KorAP: Find »[drukola/base=onorat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...52 >

1,283 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

idee generală despre trucul ce urma să fie pus în scenă și pentru a construi un soi de raport, care ajuta la crearea unor impresii foarte puternice în rândul privitorilor. După incendiu, Malerick renunțase la orice legătură cu oamenii, iar onorata sa audiență, căreia obișnuia să i se adreseze, deveni singura sa companie. Discursurile către spectatorii săi imaginari începură să îi ocupe toate gândurile, de când se trezea și până punea capul înapoi pe pernă, fiind adesea prezente și în visurile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
prezente și în visurile pe care le avea noaptea. Îi era teamă uneori că va înnebuni, dar de cele mai multe ori, se simțea foarte bine știind că tragedia de acum trei ani nu l-a lăsat singur pe lume, ci cu onorata lui audiență. Apartamentul său răspândea un miros puternic de lac ieftin și o aromă cel puțin dubioasă de carne, aceasta din urmă fiind mai pregnantă în podea și tapet. Locul era mobilat cu zgârcenie: canapele și scaune ieftine și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
niciodată săvârși așa ceva. Dar adevărul era tocmai opusul: trucurile pe care le repeta acum absent Malerick nu erau deloc miraculoase, ci niște exerciții de dexteritate îndelung repetate și guvernate de aceleași reguli ale fizicii pe care le cunoaștem cu toții. Da, onorată audiență, tot ce ați văzut aici și tot ce veți vedea este și va fi real. Real precum un foc mistuind o bucată de carne. Real precum o frânghie înnodată în jurul gâtului alb al unei tinere fete. Real precum mecanismul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
apoi spre ieșirea din parc. În ciuda câtorva nori, vremea se anunța încă frumoasă pentru acea zi. Zgomotul steagului în bătaia vântului se auzi din nou, iar Arlecchino continuă să îi fixeze pe trecători cu ochii săi nepământeni. Cum se simte onorata mea audiență? Relaxată? Foarte bine, pentru că e timpul pentru al doilea număr din această seară. Probabil nu sunteți familiarizați cu numele de P. T. Selbit, însă dacă ați fost vreodată la un spectacol de magie sau dacă ați văzut vreun iluzionist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lui Selbit, truc pe care acesta l-a prezentat în zeci de țări și pe care a fost invitat să îl repete la „Spectacolul Regal de Varietate” desfășurat la Hipodromul din Londra. Poartă numele de... Dar mai bine nu... Nu, onorată audiență! Cred că vă voi ține în suspans pentru moment și nu voi divulga numele acestui truc. Dar vă voi da un detaliu: atunci când Selbit se pregătea pentru acest număr, își punea asistenții să picure sânge fals pe treptele sălii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu adevărat de poveste... E aproape timpul, gândi el. Deși nu e nicio grabă. Chiar dacă poliția ar fi pe urmele sale, oricum nu s-ar aștepta să facă vreo mișcare până la ora patru; și e abia două. Ați putea crede, onorată audiență, că lumea iluziilor nu se intersectează niciodată cu lumea reală, dar nu este în totalitate adevărat. Mă gândesc, de exemplu, la John Mulholland, renumitul magician și editor al revistei de profil „Sfinxul”. Și-a anunțat retragerea din jurnalism și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
doua zi. Acest weekend trebuia să fie cea mai reușită iluzie pusă vreodată în scenă. Și acum totul se prăbușea în jurul lui. Se gândi la cât de dezamăgit ar fi mentorul lui și la cum va fi perceput acum de onorata lui audiență... Își simți apoi mâna în care ținea un tablou mic pictat cu Statuia Libertății cum începe să tremure. Așa ceva nu se poate! se înfurie el. Puse tabloul înapoi pe tarabă și se întoarse precipitat. Se opri imediat, înăbușind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
hotărând că versetele Evangheliei după Matei contrastau prea tare cu gemetele scoase din cauza durerii sau a plăcerii intense, sau poate din cauza amândurora, de un cuplu de homosexuali aflat într-o cameră alăturată. Pastorul știa că ar trebui să se simtă onorat că i s-a încredințat sarcina de a predica la New York, dar se simțea ca apostolul Pavel într-una din misiunile sale la păgânii din Grecia sau Asia Mică. Ah, ah, ah... Da, acolo, da, da... O, da, da, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
