5,154 matches
-
mai important rod al întregii vieți și spiritualități creștine, așa cum se întâmplă la sfinți, nu este sentimentul și conștientizarea vreunei "vrednicii", ci a unei nevrednicii . Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu cu atât devii mai conștient de nevrednicia ontologică a întregii făpturi înaintea lui Dumnezeu, de darul Său către noi. O astfel de spiritualitate este absolut incompatibilă cu ideea de "merit", cu orice care ne poate face, în sine și prin sine, "vrednici" de acel dar. Căci, așa cum scrie
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
dacă nu i se supune în totalitate. Prin urmare, Omul lui Baudrillard trăiește într-o dictatură a societății de consum ce nu îi îngăduie libertatea de a-și construi după bunul plac nici măcar propriu-i microcosm individual, propriu-i perimetru ontologic, propria-i poveste, totul fiindu-i impus violent și cu stridențe evidente din exterior prin niște linii directoare de ansamblu care inovează în locul lui, îngrădindu-i, astfel, șansa de a exista plenar, așa cum își dorește, de facto, în sinea lui
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
singurătăți nevoite, iar adâncul de sine capătă forma semnului de întrebare. Are mai exact un fel original de a se raporta la realitatea trăită, iar experiența este o epuizare completă a trăirii. Regăsim forme de purificare, dar și o povară ontologică. O superbă felie de poezie autentică am găsit în finalul ''Copiilor noștri'' la pag.30 din ''Philemon și Baucis'': ''Și ultima dintre înfrângeri mi-o asum-/Dac'am avut răgaz doar pentru plângeri/ Noi nu ne-am arcuit spinarea sub
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
cu eu, mine cu mine”) și ambele reve¬late în trupul Cuvântului (mirele sau crinul cosmic). Tăria pe care o jefuiește poetul e un dincolo al firii aureolate, nu al nopții împrejmuitoare. Iar vederea, contemplarea ținutului ascuns („ochiul de aproape”), ontologic reprezintă bucuria comuniunii umane cu divinul „înainte de a fi”. Exilul n-a alterat cu nimic această viziune de aspirații teandrice. Dimpotrivă, tot ce a scris Dumitru Ichim după 1975 stă sub semnul nostalgiei sacrului. Atât în cele trei volume de
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
spirituală și materială. Acuarelele Constanței Rodica Dan și desenele lui Dan Hatmanu precum și fotografia artistică și inspirată slujesc cu mare forță sugestivă intenția și sentimentul autorului ce se înfioară și se mângâie de atâta frumusețe, completându-se cu aspecte culturale, ontologice și etnofolclorice. Ancorat în prezent și scăldat în truda Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, ce ne povățuiește că aspiranții la raiul ceresc trebuie să se îngrijească de raiul pământesc și de fărâma de dumnezeire din propriul suflet, cărțile tezaur răspund problematicii
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
Să cânt cu tinerețea pură printre stele/ Să-ți las Pământul prihănit/ În brațele-ți carnale/ Răsucite tot timpul în iubit/ Cu pofta ta crescută în spirale “.( Înfricoșata Iubire sau Statuile Iubirii-Desprindere). Poeziile îți creează impresia de tablouri policrome și ontologice sugerând un mod al imaginației: voind să fie realist în observație, poetul e un fantezist în reprezentare. Precizia, minuția hiperrealistă cu aparență de descriere pozitivistă împing detaliile spre incertitudine, spre explozia convulsivă. Imaginea finală fiind de misterium. Observația și descrierea
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
trăirii, prin elan vizionar și înstrăinare metodică, prin exaltarea resorturilor vitale. La capătul ei, poetul e un altul, o ființă îmbogățită, un arheu încărcat de înțelepciune și carnea realității. Poezia însăși e o formă de purificare, dar și o povară ontologică, tradusă prin viziuni ale splendorii scenariului, îmbibate de profetism: “M-așez grandiose în palmă de gând,/poemele-mi fug adesea de sub creion,/ crucea timpului încerc s-o ascund,/ sub sceptrul de flori, zic lui Domnu`,pardon! “(Umbra ce doare ). Frisonul
PUIU RĂDUCAN- ISPITA CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346452_a_347781]
-
în persoana Sfântului. Ca microcosmos ce conturează în el toate elementele universului (ale macrocosmosului), fiecare om este un subiect personal unic, o ființă ireductibilă și incomparabilă, capabil să transceandă starea lui concretă și să-și manifeste în mod plenar orientarea ontologică spre Dumnezeu Care l-a creat. Învățătura sau doctrina despre valoarea și demnitatea omului afirmată și susținută de către Biserică este cel mai înalt și mai riguros umanism. Restaurarea efectivă a firii noastre și recapitularea umanului și a umanității în Iisus
