1,798 matches
-
fost până acum neconcludente. Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu nu ascultă aceste rugăciuni, sau cei mai buni dintre creștini distrug experimentul rugându-se în secret pentru ambele grupuri? Așa cum observa C. S. Lewis, cronicarul din Narnia, "creștinii și oponenții lor așteaptă la nesfârșit o nouă descoperire care să transforme chestiunile religioase în chestiuni științifice sau în absurdități incontestabile. Dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată"278. Îmbătrânind, îmi aduc aminte de un bun catolic prietenul unui prieten care
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
găsite cu ușurință în oricare dintre marile orașe românești, inclusiv în capitală. „Rămâi uimit de continuitatea esențială de vederi dintre propovăduitorii inițiali ai industrializării, care impuneau taxe vamale ridicate asupra bunurilor manufacturate pentru a proteja industriile nou-apărute ale României [...] și oponenții de astăzi ai integrării în CAER” (Montias, 1967, p. 51). *** (1980) Anuarul Statistic al RSR, Direcția Centrală de Statistică, București. În 1989, față de 1980, producția de mașini și echipamente reprezintă 63%, cea de mașini și aparate electrice - 60%, de echipamente
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
homeopatia, ambele angajate În lupta pentru supremație de-a lungul ultimei jumătăți de secol 17. Sistemul alopat este cel mai vechi, fiind recunoscut În unanimitate și predat În toate universitățile din Europa - dar, după cum se știe, fiecare metodă Își are oponenții și susținătorii săi, așa Încât, În interesul cititorului mai puțin avizat, voi oferi o lămurire succintă a fiecăruia dintre ele, urmând ca acest excurs să servească totodată drept introducere la sistemul medial 18 propus de mine. Alopatia conține remedii care acționează
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
hermeneutica textelor sacre iudaice și creștine reproduce oracolele divine, matrice profetică încă din istoria continentelor dispărute cu zeci de mii de ani. Dar cum Dumnezeu înseamnă ceea ce el zice, interpretarea literală a fost privită ades ca o axiomă a inspirației biblice. Oponenții acestora rămân fermi în a arăta că vorbele divine sunt de o asemenea profunzime încât puțini inițiați reușesc să străbată forma înșelătoare de la suprafață prin regulile exegezei figurative. Și iarăși, de la oracole se ajunge la interpretarea apocalipsului a cărui hermeneutică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o retragere treptată, a celor aflate deja în circulație. Urmând indicațiile Parlamentului, coloniile din New England, exceptând Rhode Island, decid să se reîntoarcă la moneda metalică și să retragă din circulație bancnotele la cotația de piață depreciată din acel moment. Oponenții panicați ai readoptării monedei metalice și a contracției monetare s-an rezumat la prezicerile lor obișnuite în asemenea situații: că rezultatul va fi o absență virtuală a banilor în New England și, în consecință, distrugerea oricărei forme de comerț. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
acțiuni care ar putea stopa răspândirea globală a gripei aviare. Dar după cum se arătă în raportul WHO, numărul deceselor a crescut. Astfel se poate infera faptul că dizolvarea granițelor dintre natură și societate se dovedește a fi cel mai important oponent. ÎI.3.c. Agricolă Internațional un participant semiotic Pentru Wally Olins 32 (2003: 56), identitatea corporatistă înseamnă modul în care "comportamentul și aparentă simbolizează realitatea, subliniind în același timp realitate". În semiotica, comportamentul și aparentă pot fi traduse prin acțiune
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
necorupta. Dacă în 2000, Băsescu a fost mentorul care garanta pentru performanța discipolilor prin gestul mâinii drepte, orientată oblic, de această data el este personajul din spatele cortinei, care, prin configurația celor două palme larg deschise, în poziție orizontală, isi atacă oponenții, dar în același timp dezvăluie propria intenție de a nu fraudă alegerile "Ceilalți [PSD] vor să fure voturile; eu vreau justiție". În FIG.9 orientarea palmei se schimbă, optându-se pentru dreapta-sus. În decursul a patru ani, mentorul devine un
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ei se rezolvă prin comportamentul agresiv ritualizat, în care, atunci când în desfășurarea luptei (în particular între masculi) apare evidentă superioritatea unuia, adversarul învins dă semne că se recunoaște ca atare și părăsește scena, iar câștigătorul, deși și-ar putea distruge oponentul, se oprește și el. Nu toate animalele au dezvoltat însă asemenea mecanisme, ci doar acelea pentru care pericolul de distrugere conspecifică era mare. Etologii cred că, deoarece, înainte de a inventa armele, oamenii nu aveau un echipament natural capabil de frecvente
