1,583 matches
-
contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
cu imaginea acelei ,egalități" din punctul inițial. Numai că, în câmpul artei, nu există egalitate, după cum nu s-a inventat o teorie capabilă să substituie creația personală, unică, fără numitor comun. De acest fapt au început să se convingă și ,optzeciștii" (cei mai lucizi dintre ei), care tot mai frecvent, în ultima vreme, renunță la perspectiva cenaclistă asupra literaturii, în favoarea unei abordări cu miză pronunțat individuală. Rămâne un corpus teoretic, doctrinar, însă acesta e retras în fundal, diminuat ca pondere și
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
modalități lirice au deopotrivă avantaje și dezavantaje: speculație mai bogată într-o parte, expresivitate sporită în cealaltă, o anume fadoare a modernismului grav, o lipsă de substanță a postmodernismului pestriț. Poate că nota de originalitate a lui Liviu Georgescu - ultim ,optzecist" - e de căutat și de găsit în această curioasă poziționare într-o intersecție a epocilor și formulelor literare.
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
sofisticată, autoarea reușește performanța de a clasiciza întregul sistem prin definirea componentelor sale și prin limpezirea structurilor ce-l alcătuiesc. Contribuția e dublă: la nivel teoretic și la cel aplicat, acesta cuprinzînd întreaga evoluție a descrierii, de la cronicari la postmodernii optzeciști. Cunoașterea textelor, alegerea și analiza acestora sînt remarcabile, iar lectura cărții face să pălească istoria literară, care nu are mijloacele de a investiga articularea profundă a produsului scriptural. Se aplică peste tot o grilă care reprezintă sistemul categorial al descrierii
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
tot Mihaela Mancaș), ceea ce face ca "replica și reflexia să alterneze, pe fondul comun al descriptivului unic, cu precizări metatextuale ale autorului însuși" (p. 232). Ultima parte a cărții este o contribuție și mai valoroasă, pentru care foștii noștri teribili optzeciști ar trebui să-i mulțumească. Și aici subtilitatea cercetării depășește cu mult autostudiile postmoderniștilor de la noi, precum și teoretizările globale și impresioniste de aiurea. Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează în prozele lui Vasile Andru. Firește că și o estetică postmodernă a construirii textului poate fi invocată, scriitorul nu e nicidecum străin de montajul complex al prozei scurte optzeciste, dar insist să cred că nu preocupările de acest tip au întîietate în cazul acestui scriitor, ci ele sînt cumva subordonate unei filosofii a omului între două lumi ce transcende problemele de alcătuire literară. Fără ca prin asta să devină superioară
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
Cel mai mare roman al tuturor timpurilor pare, după cum îl trădează și titlul, construit anume pentru a șoca. Autorul lui, Daniel Pișcu, este unul dintre optzeciștii cei mai dedați jocurilor cu mai multe strategii, experimentelor radicale și pornirilor carnavalești de a răsturna orice raporturi logice dintre viață și texte. Scriitorul își propune să înregistreze totul, după principiul camerei de luat vederi, sau mai curînd după acela
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
apar și ele idelizate prin absența referinței sau a accentului incisiv cuvenit asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de "centru magnetic al noii literaturi", de "veritabil leagăn" al generației optzeciste, îndelungata, penibila sa prestație "realist-socialistă" fiind reflectată într-o jumătate de frază. Lui Ion Ianoși, "spirit profund interogativ", i se reproșează doar că "rămîne de văzut, odată ce regimul comunist s-a prăbușit ce nu a putut spune (...) în cărțile sale
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Scrisul lui Mircea Martin prezintă garanțiile de dreaptă rigoare etică și de elegantă profesionalitate în măsură să facă din autorul lor o prezență prețioasă în cîmpul literaturii noastre actuale". Ion Bogdan Lefter este, alături de Al. Cistelecan, liderul învederat al criticii optzeciste. Ion Bogdan Lefter: Anii '60-'90. Critica literară, Ed. Paralela 45, 514 pag., preț nemenționat.
