1,313 matches
-
Într-o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o studentă de la teatru. Mai tarziu, mi-a spus: -Stii de ce nu-mi plac conversațiile? Pentru că nu iubesc actorii. Întotdeauna ei trăiesc în două lumi. Sper că tu nu ești dintr-acelea... Andrei era un băiat înalt, cu părul ușor ondulat, tuns după modă americană. Întotdeauna îi plăcea să afișeze acel aer ușor, tipul de mascul feroce. Avea o gură foarte frumoasă, cu buze roșii, mereu însângerate parcă, cea mai plăcută trăsătură a fizicului sau. Ochii îi erau însă prea decolorați
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
piele. Acasă, acolo, a venit și prietenul Anei, cu care proful nu era deloc de acord, pentru că era un elev foarte slab și era golanaș. În schimb arată mai bine decât ea, era un brunet cu ochi migdalați și păr ondulat, bun sportiv. Am aflat cu stupoare în seara aceea că ea era însărcinată cu el, ca proful nu știa nimic și că ea își dorea mult acel copil pe care spera să-l nască la bunici și să-l crească
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tapițerie din piele grena. Am salutat, iar el mi-a răspuns cu un semn scurt. Era un bărbat de vreo 45 de ani, îmbrăcat într- un frumos cojoc de piele întoarsă cu guler alb de blană, capul gol, par lung ondulat, mâinile înfipte adânc în buzunare, la fața îmbătrânit puțin, dar cu un aer de cavaler medieval, având parcă o aureaolă care-l deosebea de ceilalți din jur. Chiar dacă l-aș fi zărit din întâmplare, aș fi întors capul să-l
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
evita happy- endurile, considerându-le de prost gust. În viață însă, era fericită să le accepte, găsindu-le absolut ,,delicioase". Bineînțeles că era ,,supravegherea" arabăƒ , așa cum era de așteptat. Îl privi cu atenție pe tipul înalt, suplu, cu păr ondulat, atrăgându-i imediat atenția ochii lui sclipicioși, deosebit de inteligenți, dar și lănțișorul fin de la gât, la capătul căruia atârnă o pietricica fină de smarald care îi dădea un aer de ,,băiat al cuiva mare în stat". El o întreba în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Udi mă trage de păr către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni se poate alătura, femeia își dezvelește sfioasă un picior și zâmbește, are părul ondulat și trupul zvelt și măsliniu, apoi se aruncă repede în apa întunecată, dar mie nu îmi place apropierea aceasta, hai să ne întoarcem în cameră, îi șoptesc eu la ureche lingându-l, pentru a-l face să înțeleagă intențiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dispoziție, sunt gata, o trag pe Noga afară, hai, te duc eu, să nu întârzii, din pragul ușii le arunc o privire, Zohara se aplecă asupra fetiței care încă doarme, părul îi este împrăștiat peste tot în coș, negru și ondulat, rochia aproape că-i atârnă pe corp, el își pleacă privirile, evitându-mă, dar eu spun, mulțumesc, Zohara, la revedere, mi-e greu să găsesc cuvinte care să definească dragostea pe care o simțeam pentru ea, iar ea zâmbește, sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de referință pentru zona underground - Sex, Drugs, Rock&Roll. Coordonatorul lunii: Mihaela Michailov. Bunica mea a primit Nobelul pentru literatură Mircea Mihăieș În 1992, pe Fifth Avenue, în Manhattan, am zărit-o pe bunica mea maternă. Mărunțică, cu părul alb, ondulat, era îmbrăcată într-o haină de ploaie, albastru închis. Avea în mâna stângă o umbrelă, albastră și ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cât să încapă hainele pentru trei sau patru zile. Întâmplarea a făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul, de un maro Închis accentuat, semăna cu o membrană acoperită de mucus. Jumătatea superioară era de un alb opac cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil firelor de păr ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași cauze. Deoarece subiectul era mult aplecat În față, din unghiul meu de vedere numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să cred... Brunetă cu ochi albaștri, cum îmi plac mie să fie bărbații... Scuzați-mă! își reveni Mariana, pierdută cu gândul la bărbații preferați. Este înăltuță, cam așa cum sunteți dumneavoastră, Marian Malciu suplă, chiar subțirică, dar cu părul brunet, ușor ondulat..., tot ca al dumneavoastră lăsat... - Hm....! I-ai făcut portretul în oglindă? - De ce spuneți asta, doamna doctor? - Păi..., ai văzut-o toată numai comparând-o cu mine, dragă? o întrerupse Laura, destul de iritată. Lasă-i! Nu mai am nevoie de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mișcă, exclamă Nina, încadrând-o pe musafiră, când dintr-o parte, când din alta. Nu, dă-mi voie, Nik, să fac eu prezentările. Pe un colț al canapelei ședea un bărbat în apropierea vârstei de patruzeci de ani. Avea părul ondulat, albit prematur, trăsături ferme, foarte accentuate, hainele de pe el erau scumpe, alese cu gust, asortate fără greș. Dragă poete, dă-mi voie să ți-o prezint pe Carmina, amica noastră. Îți atrag atenția că nu este o fată oarecare. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă credeți. Îmi pare tare rău că... Plecă în altă parte, la investiții, o încăpere mică unde erau numai trei birouri. Se apropie de Emilia, era o femeie roșcovană cumplit de cochetă, îmbrăcată luxos, cu mult aur, cu păr lung, ondulat natural, revărsat pe spate, foarte sigură pe ea și conștientă de puterea ei de seducție. Se ridică de la birou, mișcând din șolduri, se auzea clar, pronunțat, fâșâitul ciorapilor de mătase atunci când genunchii se atingeau unul de celălalt era foarte excitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi făcut de lucru cu ceva pe scaun. Pantofii Îi căzură pe podea, după care se așternu tăcerea. Încercam să-i prind imaginea În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de stridentă. Stând cu picioarele Îndoite și depărtate, mi-am pus mâinile pe genunchi. Fiind o poziție solicitantă chiar și pentru o femeie, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe cine căutam, am fost Îndrumat să o iau pe scări și apoi pe un coridor până la camera aia-sau-aialaltă. Acolo, un coleg mă va Îndruma mai departe. Când l-am găsit pe colegul său, un bărbat mai vârstnic cu păr ondulat și degete butucănoase plutind deasupra tastelor unei mașini de scris, acesta mă informă că nu-l văzuse pe Inspectorul Wickert În dimineața aceasta. Ofițerul era pe punctul de a-și lăsa din nou degetele În jos, gata să efectueze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zile libere. — Se admite. Ridicând o mână, ca și când ar fi vrut să mă binecuvânteze, Else alungă o muscă. Ia loc, te rog. — Și În al doilea... Am văzut că insecta s-a retras bâzâind În umbra de sub acoperișul de tablă ondulată. A, nu știam că numele tău de familie e Himmel. Pe ușă, sub simbolul tăiat al unei trăsuri, parcă, scria cu litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare că numele nu erau un subiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă au intrat doi ofițeri de poliție. Cel mai În vârstă avea părul blond, ondulat; cel tânăr prefera nu doar alifie de păr, ci și o cărare exactă la mijloc, parcă trasată cu lama unui cuțit. Ambii mi se păreau Îngrozitor de familiari. Dacă nu mă Înșelam, ofițerul mai vârstnic era cel care mă escortase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
incapacității ei constante de a Întreține o relație normală cu sexul opus, existau Încă doi factori adiționali care Îi alimentaseră eșecul. Întâi și-ntâi, Armanoush era frumosă - chiar prea frumosă. Avea un trup bine proporționat, o față delicată, un păr ondulat blond Închis, niște ochi mari de un gri ce bătea În albastru și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
American Journal of Psychology, pe care și-l luase cu el. La Pago Pago sosise odată cu răsăritul, Îl Îmbarcaseră În grabă pe un elicopter Sea Knight care decolase imediat, Îndreptându-se spre vest, pe deasupra palmierilor și a acoperișurilor de tablă ondulată, către Oceanul Pacific. Se afla În elicopter de două ore, dormitând În cea mai mare parte a timpului. Ellen, Tim, Amy și aniversarea mamei sale păreau foarte departe. Unde ne aflăm exact? — În Pacificul de Sud, Între Samoa și Fiji, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deasupra lor apăru o imagine gri, tulbure, care lui Fran i se păru o învolburare de puncte, la fel de greu de citit ca o hartă meteorologică a emisferei estice. Tânăra arătă spre o linie vag conturată. — Acolo e spatele copilului. Linia ondulată se mișcă. — Micuțul e vioi azi. Fran urmări cu privirea bagheta cu care arăta tânăra. Și apoi o observă. Forma miraculoasă, mereu schimbătoare, dar abia vizibilă a unui bebeluș. I se tăie respirația și se întinse ca să vadă mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în funcția de secretar dactilograf. Acesta a fost norocul vieții mele, căci într-o zi din luna iunie 1948 pe când eram la birou,m-am pomenit că a intrat o tânără în etate de 22 de ani cu părul galbenblond ondulat,ochi albaștri, care mi s-a părut că mia apărut în fața ochilor o zână coborâtă din povești. M-am interesat și am aflat că o cheamă Maxim Ortansa și că era încadrata ca funcționară la atelierele CFR iar în acel
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
prăjituri de la mama și o sticlă de vin. Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
străduindu-se să le dea o formă oarecare. Cum va fi arătat în tinerețe cu asemenea buze roșii? Aproape că nu mai ține minte. Și cu pălăriile acelea bogate. Și cu părul strălucitor, de culoarea oțelului, tuns scurt și întotdeauna ondulat. Și cu sprâncenele arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce vi s-a spus mai înainte, și Andrei Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Cum o fi stând cu chelul ăla?“. Apoi un timp n-am știut ce spuneau, încercam să înțeleg niște scheme apărute pe ecran în legătură cu un zbor cosmic, mă uitam doar eu și fata cu ochii negri și părul negru mereu ondulat, care părea și mai absentă. „Bine, dar era musafir totuși“, zicea Andrei Vlădescu, cu ceva în voce care nu era al lui și m-a surprins și am întors capul spre el. Stăteam strânși roată în jurul unei măsuțe joase, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]