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în starea de ebrietate, de alte variabile, dintre care mai importante sunt prezența altor oameni și, în special, aprobarea sau dezaprobarea lor. Într-un experiment, subiecții ce băuseră o cantitate însemnată de alcool și trimiteau șocuri electrice către un presupus oponent (de fapt, acesta nu le primea) sunt asistați la un moment dat de doi observatori. Aceștia îndemnau subiecții să mărească intensitatea șocurilor și îi aprobau când o făceau. Comparându-se condiția de asistați cu cea de neasistați, s-a observat
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
contrar. Natura și intensitatea însăși a răului provocat trec pe planul doi în funcție de intenție. Acest lucru a fost demonstrat printr-un experiment efectuat de J. Greenwell și H. Dengerink (1973). Subiecții au fost plasați într-un context de competitivitate cu oponenți fictivi, de la care primeau și către care trimiteau șocuri (electrice). Un grup de subiecți a primit informații de la presupusul oponent (în fapt, de la experimentator) că acesta mărește intenționat nivelul șocurilor, iar celălalt grup, că el menține deliberat nivelul constant, la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
un experiment efectuat de J. Greenwell și H. Dengerink (1973). Subiecții au fost plasați într-un context de competitivitate cu oponenți fictivi, de la care primeau și către care trimiteau șocuri (electrice). Un grup de subiecți a primit informații de la presupusul oponent (în fapt, de la experimentator) că acesta mărește intenționat nivelul șocurilor, iar celălalt grup, că el menține deliberat nivelul constant, la o cotă moderată. Apoi, la jumătate dintre subiecții din fiecare grup șocurile primite au fost într-adevăr mai mari, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
șocurilor, iar celălalt grup, că el menține deliberat nivelul constant, la o cotă moderată. Apoi, la jumătate dintre subiecții din fiecare grup șocurile primite au fost într-adevăr mai mari, iar la ceilalți au rămas constante. Rezultatele arată că intențiile oponenților au contat mai mult în intensitatea șocurilor pe care subiecții le-au returnat acestora decât în valoarea reală a intensității șocurilor primite de la ei (de la oponenți). Studii de specialitate sugerează că oamenii diferă semnificativ între ei în atribuirea sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
într-adevăr mai mari, iar la ceilalți au rămas constante. Rezultatele arată că intențiile oponenților au contat mai mult în intensitatea șocurilor pe care subiecții le-au returnat acestora decât în valoarea reală a intensității șocurilor primite de la ei (de la oponenți). Studii de specialitate sugerează că oamenii diferă semnificativ între ei în atribuirea sau nu a intențiilor de agresivitate din partea celorlalți. La unii dintre noi este prezent ca o trăsătură de personalitate biasul (distorsiunea) atribuirii ostilității (Dodge et al., 1986), adică
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ieșirii urgente din război, apreciind că un astfel de plan "va duce, în ultimă instanță, la pierderea încrederii"233 proverbiale, nu-i așa, a americanilor în propriile forțe. Argumentul refutativ, pe de altă parte, îi aduce în atenție, desigur, pe oponenții războiului, pe care Nixon îi caracterizează, fără ezitare, drept "minoritate irațională, care are pretenția ca astfel de chestiuni să se decidă în stradă, în timp ce administrația aleasă (de popor - adăugirea mea) - congresul și președintele - aleg să decidă politic prin mijloace constituționale
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care o prezinți cu ajutorul unui plan care să cuprindă toate elementele negocierii. Gambiturile de început îți vor câștiga sau pierde jocul. În utilizarea lor trebuie să te bazezi pe o evaluare atentă a celeilalte persoane, a pieței și a susținătorilor oponentului tău. Apoi, te voi învăța Gambiturile Intermediare care îți păstrează momentul favorabil. Pe parcursul acestei etape apar diferite obstacole. Mișcările făcute de fiecare parte crează un curent care circulă printre participanți și îi împinge în diferite direcții. Vei învăța cum să
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
să primești Una din regulile de bază ale Artei Negocierii este ca în deschidere să ceri mai mult decât te aștepți să primești. Henry Kissinger chiar a spus că „Eficiența de la masa negocierilor depinde de gradul de depășire a cererilor oponentului”. Iată câteva motive pentru care ar trebui să acționați în acest fel: De ce ai cere la magazin o reducere mai mare decât cea pe care crezi că ai șanse să o obții? De ce i-ai cere șefului tău o funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
