3,282 matches
-
lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI (3) neveste legalizate, două care a fost fete mari și a TREIA a trăit 10 (zece) luni cu SOȚUL Satisface TOATE comenzile Firma o mai păstra atârnată pe un perete, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a hotărât să-l pună în libertate pe Malagigi și să se folosească de el la câștigarea lui Rinaldo. Ea-l scoase, deci, din temnița lui, desfăcându-i lanțurile cu propriile mâini, și i-a dat cartea îndărăt făgaduindu-i mari onoruri și răsplată bogată, dacă îi va fi adus Rinaldo la picioarele ei. Atunci Malagigi, cu ajutorul cărții sale, a chemat un demon, el l-a urcat pe Rinaldo într-o luntre fermecată, care l-a dus, fără vreun cârmaci vizibil, la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sa, reînnoind jurământul de a nu-și afla liniște până nu va dobândi calul lui Rinaldo și sabia lui Roland. Carol Magnul, plin de recunoștință față de Astolfo, ar fi voit să-l rețină pe lângă sine și să-l încarce cu onoruri, dar Astolfo a preferat să plece în căutarea lui Rinaldo și să-i redea calul și în acest scop a părăsit Parisul. Povestea noastră se întoarce acum la Roland pe care l-am lăsat zăpăcit de dispariția frumoasei prințese ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai deznădăjduit de cum fusese. În tăcere el s-a urcat pe calul Angelicăi, luând-o pe prințesă îndărătul lui pe crupă și porni
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
neîngropat și neslujit. “ O prietene, zise el, cum să lăsăm noi trupul prințului nostru pradă lupilor și corbilor? Vai, când îmi aduc aminte cum mă iubea, simt că dacă ar trebui să-mi sacrific viața pentru a-i aduce ultimile onoruri nu mi-aș face decăt datoria. Dragul meu, vreau să-l caut pe câmpul de luptă pentru a-l înmormânta cum se cuvine și nădăjduiesc să pot terce prin tabăra regelui Carol fără a fi simțit căci acum toată lumea trebuie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă acest târg! Uite colo la stânga se vede cazarma”... „Iaca și poarta cu ghereta santinelei. Nu s-a schimbat nimic. Doar soldatul care dă onorul - când intră sau ies superiorii. Și câți s-or fi schimbat de atunci?!”. În scurtul timp până ce au ajuns la destinație, Dumitru și-a adus aminte de toate momentele cele mai neplăcute. Singura imagine care a revăzut-o în memorie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trei minute! Odată cu ordinul dat, a pornit cu pas grăbit spre locul de adunare. S-a așezat în capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a simțit că plutonul zbârnâie, a ieșit în fața lui: ― Pluton, v aliniați! Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! S-a întors energic la stânga și, cu pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi, cu un efectiv de treizeci de militari, vă prezintă onorul! Sunt locțiitorul comandantului de pluton, sergent Dinsus! Locotenentul a pornit spre formație. Dumitru s-a întors și l-a urmat pe ofițer până în fața plutonului. ― Bună dimineața, ostași! - a salutat locotenentul. ― Să trăiți, domnule locotenent! - a răspuns formația într-un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu capetele plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor. Parcă n-ar fi vrut să plece pur și simplu... Îi deveniseră dragi acești oameni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ieșit în liniște. Tocmai atunci trecea locotenent colonelul, însoțit de șeful Statului Major. Când i-au văzut pe foștii lor comandanți - fără nici un ordin - au intrat în formație de pluton... Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca și a voastră. Ne vedem mâine. Angelo se Îndepărtă și intră În mijlocul Apărătorilor italieni, care se aliniară și prezentară salutul. Moldovenii descălecară, În afară de Alexandru. Tânărul ezită la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci de ani, Înalt, voinic, cu mustăți lungi lăsate pe bărbie. Alexandru Înțelese că numele lui era Yves. Apoi se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aurite, cu câte două spade ținute În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca pe Valea Moravei, spre Dunăre. Yves sosi la galop lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apoi domnitorul privi spre grupul Apărătorilor moldoveni, iar Angelo Înțelese că vrea să știe În ce stare se află Oană. Porniră Împreună spre căruța În care se afla rănitul, În timp ce luptătorii printre care treceau se ridicau și luau poziția de onor. - Ce mi-ai făcut, căpitane?! Întrebă Ștefan, cu un glas glumeț, odată ajuns lângă vechiul său prieten. Te-ai gândit să mori fără poruncă? - Nu, măria ta... răspunse căpitanul, Încercând să se ridice În coate, dar nereușind decât cu partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să țină primul Sfat domnesc În sala tronului. Dar la vederea acelor oameni ieșiți