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
oricum, iar o carte de poeme cu un aspect grafic fin, cu o calitate a hârtiei și a reproducerii ilustrațiilor superioare poate reda lecturii poeziei un farmec care, orice s-ar spune, s-a cam pierdut. Legată încă de tradiția optzecistă prin fine artificii textuale, poezia Floarei Țuțuianu propune însă o "zbatere" care poate intriga și cuceri în egală măsură. Poeta încearcă să-și (re)găsească sexualitatea, identitatea feminină, pierdută sau doar alterată, construind prin cuvântul-generator și atribut al oricărui început
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
vindec plictiselile și vina" (Iubiri postume) Aceste influențe țin, într-un fel, tot de exuberanta lui Cristian Bădilită, care, în treacăt, parodiază, ca și cum ar îmbrățișa tandru, diferite ipostaze ale poeziei românești. La un moment dat el parodiază însăși parodierea de către optzeciști a liricii autohtone din secolul nouăsprezece: "Sibiel născut din gândul unui om fără pereche/ Dormi între livezi și smârcuri (fii mai incisiv, poete!)/ Cu troițe la răspântii (am văzut vreo cinci sau șase)/ și cu semnul sfânt al crucii pus
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
Tudorel Urian Biologic, Constantin Virgil Negoiță aparține generației lui Nicolae Breban și Dumitru țepeneag. Ca prozator (revelat publicului din România doar în ultimii ani), nu aparține nici unei generații literare. Nu este nici modern de tip Breban, nici postmodern din categoria optzeciștilor (față de care Dumitru țepeneag revendică foarte insistent statutul de precursor), nici post-postmodern cum se doresc a fi prozatorii generației care a debutat după anul două mii. Filozof, om de știință, profesor de informatică la Universitatea Hunter din New York, Constantin Virgil Negoiță
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
Tudorel Urian Reper al prozei optzeciste, Cristian Teodorescu nu este unul dintre scriitorii foarte prolifici în literatura română de după căderea comunismului. După o povestire publicată în 1991 (Faust repovestit copiilor mei, Editura Alex) a luat, vreme de cinci ani, pulsul noii realități sociale și literare românești
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
78) Important în proza lui Cristian Teodorescu este întotdeauna ce se spune, nu cum se spune. Tehnica povestirii și stilul au o importanță secundară în raport cu povestea și ideile care se desprind din cadrul ei. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de generație optzecistă, Cristian Teodorescu nu pare a acorda o atenție specială construcției. Povestea este scrisă într-un stil limpede, curge de la sine, în mod natural spre un final cel mai adesea neașteptat și revelator din perspectiva cititorilor. Ea nu pune nici un fel
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
ca orice mare construct, funcționează după un principiu integrator. Este, deodată, și angoasant-metafizic, și infantil-dezinvolt. Așa încât diferența dintre el și colegii săi de generație nu din carură vine. (Există critici care încearcă să-l „izoleze” pe Mureșan de restul grupului optzecist, descriindu-l ca pe un campion al sobrietății). Cred că ecuația e mult mai simplă: pentru Mureșan (care a urmat, de altfel, la Cluj, studii de filozofie) lumea e mai importantă decât literatura. Evidentei dimensiuni existențiale a poeziei lui i-
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
versurile lui Marian Drăghici este tehnica lor rafinată. ,Conținuturile" plasmatice par a izvorî din procedeele acesteia, cu nota de prospețime pe care scriitura o poate acorda unor factori fatalmente rodați în sfera culturii poetice. într-un context în care, de la optzeciști încoace, dar și anterior, la destui șaizeciști, glasul poeticesc era avîntat, ori cel puțin nervos, mînat parcă de-o urgență ce precipita mesajele, autorul Negresei e dintr-odată calm, gustă voluptățile pacienței, cu aerul de-a avea la dispoziție tot
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Cosmin Ciotloș Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generația optzeci. Interviuri București, Editura Tracus Arte, 2011, 410 p. Nu cu mult timp în urmă, Mihail Vakulovski publica o carte de critică literară dedicată fenomenului poetic optzecist. Era primul volum dintr-o serie care mai cuprindea, după spusele autorului, o suită de interviuri și o antologie. Toate trei, rezultatul cercetării doctorale pe care acesta a întreprins-o, la Universitatea din București, acum aproape un deceniu. În întregul
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
