1,499 matches
-
în înțelegerea operei de artă. Astfel, reconstrucția condițiilor în care o operă de artă a luat ființare devine o condiție necesară. Această reconstrucție trebuie să plece de la nivelul pre-ontologic al operei de artă. 3. Interogarea ontologică a operei de artă Ontologia cercetează tipul de entitate a operei de artă. Diferitele tipuri de obiecte pe care opera de artă le oferă prin intermediul modului ei de apariție necesită o clarificare a introspecției naturii obiectului dat. Dar să nu uităm că modul de apariție
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are un mod special de existență. Multiplitatea extistențială a operelor de artă aduce în discuție diferite statuturi ontologice ale entităților lor. Statutul ontologic al operei de artă este unul dificil în cadrul căruia entitățile pot face parte din orice categorie ontologică. Ontologia interoghează modul de existență a obiectelor de artă și face asta printr-o analiză a conceptelor sau a înțelesurilor artei în sensului comun pentru trasarea condițiilor de adevăr ale operei de artă. Astfel, interogarea obiectului ce precede opera de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
comun pentru trasarea condițiilor de adevăr ale operei de artă. Astfel, interogarea obiectului ce precede opera de artă va face ca cercetarea să se ridice la nivelul limbajului prin concepte sau la nivelul gîndirii prin impresii și înțelesuri. Însă, conform ontologiei ingardiene, cercetarea structurilor obiectelor de artă, indiferent cum le reprezentăm sau cum le gândim, pot fi cercetate independent de orice formă sau acțiune exterioară lor. Prin urmare, ontologia va cerceta obiectul de artă prin sine însuși. În acest sens ontologia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin concepte sau la nivelul gîndirii prin impresii și înțelesuri. Însă, conform ontologiei ingardiene, cercetarea structurilor obiectelor de artă, indiferent cum le reprezentăm sau cum le gândim, pot fi cercetate independent de orice formă sau acțiune exterioară lor. Prin urmare, ontologia va cerceta obiectul de artă prin sine însuși. În acest sens ontologia ingardiană cercetează obiectele independent de subiect, ca particularirăți concrete (seinsautonome individuelle Gegenstände), adică este lăsată la o parte orice formă de acțiune externă și se vizează înțelegerea obiectului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologiei ingardiene, cercetarea structurilor obiectelor de artă, indiferent cum le reprezentăm sau cum le gândim, pot fi cercetate independent de orice formă sau acțiune exterioară lor. Prin urmare, ontologia va cerceta obiectul de artă prin sine însuși. În acest sens ontologia ingardiană cercetează obiectele independent de subiect, ca particularirăți concrete (seinsautonome individuelle Gegenstände), adică este lăsată la o parte orice formă de acțiune externă și se vizează înțelegerea obiectului în sine. Mergând pe înțelegerea tradițională a artei o astfel de cercetare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de entități abstracte, iar acest lucru pare să nu corespundă și în cazul literaturii. Acest lucru se datorează faptului că nu există un suport material al sunetelor pe care le auzim în timpul performării unei simfonii. Prin urmare, problema centrală a ontologiei artei constă în coerența dintre înțelegerea comună și practicile care determină tipurile de entitate ale operei de artă. Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie să apelăm la metafizica fundamanetală prin care putem oferi un sistem categorial ontologic specific operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiecte: real, imaginar sau abstract. Dar niciun tip de obiect propus până acum nu pare să intre într-o relație corectă cu înțelesurile sensului comun despre artă. Prin urmare, avem de-a face cu un conflict între a produce o ontologie a operei de artă adecvată pe baza înțelesurilor obișnuite și a practicilor ce vizează arta și nevoia de a alege din categoriile ontologile familiare. Însă, nu putem alege un set de categorii ontologice pentru definirea obiectului de artă și a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sensului comun despre artă. Prin urmare, avem de-a face cu un conflict între a produce o ontologie a operei de artă adecvată pe baza înțelesurilor obișnuite și a practicilor ce vizează arta și nevoia de a alege din categoriile ontologile familiare. Însă, nu putem alege un set de categorii ontologice pentru definirea obiectului de artă și a artei în general. De aceea ontologia operei de artă necesită o reîntoarcere la metafizica fundamentală, pentru a regândi istoricitatea și temporalitatea operei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pe baza înțelesurilor obișnuite și a practicilor ce vizează arta și nevoia de a alege din categoriile ontologile familiare. Însă, nu putem alege un set de categorii ontologice pentru definirea obiectului de artă și a artei în general. De aceea ontologia operei de artă necesită o reîntoarcere la metafizica fundamentală, pentru a regândi istoricitatea și temporalitatea operei de artă în vederea găsirii unui sistem ontologic deschis. Ontologiile operei de artă, în special cea a lui Ingarden, duc la o diviziune a entităților