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
ortodox a rămas credincios tradiției scripturistice, apostolice și patristice, care este foarte diferită, chiar diametral opusă scolasticii și tuturor evoluțiilor istorico - spirituale din spațiul Europei occidentale. În Răsărit a funcționat Isihasmul cu practicile sale și credința în posibilitatea unirii mistice, ontologice dintre creatură și Cel Nezidit, dintre Dumnezeu și om, lucru ce înseamnă respingerea oricărui fel de dualism. Deteriorarea și denaturarea spirituală a Creștinătății apusene a avut ca și consecință imediată izolarea ei în vechea gândire greacă, într-un mod cu
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
prin cele suprastatale împlinirea unui număr foarte mare de responsabilități ale omului modern - un revers al „drepturilor omului” - acestea nu privesc decât raporturile juridice pe care el le-a primit ori și le-a asumat, nicidecum pe cele morale sau ontologice. Omul își pierde sensul vertical al referințelor sale și se rezumă în primul rând la cele de pe orizontală, puse la dispoziție de către semen ori instituții, ambele prin intermediul societății, ale cărei amprente sunt tot mai necreștine...”[2] Așadar „postmodernitatea și, împreună cu
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]
-
căutând în suflete cristaline,/am dat peste-ntuneric necuprins’’, pare un fel de Pegas sceptic, mereu încercat de o ideatică panteistică cu valențe impresioniste. Sunt texte cu multe reflexe gnomice. Cititorul este invitat să șerpuiască printre poeme brodate pe pânza ontologicului, care dau glas celor mai abisale gânduri, îmbrăcate cu metafore insolite, pline de inedit și originalitate. La ’’pelerinul perpetuu pe la porțile tale’’, jos, în viața și-n lumea telurică, ființa s-a aflat mereu sub semnul lui prea târziu. Domină
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
dar și ale travaliului programatic, perseverent. După o viețuire arhetipală din primele două volume, ce urmează modelul consacrat al lui Parmenide, textele din ultimele sale cărți aduc în prim-planul liricii moderne rizomatica ’’fenomenologie a alterității’’ lui Emmanuel Levinas și ontologicul ’’Das Nihtige’’ a lui Carl Bart. Pare c-a trecut ritmul tezelor ’’antiumane’’ , acum părând tot mai frivole, ale lui Pico della Mirandola. Iată un exemplu concludent: Când voi pleca spre Țara Vulturilor Albaștri/Prea ostenit de lume și doritor
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
prin cele suprastatale împlinirea unui număr foarte mare de responsabilități ale omului modern - un revers al „drepturilor omului” - acestea nu privesc decât raporturile juridice pe care el le-a primit ori și le-a asumat, nicidecum pe cele morale sau ontologice. Omul își pierde sensul vertical al referințelor sale și se rezumă în primul rând la cele de pe orizontală, puse la dispoziție de către semen ori instituții, ambele prin intermediul societății, ale cărei amprente sunt tot mai necreștine...”secularizarea, îi solicită creștinului o
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
prin cele suprastatale împlinirea unui număr foarte mare de responsabilități ale omului modern - un revers al „drepturilor omului” - acestea nu privesc decât raporturile juridice pe care el le-a primit ori și le-a asumat, nicidecum pe cele morale sau ontologice. Omul își pierde sensul vertical al referințelor sale și se rezumă în primul rând la cele de pe orizontală, puse la dispoziție de către semen ori instituții, ambele prin intermediul societății, ale cărei amprente sunt tot mai necreștine...” [5] Așadar „postmodernitatea și, împreună cu
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
ce pot fi dezvoltate. Dumnezeu ne-a dat puteri să păzim toate poruncile pe care ni le-a dat, avem puterea iubirii încă din primul moment al creației noastre. Iubirea către Dumnezeu nu se învață, ci ne aparține, este ființială, ontologică. De asemenea, și sociabilitatea este o însușire înnăscută: „nu este bine să fie omul singur”. Natura umană este socială prin excelență și aceasta înseamnă că omul are responsabilități în fața semenilor săi. Scopul și destinul pe care-l are cuvântul oamenilor
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
Taină Teologică„ - apărută la Editura ,,Christiana„ din București. Păcatele contemporane sunt aceleași cu păcatele primilor oameni după cădere. ,,Însă, în timp ce oamenii de atunci experiau păcatul ca pe o cădere, o rupere și o înstrăinare de Izvorul vieții și de temeliile ontologice ale lumii și trăiau această ,,sfâșiere a firii,, în pocăință neîncetată și cu speranța necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuși, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze și să devină normalitate