un remarcabil proiect interpretativ. Ajuns, deja, la episodul al doilea. Cel rezervat interviurilor. Vizavi de acesta, am totuși câteva nemulțumiri. Legate, în primul rând, de selecție. (Nu la inventar mă refer. E treaba lui Vakulovski pe cine acreditează ca poet optzecist important și pe cine lasă pe dinafară.) Dar mi se pare inoportun ca lista propusă în precedentul volum, cel analitic, să sufere, între timp, modificări oricât de mici. Din cele treizeci și unu de nume incluse acolo, au rămas aici
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
păpușari neavând altceva mai bun de făcut decât să tragă sfori imaginare, cu uzurpări majore, cu întâietăți sufocate încă din fașă. (Consecință, probabil, a felului îngust de a înțelege din afară efervescența unui fenomen.) An de an, pe lista poeților optzeciști se mai adaugă două-trei nume. De care, bineînțeles, n-a auzit nimeni. Dar de care, iarăși bineînțeles, ar fi trebuit să audă toată suflarea cititoare. Dacă faptul nu s-a întâmplat, spun gălăgioșii fără simbrie, de vină sunt în primul
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
autenticism, cum ne obișnuise încă de la volumele de poezii. Baștovoi propune o paletă comună de atitudini aforistice, în care aluviunile ontologice strâng, deseori impercetbil, reziduuri biografice și le transformă în interogații casante. Textul lui Baștovoi este umanizat, ca la unii optzeciști, iar autoironia favorizează jocuri secunde. Nu ești copil dacă nu ai încercat să prinzi vreodată o pasăre cu mâna, spune naratorul. Este o himeră frumoasă, semn că realitatea nu e descompusă, ci întotdeauna ea creează senzația unei stranii concreteți. Pe
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
însă pe care n-o menajează autorul Cuvîntului înainte, Eugen Negrici. Ocoliți de criticii de partid, subestimați adesea de criticii șaizeciști de vîrf, acești "refuzați" n-au parte de-o recepție echitabilă, nici, așa cum ar fi fost de așteptat, din partea optzeciștilor, grup îndeajuns de exclusivist, compus din autori "care, din marginalizații de dinainte de 1989, au devenit răsfățații primului deceniu post-revoluționar profitînd de descoperirile stilistice ale ocultatei promoții '70 și de coincidența în timp a demersului lor cu modificările paradigmatice generate de
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
care, din orgoliu, probabil, au trecut-o sub tăcere: în ce fel aparține Eugen Suciu generației optzeci ? Structural, par să-l despartă de aceasta mai multe decât îl apropie. Și totuși, poetul e, și de fapt și de drept, un optzecist veritabil. A publicat în 1979, cu puțin înaintea debutului în volum, în Amfiteatru, un lung poem, Discurs împotriva violenței și nepăsării (care va deveni, între coperte, Muguri alchimici). În același număr, îi regăsim la paginile de poezie pe Mircea Cărtărescu
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
cenușiu și totuși nu complet lipsit de farmec. Așa, ușor nostalgic, invocă și Ioan Groșan, în romanul Un om din est. Revenind: în ce fel aparține Eugen Suciu generației optzeci ? O soluție ar fi să-l privim ca pe un optzecist atipic. Formula s-a încetățenit, ajungând să nu mai servească autorilor înșiși (optzeciști, altminteri, cât se poate de „tipici”, dar evident, sensibili la flatări), ci nenumăraților veleitari care, „după război” au ținut să obțină un certificat de valoare prin alipirea
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
Ioan Groșan, în romanul Un om din est. Revenind: în ce fel aparține Eugen Suciu generației optzeci ? O soluție ar fi să-l privim ca pe un optzecist atipic. Formula s-a încetățenit, ajungând să nu mai servească autorilor înșiși (optzeciști, altminteri, cât se poate de „tipici”, dar evident, sensibili la flatări), ci nenumăraților veleitari care, „după război” au ținut să obțină un certificat de valoare prin alipirea aproape frauduloasă la o generație de care țineau numai prin vârstă. Nefiind, acesta
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
moarte. Locotenenți ai lui D.R. Popescu, oameni livrați integral, chiar decenii de-a rândul, siajului partinic au devenit peste noapte aprigi acuzatori ai foștilor stăpâni. Am participat la zeci de seri memorabile, în case vrednice de toată stima, la gazde optzeciste sau șaizeciste, unde întâlneai figuri, chiar VIP-uri politice, de-ți stătea mintea-n loc. Pe un colț de canapea ciocneai paharul cu Mircea Ciobanu, la televizor dădeai de Ioan Buduca uitându- se la Deer Hunter, iar pe holul dinspre
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]