1,583 matches
-
1948 și reeditate în anii ’90 (secțiunea Întoarcerea acasă, în care sunt analizate romanele lui Mircea Streinul, Mihail Villara, Ion D. Sîrbu), ultimele producții ale „seniorilor epicului” din perioada postbelică (Nicolae Breban, Augustin Buzura ș.a.). Nu sunt omise nici scrierile optzeciștilor (generația ar fi, judecând după titlul capitolului, într-o dilemă de creație, acesteia rezistându-i doar Mircea Cărtărescu), nici ale autorilor care debutează în această perioadă (Generația P.C., unde sunt incluși Dan Perșa, Cătălin Țîrlea, Alex. Mihai Stoenescu). Totuși, din
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
și promisiunile postmodernismului în 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Mai colaborează la „Apostrof”, „Steaua”, „Vatra”, „Observator cultural”, „Echinox”, „Orizont”, „Poesis” ș.a. A făcut parte dintre autorii Dicționarului analitic de opere literare (I-IV, 1998-2003). U. e interesată cu precădere de fenomenul optzecist, pe care urmărește să-l supună unei contemplări de „a doua zi”. Cu toate acestea, evită conceptualizările autosuficiente, după cum rămâne imună la tentația impresionismului liricoid sau militant. Dimpotrivă, buna așezare teoretică și deschiderea comparatistă îi permit să demareze, dintr-o
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
personale. Ți se dă” (interviu cu Dorin Tudoran), CL, 1999, 8; Al. Cistelecan, Paradigma Tudoran, „Cuvântul”, 1999, 9; Gabriel Rusu, Viața în 63 de ideograme ale morții, ALA, 1999, 427; Roxana Răcaru, Întâmplări despre cuvânt, OC, 2000, 26; Bucur, Poeți optzeciști, 216-218; Dicț. esențial, 833-836; Grigurcu, Poezie, II, 492-503; Micu, Ist. lit., 363-364; Gheorghe Grigurcu, O poezie a refuzului, VR, 2001, 7-8; [Dorin Tudoran], ALA, 2001, 558 (semnează Cristian Tudor Popescu, Ileana Mălăncioiu, Octavian Paler, Mircea Martin, Nicolae Manolescu, Mihai Pascadi
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Tomis”, „Echinox”, „Steaua”, „Observator cultural”, „Transilvania” ș.a. A semnat și cu numele real sau cu pseudonimele Peter Quince și Cydonius. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1998), Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (2002, 2003) ș. a. Congener prin formație cu optzeciștii, iar prin manifestare cu nouăzeciștii, V. sfidează atât livrescul programatic al primilor, cât și directețea brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Timpul”, „Argeș”, „Tomis”, „Fracturi”, „Arca” (Arad), „Bucovina literară” (Suceava) ș.a. A tradus, în presă, din Vladimir Vâsoțki, Bulat Okudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin ș.a. Minimalismul, biografismul și textualismul primelor volume îl apropie pe V. de poeții optzeciști, de care ulterior încearcă să se distanțeze. În Nemuritor în păpușoi el pendulează între livresc, trimiteri culturale, vers intelectual, pe de-o parte, și spontaneitate, prospețime și tandrețe, pe de alta. Nu e însă deloc un sentimental, afecțiunea fiind însoțită
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
1997, 12; Z. Ornea, Eveniment, „Contrafort”, 1998, 4-5; Paul Cernat, Păpușoiul și estetica brașoveană, „Litere nouă”, 1998, 7; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999, 247-252; Cărtărescu, Postmodernismul, 472-473; Adina Dinițoiu, „Nemuritor în păpușoi”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Bucur, Poeții optzeciști, 219-222; Codruța Cuc, „Nemuritor în păpușoi”, ECH, 2001, 3-4; Dumitru Crudu, Un critic în ascensiune despre un critic consacrat, „Contrafort”, 2001, 12; Codruța Cuc, O interpretare a Criticului, ECH, 2001, 10-12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 263-265; Dumitru-Mircea Buda
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
în bună parte „de sub mantaua lui Urmuz”, căci se arăta a fi un fantezist burlesc, practicând o literatură umoristică „serioasă”. Savuros și pregnant în textele scurte, nu la fel de înzestrat pentru construcția amplă, oarecum depășit de evoluțiile din peisajul literar („revoluția” optzecistă), și-a amenajat o nișă distinctă, de (pseudo-)marginal respectabil, părăsind prim-planul actualității, dar fără să se piardă în anonimatul umoristicii industrioase. În Proiect de câine, volum de povestiri antirealiste, superior burlești, V. impresionează prin combinația de umor lexical