acum paranoic. Voia să facă mai multe pregătiri pentru următorul său număr, dar decise să rămână în apartament până în ultima clipă. În plus, mai era ceva ce trebuia să facă acum. Ceva doar pentru el, care nu avea legătură cu onorata lui audiență. Trase jaluzelele tuturor ferestrelor din apartament, puse o lumânare pe polița căminului, în interiorul unei cutii de lemn, și o aprinse cu un chibrit. Se așeză pe canapeaua ieftină și începu să-și controleze respirația. Inspira încet, apoi expira

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aerul serii de primăvară, pregătindu-se pentru un număr ce avea să fie cu siguranță mai „provocator” decât cele anterioare. Focul și magia au fost dintotdeauna înrudite. Explozii, lumânări, flăcări de propan, atât de folosite de artiști ai evadărilor... Focul, onorată audiență, este jucăria diavolului, iar diavolul a fost întotdeauna legat de practicile magiei. Focul iluminează, dar și ascunde. Distruge, dar creează. Focul transformă. Și este în centrul următorului număr pe care l-am ales pentru dumneavoastră. Eu îl numesc „Omul-Carbonizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
temea să nu fie privat de încă unul din simțuri. Criminalul începu o mișcare continuă de apropiere și depărtare a lamei de ochiul lui Rhyme. Apoi zâmbi și se retrase. Privi spre zidul cel mai îndepărtat, aflat în penumbră. - Acum, onorată audiență, vom începe spectacolul cu puțină prestidigitație. Voi fi asistat de domnul aici de față. Aceste vorbe fură rostite pe un ton ciudat și foarte teatral. Lama apăru scânteietoare între degetele criminalului. Cu un gest foarte abil, reuși să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Ești prea bun. Trebuia să fac într-un fel să scap de tine până mâine după-amiază. - De ce? Ce se întâmplă mâine de dimineață? Magicianul nu răspunse. Se mulțumi să privească spre locul în care se afla publicul său imaginar. - Acum, onorată audiență, numărul nostru principal: „Omul Carbonizat”. Priviți întâi la protagonistul nostru: nu este imobilizat cu lanțuri, cătușe sau frânghii. Și totuși, nu poate scăpa. E chiar mai greu decât a fost pentru primul maestru al evadărilor din istorie: Sfântul Petru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de ei pentru că lucrau mult și neregulat, și de altfel la fel ca majoritatea copiilor crescuți pe stradă, fiul celor doi căută un loc în care să aibă parte de confort. Și acel loc pentru el fu „Strip”. Vă povesteam, onorată audiență, despre inducerea în eroare - modalitatea prin care noi, iluzioniștii, vă distragem atenția de la modre prin mișcare, lumină, culoare, neprevăzut, zgomot. Inducerea în eroare este mai mult decât o tehnică de magie; este deopotrivă un aspect al vieții. Suntem cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Și se adresa direct acestui public, „stimată audiență”... Sachs privi stăruitor către Kara, care ridică din umeri. - Noi vorbim totdeauna cu audiența. Un fel de sporovăială. Pe vremuri, artiștii se adresau privitorilor cu „preastimata mea audiență” sau „onorate doamne și onorați domni”. Dar acum toată lumea crede că e cam pretențios și demodat. Se preferă astăzi expresii mai puțin formale. - Să mergem mai departe. - Nu mai știu, Sachs. Cred că sunt secătuit. Nu mai văd decât o mare pată neagră. - Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
trebuit câteva luni pentru asta. - Mintea trebuie să-și scarpine mâncărimile, răspunse Dobyns. - Încă un lucru, Terry. Părea să se adreseze tot timpul unui public imaginar... Stai, credeam că e „stimată audiență”. Dar acum mi-am adus aminte - adjectivul era „onorată”. Vorbea ca și cum ei ar fi fost acolo: „Și acum, onorată audiență, vom face asta și aia”. - „Onorată”, spuse psihologul. E foarte important. După ce cariera și iubita i-au fost răpite, și-a concentrat toată iubirea și prețuirea către un public

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mâncărimile, răspunse Dobyns. - Încă un lucru, Terry. Părea să se adreseze tot timpul unui public imaginar... Stai, credeam că e „stimată audiență”. Dar acum mi-am adus aminte - adjectivul era „onorată”. Vorbea ca și cum ei ar fi fost acolo: „Și acum, onorată audiență, vom face asta și aia”. - „Onorată”, spuse psihologul. E foarte important. După ce cariera și iubita i-au fost răpite, și-a concentrat toată iubirea și prețuirea către un public - o masă impersonală de oameni. Oamenii care preferă grupurile sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Părea să se adreseze tot timpul unui public imaginar... Stai, credeam că e „stimată audiență”. Dar acum mi-am adus aminte - adjectivul era „onorată”. Vorbea ca și cum ei ar fi fost acolo: „Și acum, onorată audiență, vom face asta și