNelumesc și suav, draga mea.Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploiCu o mână de flori , neputând să mă certCă lipsindu-mi prea mult, nu mai știu să mă iertși trăiesc, respirând lumea ta.Ce aripi mi-ai cusut pe sub coasta de rândși otrăvuri mi-ai pus în paharul
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Structura esențială a valorilor lumii suportase o devastatoare disoluție. Iată de ce, după al doilea război mondial, imaginea lumii avea să apară cu un chip necunoscut, străin, altfel spus, de-ne-cuprins în acea normalitate a înțelegerii care, parcă până nu demult, aparținuse Omenescului. În prim-plan își făcea apariția acel Ceva în care Hannah Arendt avea să identifice „incompatibilitatea iritantă dintre puterea reală a omului modern (mai mare decât oricând înainte, atât de mare, încât omul ar putea pune sub semnul întrebării însăși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
modernității. Percepția noastră, cu toate aproximațiile (inerente naturii imponderabile ale unui asemenea teritoriu), întrezărește totuși ceva din luminozitatea intimă a esențelor fenomenale ale Poeticului. În miezul străvechi al vibrației lor, ele poartă încă semnul auroral al acelei experiențe fundamentale a Omenescului pe care întorcându-ne în timp o regăsim doar în efluviile spirituale ale sincretismului antic. Acelea din care poezia, religia și filozofia au izvorât îngemănate laolaltă sub irepresibila necesitate a de a comunica. Într-o asemenea întâlnire și iluminare de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
medicină” acestor practici este o insultă la adresa demnității umane. Nu mai e deloc vorba de medicină aici, ci pur și simplu de o modalitate de a transforma corpul femeiesc într-o moneda de schimb la operarea de tranzacții cu vieți omenești. Ai mare grijă câtă încredere aloci medicilor oncologi. Riști să intri pe mâna unor oameni care abia așteaptă să te otrăvească cu bună știință pentru bani. Sub mască de medic preocupat pentru sănătatea ta poate sta de fapt un speculant
Inca un medic oncolog recunoaste ca a falsificat analizele pacientilor de cancer pentru a vinde chimioterapii toxice [Corola-blog/BlogPost/93592_a_94884]
-
primind-o de la acea măicuță evlavioasă, lovită de nedreptăți, dar care-și purta cu demnitate catrința, cămașa națională, credința ei fiind implantată în universul lăuntric al fiului. Când ne întâlneam zilnic parcă nu observam, nu acordam atenție aleselor sale calități omenești, rafinamentului sufletesc. Era ceva firesc, nu ne trecea prin gând să-i luăm în seamă virtuțile, acum ele revenind proeminent în memorie, vibrând, mai ales, în inimile celor care i-au fost aproape ani îndelungați. Cea mai mare vechime de
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
nouă fiind decizia de a-i primi, post-mortem, pe Mircea Motrici și Gheorghe Mihalcean ca membri ai Societății Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți - ambii având asemănare grație conștiinciozității și devotamentului față de profesie. Se spune că deșertăciuni sunt toate cele omenești, care nu rămân după moarte și că pomenirea răposaților trebuie făcută cu bucurie, căci e mai trist și mai dureros atunci când nu avem pe cine sau, și mai rău, ce pomeni. În inimile noastre Gheorghe Mihalcean n-a lăsat goluri
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
au crezut că suntem puțin nebuni. Dar s-a progresat mult de atunci, atât în laboratorul nostru, cât și în alte laboratoare din lume. Astea fiind date, am început să primim întrebări de genul: „Dacă puteți realiza părți ale corpului omenesc, puteți să „cultivați” și produse animaliere ca pielea și carnea?” Când cineva mi-a sugerat asta prima oară, sincer, am crezut că era nebun, dar curând am realizat că, la urma urmei, nu era un lucru chiar atât de nebunesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93685_a_94977]