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de categorii ontologice pentru definirea obiectului de artă și a artei în general. De aceea ontologia operei de artă necesită o reîntoarcere la metafizica fundamentală, pentru a regândi istoricitatea și temporalitatea operei de artă în vederea găsirii unui sistem ontologic deschis. Ontologiile operei de artă, în special cea a lui Ingarden, duc la o diviziune a entităților în obiecte independente de conștiință și obiecte imaginare sau entități care există într-o relație de dependență cu conștiința. Aceste tipuri de obiecte nu pot
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fără a fi identificate cu creația imaginară a conștiinței individuale sau cu obiectul natural. În cazul literaturii și al muzicii este necesară înțelegerea intervenirii categoriilor determinative în mod temporal, înțelese ca obiecte abstracte dependente de intenționalitatea umană. 3.1. Terminologia ontologiei ingardiene cu privire la opera de artă Sistemul ontologic ingardian pare să aducă echilibrul necesar în tratarea ontologică a operei de artă. Analiza de față nu va elimina experiența estetică din cadrul construcției sale ontologice. Acest lucru aduce modificări la nivelul ontologic al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
originea simbolului și a misticului operei și-o limitează la un anumit spațiu cultural pentru înțelegerea cogintivă. Lessing, în tratatul Laokoon, consideră că toate formele de mituri au un rol atât în opera de artă, și prin urmare pentru determinarea ontologiei artei, cât și în viața creativă a omului 31. Totodată, mitul este o expunere discursivă ce are însușirea unei demonstrații dialectice. Mitul este un instrument al limbajului prin care ne putem înțelege într-un context dat. În acest sens, Schleiermacher
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lógos-ul le-a dobândit de-a lungul timpului. Conceptul de lógos nu este un concept cu un singur sens, în ciuda acestui fapt, oferă o direcție rațiunii, adică activează rațiunea. Arta dobândește prin lógos un înțeles și o semnificație de care ontologia se folosește pentru a explica opera. În acest context termenul de lógos fie desemnează cuvântul sau discursul atunci când ne referim la lógoi, fie limbajul sau rațiunea când este dat de o cauză: de exemplu, Platon folosește în Sofistul (263d) termenul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau un atribut, atunci putem spune că, în anumite situații, termenii de mythos și lógos funcționează în același sens, conducând spre obținerea unei idei. Dar, în cazul operei de artă cei doi termeni nu trebuie văzuți decât ca termeni ai ontologiei, de înțelegere a operei de artă, și entități ontice petntru funcționalitatea sa. Dar pentru a vedea în ce sens termenul lógos ne poate fi de folos, trebuie să înțelegem rolul pe care îl joacă în cadrul artei în general. Una dintre
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
supus interpretării. Astfel, în cadrul artelor scrise lógos-ul poate fi folosit în sens științific fie ca temei pentru identificarea anumitor tipuri de discurs, fie ca rațiunea pentru cogniția artelor în general. 4.3. Despre ludus 38 sau funcția activă a spiritului Ontologia apelează la lógos pentru a contiua investigația asupra operei de artă văzută ca adevăr și creație liberă. Dacă prin lógos se pot stabili direcțiile de cercetare și logica discursului, precum și interpretarea artistică, prin ludus, văzut ca instrument al mitului, se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care lasă neatinsă problema determinismului. Copiii, animalele se joacă pentru a li se crea plăcere, în aceasta rezidă libertatea lor. Omul adult poate evita jocul, el nefiind impus de o nevoie fizică sau una morală - jocul nu este sarcină. În cadrul ontologiei, jocul este văzut în starea sa naturală ce pune în mișcare spiritul. Jocul nu are finalitate și nici un scop precis, este doar mișcare contiuă ce activează spiritul ce se înnobilează prin procesul creației. Astfel, jocul se re-înnoiște mereu prin sine
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi gândită în afara jocului. De aceea Gadamer identifică uneori jocul cu arta în procesul de trasformare în structuri. Manifestarea artei se face prin experiența subiectivă prin care arta își poate comuica sensurile și simbolurile. Termenul de joc devine esențial în ontologia operei de artă în cadrul relației date pentru că "subiectul experienței artei, ceea ce rămâne și îndură, nu este subiectivitatea persoanei care o experimentează ci opera în sine [...] astfel modul de a fi al jocului devine semnificativ"43. Jocul are propria esență și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