arăt cum să ceri mai mult. Unele lucruri sunt mai ușor de obținut la sfârșitul negocierii decât la început). Lucrul pe care ar trebui să îl ceri este poziția maximă plauzibilă (PMP). Este maximul pe care îl poți cere pentru ca oponentului tău să îi apară drept o poziție plauzibilă. Cu cât știi mai puține despre partea adversă, cu atât poziția ta ar trebui să fie mai exagerată din două motive: Te-ai putea înșela în presupunerile tale. Dacă nu cunoști bine
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
asta pentru că nu avem curajul să cerem mai mult decât ne așteptăm să primim. Un ultim motiv pentru care Negociatorii sunt de părere că trebuie să ceri mai mult decât crezi că vei primi este crearea unei atmosfere în care oponentul tău se simte câștigător. Dacă intri în joc de la început cu cea mai bună ofertă pe care o ai, nu mai poți negocia cu cealaltă parte și nu le mai poți lăsa sentimentul că au câștigat. Doar negociatorii fără experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
Dacă ceri mai mult decât te aștepți să primești, atunci cu cât mai mult decât crezi că vei primi ar trebui să ceri? Răspunsul constă în stabilirea plajei de negociere sau a încadrării obiectivelor, adică răspunsul la propunerea inițială a oponentului trebuie să fie situat de partea cealaltă a valorii obiectului, la egală distanță față de valoarea propusă. Să vă dau câteva exemple: Vânzătorul de mașini cere 15.000 de dolari pe mașină . Voi vreți să o cumpărați cu 13.000. Oferta
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
stabili limitele negocierii astfel încât, dacă ajungi sa împarți tu diferența, așa cum se întâmplă de obicei, el poate obține ce își dorește. Acesta este un principiu de bază al negocierii, la care voi reveni mai târziu. Trebuie să îți faci pe oponentul să își declare primul poziția. Se poate să nu fie atât de rău pe cât te aștepți și este singura cale de a-ți încadra obiectivele. Dimpotrivă, nu te lăsa păcălit de celaltă persoană pentru a-ți declara primul poziția. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
se întâmplă și eu nu înțeleg?” Iată un principiu de negociere foarte ușor de înțeles, dar greu de amintit când ești în toiul negocierilor. S-ar putea să îți fi format o așteptare referitoare la modul în care va reacționa oponentul tău, ceea ce este un lucru foarte primejdios. Napoleon Bonaparte a spus la un moment dat „Păcatul capital al unui comandant este să își formeze o anumită părere despre cum ar putea reacționa dușmanul într-o anumită situație, iar în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
făcut să pierdeți timpul, care e cel mai bun preț pe care mi l-ați da?” De multe ori l-am văzut câștigând mii de dolari în doar câteva secunde folosind acestă tehnică. Negociatorii experimentați încearcă întotdeauna să iși determine oponentul să iși declare limita de sus a negocierii, chiar înainte ca acesta să înceapă. Cand esti disperat, folosește tehnica Vânzătorului Ezitant În 1991, Donald Trump avea probleme. Era un om influent în domeniul imobiliar, care, în acea perioadă în New York
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
uimiți să vedeți cum negociatorii neexperimentați se lasă păcăliți și renunță la o mare parte din obiectivele lor datorită acestei tehnici. Iar imediat după ce ați pronunțat aceste cuvinte trebuie neapărat să faceți o pauză. Nu mai spuneți nici un cuvințel și oponentul s-ar putea să cedeze și să facă un compromis. Oamenii din vânzări numesc această tactică, pe care o învață în prima săptămână de lucru, tactica tăcerii. Îți prezinți propunerea și apoi taci. Există posibilitatea ca celalaltă persoană să accepte
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
negocierea cu persoane dintr-o altă cultură pentru a vedea cum folosesc ei tăcerea împotriva noastră.) Într-un final, negociatorul cu mai multă experiență a mâzgâlit cuvântul „Decisie?” pe o bucățică de hârtie, pe care a întins-o mai apoi oponentului său. Scrisese grești cuvântul în mod intenționat. La care tânărul reprezentatnt de vânzări, fără să se gândească, i-a spus: „Ai scris greșit cuvântul «Decizie»”. Și odată ce a început să vorbească, nu s-a mai putut opri. (Voi cunoașteți vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
tehnică, ei contraatacă „Și cât înseamnă asta, mai exact?” Concepte cheie Răspunde unei oferte sau unei contra-oferte cu tehnica „Ai putea mai mult decât atât”. Dacă este folosită împotriva ta contraatacă: „Mai exact, cu cât mai mult?” Astfel îți obligi oponentul să spună o sumă precisă. Concentrează-te pe suma negociată. Nu trebuie să fii distras de valoarea totală a vânzării și să începi să gândești în procente. Un dolar negociat este un dolar net. Fii conștient de valoarea timpului tău
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]