clătinându-se după mai bine de o lună și jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Hsien Feng. Am tot dreptul să contest decretul. Însă dacă voi lupta, asta îi va da lui Su Shun ocazia să strice relația mea cu Nuharoo. Analizez situația și decid să nu acționez, cel puțin penru un timp. După anunțarea onorurilor, eu și Nuharoo avem privilegiul de a fi tratate la fel. Mă mut din apartamentul meu în aripa de vest a Sălii Ceții Fantastice, numită Camera Vestică a Căldurii, ceea ce îi face pe miniștri să mă numească împărăteasa din Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în Camera Estică a Căldurii, și astfel ea este cunoscută drept împărăteasa din Camera Estică. Pe 2 septembrie 1861, se publică în mod formal primul decret oficial. El anunță poporului noua eră și venirea la conducere micului împărat. Decretul include onorurile acordate de acesta mamelor sale. Se declară o sărbătoare de zece zile pentru a celebra evenimentul. În timp ce țara află despre mine și Nuharoo, Su Shun convoacă de unul singur Consiliul de Regenți și cere ca de acum înainte Nuharoo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aici, în mormânt, și să termin cu durerea și agonia. Aș putea să transform tragedia în comedie. Nimic din ce mi-ar putea face cineva nu mi-ar mai aduce suferință. Partea comică ar fi că mi s-ar aduce onoruri pentru că l-am însoțit voluntar pe împăratul Hsien Feng în lumea de dincolo. Istoria mi-ar lăuda virtutea și s-ar construi un templu, astfel încât viitoarele generații de concubine să mă poată venera. Mă uit lung la ușă, la adâncitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vagon de marfă, fiind primit în Gara de Nord de același Mateiu Caragiale, Emil Gîrleanu, Iancu Brezianu, Bogdan-Pitești. Sicriul ajunge la biserica Sf. Gheorghe acoperit de coroanele veștejite de acum 5 luni de la Berlin. Înmormântarea are loc pe 22 noiembrie 1912, cu onoruri militare și toate instituțiile au fost închise. Se țin discursuri elogioase reliefând personalitatea extraordinară a defunctului. Tache Ionescu amintește că a murit tocmai când trebuia să fie ales în parlament. Și cât de mult și-ar fi dorit Nenea Iancu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
1681), descrisă cu amănunte în cronici. După Nicolae Iorga, este primul prilej cu care putem observa îndeaproape ceremonialul de confirmare a voievozilor în Țările Române. „Nu era în toată creștinătatea Orientului un șef de stat care să se bucure de onoruri așa mari ca acelea care înconjurau pe voievozii români, când se întâmpla să fie unși în capitala Imperiului. Alaiul pe străzi era acela al împăraților Constantinopolului, aruncându-se bani în dreapta și în stânga, acum aspri de argint subțiri ca o cojiță
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
locuitorilor care-l urau că era lacom de bani. Măsura a luat-o pentru că țara, din Iași și până la granița cu Polonia, fusese pustiită de tătari și pentru a atrage locuitorii în satele din care plecaseră. Bucurându-se de toate onorurile din partea sultanului, Duca Vodă reușește să instaureze o guvernare a terorii în Moldova, teribilă prin consecințe. A pus dări multe, obligându-i și pe boieri și mănăstirile să plătească. Erau pline închisorile și de boieri, nu numai de săraci. Cronicarul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Kazahstan, totul a fost după „pohta ce-a pohtit” dumnealui, adică l-a tras pe linie moartă pe al doilea om în stat, președintele Senatului României Mircea Geoană, și l-a delegat pe scorțosul premier Boc, să primească în locul lui onorurile militare și huiduielile civile, inerente într-o țară ajunsă pe marginea prăpastiei, dacă nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
oarecare analist, aciuat pe la Cotroceni. Dar așa acest prim ministru, care a percutat precum percutorul principesei, (oare despre percutor era vorba la principesă, sau despre altceva?) a luat în plin avânt fața „prostănacului” Geoană și a primit plin de mândrie, onorul militar și plin de mânie, huiduiala civilă. Doamne, ce mi-ar mai fi plăcut, dacă în locul insipidului Boc, primea Nuțișor von Udrea & Pleșcoi onorul militar, mânca-o-ar nenea de politiciană ce este ea, de lumină călăuzitoare, de modistă irezistibilă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
despre altceva?) a luat în plin avânt fața „prostănacului” Geoană și a primit plin de mândrie, onorul militar și plin de mânie, huiduiala civilă. Doamne, ce mi-ar mai fi plăcut, dacă în locul insipidului Boc, primea Nuțișor von Udrea & Pleșcoi onorul militar, mânca-o-ar nenea de politiciană ce este ea, de lumină călăuzitoare, de modistă irezistibilă, de dășteaptă, de frumoasă, de ce crac are, de alea alea... Păcat, mare păcat, ca nu ne-a oferit răchierul cotrocenist, plecat în Kazahstan, o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]