recunoaștere nu putem fi înșelați și putem descoperi adevărul artei. Prin urmare, imitația arată existența operei de artă în timp ce mimesis-ul doar transformarea ei și conduce la experiența estetică. Prin joc suntem coștienți de prezența artei în formă pură. Din perspectiva ontologiei, în cadrul artei, avem de-a face cu două tipuri de joc. În primul rând, un joc al mimesis-ului ce este exterior subiectului și înțelege arta în diferite forme și o interpretează artificial. Astfel, la nivelul mimesis-ului arta devine subiect al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fără contigenți externi, descriind structura artistică. Văzută astfel, arta își descoperă ființa prin prezentare de sine, adică arta arată ceea ce Gadamer numește "realitatea arătată"44. Jocul trebuie înțeles nu doar la nivelul artei, ci și la nivelul culturii. Astfel, prin ontologie putem identifica diferite tipuri de joc ce activează la nivelul culturii. În primă fază, putem vorbi de un joc sacru ce ține de cult, un joc indispensabil comunităților cu dimensiuni morale ce ține de nevoi și de seriozitate. Diferite conexiuni
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Arta este înțeleasă ca având o funcție pur estetică în timp ce o parte a istoriei sale dispare sau nu mai prezintă un interes. Arta nu mai este interpretată și se apelează la metoda euristică. Totodată, funcția singulară a artei nu afectează ontologia operei de artă întrucât experiența estetică, sub diversele ei interpretări, nu este decât o apropiere de spațiul artei și nu o înțelegere a funcționalității artei. Astfel, arta ca spațiu autonom de funcționare nu poate elimina și nu elimină istoricitatea, ci
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologici. 1.2. Arta sub auspiciul imaginației Arta, în multiplicitatea de forme, apare în urma creației devenind prezență. Ideea de creație este posibilă prin intermediul imaginației. Deci arta survine în urma efortului artistului care poate fi înțeles și ca făuritor de imagini (eidolopois). Ontologia vizează puterea de disimulare a prezenței operei de artă, o intermitență ontologică cauzată de imagine (eidola). Bazată pe imagine, arta se află între existență și non-existență, adevăr și fals, noțiuni ce se definesc reciproc. Atunci când obiectul artă oferă impresii (phainetai
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de un obiect de artă abstract, în timp ce în cazul picturii de un obiect de artă fizic. Însă, cele trei tipuri de obiecte de artă platoniciene funcționează la nivelul imaginației și al modurilor în care ele sunt percepute. Întrebarea esențială a ontologiei în legătură cu imaginația privește posibilitatea sa de a crea sau nu o imagine opusă sau diferită față de cea reală. Distincția platoniciană dintre copie (eidelon) și original (idea) vizează acest aspect al artei. Mai mulți comentatori, printre care și Mazzoni 11, consideră
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este un personaj real ce poate fi reinterpretat în alte arte sub diverse denumiri sau înfățișări, așa cum se întâmplă în filmul Nosferatu. Arta fantastică, pentru a putea fi inteligibilă, trebuie să fie posibil de imitat și să producă miraculosul. Problema ontologiei realiste va rămâne doar la nivelul diferențierii dintre imitația adevărată și imitația fantastică, față de care nici măcar idealismul obiectiv nu poate să ofere o soluție. Soluționarea diferenței din cadrul imitației rămâne la îndemâna condițiilor ideale de manifestare a aparenței și a realității. Statutul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
negative 20 ajungem, pornind de la ceea ce este prezent, la a presupune absența ca prezență a absenței prezenței. Opera de artă, prin existența sa presupune o relație între prezență și absență fără a elimina posibilitatea existenței ambelor posibilități în același timp. Ontologia vizează, astfel, raportul dintre prezență și absență presupus de reprezentare și cum poate coexista la nivelul lingvistic. Cu alte cuvinte, ontologia prezenței oferă posibilitatea ca ceva să fie prezent prin absența sa, și posibilitatea absenței a ceva prin lipsa prezenței
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existența sa presupune o relație între prezență și absență fără a elimina posibilitatea existenței ambelor posibilități în același timp. Ontologia vizează, astfel, raportul dintre prezență și absență presupus de reprezentare și cum poate coexista la nivelul lingvistic. Cu alte cuvinte, ontologia prezenței oferă posibilitatea ca ceva să fie prezent prin absența sa, și posibilitatea absenței a ceva prin lipsa prezenței sale. Pentru clarificarea rolului ontologic al prezenței în cadrul operei de artă recurgem la raportul dintre cuvântul vorbit și cuvântul rostit. La
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]