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
săi, îndreptându-se, prin legea iubirii, spre Dumnezeu și aceștia,, - afirmă tot Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu. Într-o abundență de antropologii și psihologii, soluția teologică întregește și încununează toate celelalte elemente ale discursului antropologic, și aceasta la un mod ontologic, profund optimist și pozitiv, într-o perioadă în care, datorită egocentrismului luciferic, recursul la cuvintele inspirate ale adevăraților Părinți duhovnicești pare inoportun, perimat și anacronic. Criza sau drama omului modern și a lumii în care trăiește, cum pe bună dreptate
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
cerul! Așa și-aici, mi-e prieten Platon, dar mult mai prieten adevărul... În Fizica nu urmăresc o găunoasă confruntare, schimb de subtile argumente, doar în sofism la mare căutare. (De altminteri, vidu-l resping ca pe-o vizibilă demență, căci ontologic el se cheamă ființa în inexistență.) Cum scopul cărții e mișcarea fără-ncetare-n existență, m-am străduit să o prezint ca pe o cosmică esență. Dar eu mișcarea n-o gândesc ca discontinuu șir de stări, ci-i necesar
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
conturare, modelare și mediere a universului și mediului uman, de copii și tineri, aflați în formare permanentă și continuă. O polarizare care nu ascultă de direcții arbitrare, impuse sau insinuate de anumite interese ale societății, ci o ordonare bazală, fundamentală, ontologică, fără de care societatea, în mic sau în mare, își pierde sensul axiologic și reperele ei, esențiale sau existențiale ... Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi și un mediator în școala în care își
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345345_a_346674]
-
Ediția nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului Odată cu iarna abandonasem pe Cronos în Atlantida unei gări de provincie în rest nimic nou aceleași zîmbete de împrumut într-o viață fără contur doar umbre un fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecut un schelet ermetic îmbătrînit de ape în jurul căutării de sine am tresărit am plîns nu erai. Referință Bibliografică: NOSTALGII / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 814, Anul III, 24 martie 2013. Drepturi de
NOSTALGII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345382_a_346711]
-
a devenit, în contextul politic, juridic și economic contemporan, un reper esențial pentru fundamentarea unei noi ordini morale și sociale construite în jurul unor idei și principii care să permită libera și deplina afirmare a individului, a demnității și valorii lui ontologice. Cu toate că delimitările conceptuale și teoretizarea drepturilor omului ca drepturi fundamentale s-au realizat târziu, în secolul XX, în contextul internaționalizării protecției drepturilor omului și creării unor instituții și mecanisme menite să asigure promovarea și protecția lor juridică, originile istorice și
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
chipul lui Dumnezeu cu menirea de a ajunge la asemănarea cu Creatorul său. Bazându-se pe aceste două realități teologice, din punct de vedere ortodox, demnitatea umană poate fi analizată sub un dublu aspect, și anume: din punct de vedere ontologic și din punct de vedere moral. Astfel, demnitatea ontologică face referire la întreaga valoare care decurge din însăși ființa omului, indiferent de caracteristicile legate de culoare, sex, vârstă, religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
asemănarea cu Creatorul său. Bazându-se pe aceste două realități teologice, din punct de vedere ortodox, demnitatea umană poate fi analizată sub un dublu aspect, și anume: din punct de vedere ontologic și din punct de vedere moral. Astfel, demnitatea ontologică face referire la întreaga valoare care decurge din însăși ființa omului, indiferent de caracteristicile legate de culoare, sex, vârstă, religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii Părinților Bisericii, toți oameni sunt egali și se bucură
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii Părinților Bisericii, toți oameni sunt egali și se bucură de aceeași demnitate înaintea lui Dumnezeu. Învățătura ortodoxă precizează că fiecare persoană umană în parte este subiect al demnității ontologice încă din momentul concepției și așa va rămâne pentru veșnicie. În ceea ce privește demnitatea morală aceasta face referire la chemarea către sfințenie care trebuie să fie realizată de către întrega umanitate. Prin raportarea la Dumnezeu orice om poate ajunge la cel mai înalt
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]