aia”. - „Onorată”, spuse psihologul. E foarte important. După ce cariera și iubita i-au fost răpite, și-a concentrat toată iubirea și prețuirea către un public - o masă impersonală de oameni. Oamenii care preferă grupurile sau mulțimile se poarte abuziv, chiar periculos, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de antichități, a cărei margine trebuia să fie recondiționată. Da, își intrase în rol, arătând ca un detectiv venit pentru a-l proteja pe procurorul amenințat de atâtea ori cu moartea. Trase adânc aer în piept. Nicio emoție. Și acum, onorată audiență, să se aprindă luminile, să se ridice cortina. Adevăratul spectacol e pe cale să înceapă... Cu mâinile pe lângă corp, într-o poziție foarte naturală, Malerick trecu de colțul coridorului și pătrunse în sufragerie. Capitolul XXXII - Hei, cum merge? întrebă omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Înțelegi ce-ți spun, nu-i așa? Îmi imaginez că ți-ar plăcea și ție să uiți trecutul și să devii altcineva. - Și cum te-ai botezat acum? - Asta mă privește doar pe mine și pe spectatorii mei. A, da, onorata lui audiență. Cu două perechi de cătușe, arătând tulburat și slăbit, Weir era îmbrăcat într-un costum elegant de culoare gri. Peruca pe care o purtase în seara trecută dispăruse; părul lui adevărat era lung, dens și de culoare șaten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
investigarea locului crimei care se presupunea a fi doar o formalitate, dar între timp devenise o chestiune vitală. Capitolul XXXVII Croindu-și drum cu atenție prin subsolul Centrului de Detenție Manhattan, Malerick reflecta la evadarea sa, ținând un nou discurs onoratei sale audiențe. Acum să vă împărășesc un mic secret despre misiunea unui iluzionist. Pentru a-i păcăli pe oameni, nu e de ajuns să îi induci în eroare în timpul reprezentației propriu-zise. Asta pentru că, atunci când este pus față în față cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era posibil ca Malerick să încerce din nou să îl elibereze pe Constable? Pe scurt, poliția însăși se va învârti în tot acest amestec confuz, neavând nicio idee despre ceea ce se întâmpla de fapt. Ceea ce se petrece de două zile, onorată audiență, este un spectacol sublim, care combină perfect elementele iluziilor fizice și psihice. Fizice, pentru că direcționează atenția poliției către apartamentul lui Charles Grady și către Centrul de Detenție. Psihice, pentru că îndepărtează bănuielile de la ceea ce face de fapt Malerick către motivul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și numeroșii paznici nu îi acordă vreo atenție lui sau ambulanței. După sperietura cu bomba de mai devreme, era perfect normal ca un vehicul de urgență să fie parcat acolo - perfect natural, cum ar spune un iluzionist de profesie. Priviți, Onorată Audiență, priviți la iluzionistul dumneavoastră, aflat la mijlocul scenei și totuși cu totul invizibil. Este Omul Dispărut, prezent, dar nevăzut. Nimeni nu aruncă vreo privire vehiculului, care nici măcar nu era o ambulanță obișnuită, ci una falsă. În loc de echipament medical, conținea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bate acum nu în propriul ritm, ci în acela al gongului, iar sufletul nu îți mai aparține; a fost prins de această paradă nepământeană, care își croiește clar drumul în lumea iluziilor. Capitolul XLV Ajungem acum la finele spectacolului nostru, onorată audiență. E timpul să oferim cea mai renumită, dar și controversată, iluzie a noastră. O variațiune pe tema Oglindei în Flăcări. În spectacolul nostru de la acest sfârșit de săptămână, ați putut vedea numere de iluzionism ale unor maeștri precum Harry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
el, singura cale de scăpare fiind o ușă mică, în fața căreia se află un perete de foc. Numai că, bineînțeles, e posibil ca nici ușița să nu fie calea de scăpare. Poate e doar o iluzie. Trebuie să vă previn, onorată audiență, că ultima tentativă de a pune în aplicare acest număr s-a sfârșit cu o tragedie. Știu asta pentru că am fost de față. Așa că, vă rog, pentru binele dumneavoastră, priviți preț de o clipă prin cort și gândiți-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
exploziei. Cealaltă persoană era Kara. Kadesky îi arătase ceva înăuntru și porniseră amândoi în direcția aceea. Malerick estimă că se aflau la doar câțiva metri de ambulanță. Aruncă o privire la ceasul de mână. Momentul aproape venise. Iar acum, prieteni, onorată audiență... La ora nouă fix un jet de flăcări țâșni pe ușa cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]