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
sau Modelul cultural european, PSS, 1996, 8; Perian, Scriitori, 144-147; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 69-70; Pop, Pagini, 254-259; Vasile Baghiu, Andrei Zanca și pluralul liric, PSS, 1998, 3; Carmelia Leonte, Fabula mistică, CL, 1998, 11; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000, 228-229; Cistelecan, Top ten, 40-42; Dumitru Chioaru, „Nopțile franciscane”, ECH, 2001, 7-9; Octavian Soviany, Nevoia de metafizic, LCF, 2001, 41; Ion Pop, „Nopțile franciscane” ale lui Andrei Zanca, VTRA, 2001, 9-10; Titu
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
E. Lovinescu”, iar de la numărul 1-3/1995, când își modifică și formatul, se specifică „Fondat de E. Lovinescu”. Apărută din inițiativa și prin eforturile poetului Gheorghe Izbășescu, Z. își propune dintru început să dea prioritate tinerilor scriitori, mai precis generației optzeciste și celei nouăzeciste, bucurându-se, în acest sens, de sprijinul entuziast al unor scriitori cunoscuți, între care Marin Sorescu. Deși nu va deveni exclusiv, criteriul generaționist se face simțit în selecția colaboratorilor, în tematică, în conținutul rubricilor și al textelor
ZBURATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
limbaj și de pe urma experienței lui V. Dar în chipul cel mai direct opera lui a acționat în sens stimulativ, dacă nu modelator, asupra avangardiștilor din anii ’30, unii activi și după 1944 (Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a.), precum și asupra generației optzeciste. Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în „Integral”, la Arghezi sau Bacovia ), dintr-o perspectivă ce se apropie
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Stoiciu, PRA, I, 537-540; Florin Mihăilescu, Coerența substanței, ST, 1999, 1; Cărtărescu, Postmodernismul, 389-392; Dicț. analitic, II, 329-331, IV, 548-549; Milea, Sub semnul, 110-112; Ion Bălu, Liviu Ioan Stoiciu și romanul textualist, CL, 2000, 4; Daniel Ștefan Pocovnicu, Proza poeților optzeciști, CL, 2000, 5; Mircea A. Diaconu, Liviu Ioan Stoiciu. Vizionarism și cerebralitate, CL, 2000, 8; Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, I, Pitești, 2000, 229-279; Cistelecan, Top ten, 58-60, 108-110, 123-125; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 88-93
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
203-208; Zaciu, Departe, 25-28; Petre Stoica, PRA, II, 1066-1073; Marin Mincu, Un poet „copleșit de glorie”, LCF, 1999, 9; Cărtărescu, Postmodernismul, 316, 393; Milea, Sub semnul, 17-19; Mircea A. Diaconu, Petre Stoica. Melancolie și beatitudine, CL, 2000, 7; Bucur, Poeți optzeciști, 202-203; Dicț. esențial, 803-805; Grigurcu, Poezie, II, 395-419; Micu, Ist. lit., 416-417; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 122-124; Regman, Ultime explorări, 96-99; Alex. Ștefănescu, Petre Stoica, RL, 2001, 7; Marius Chivu, „Insomniile bătrânului”, OC, 2001, 66; Vasile Spiridon
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
2001), Premiul ASPRO (2002) ș. a. Prin publicarea în 1982 a volumului colectiv Aer cu diamante, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și S., fiecare având deja câte un volum, au fost lansați ca vârfuri de lance ale tinerei generații optzeciste. Cu toate acestea, S. este un neomodernist stănescian-barbian, travestit neglijent în postmodern. Distanța sa față de optzecismul de tip postmodern este definită de Mircea Cărtărescu, pentru care fostul său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
asupra dimensiunii livrești (Laurențiu Ulici) sau a componentei textualiste (Octavian Soviany, Al. Mușina). În primele cărți - Ieșirea din apă, apoi Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983), Lumină de la foc (1990) -, deși vocea poetului se exersează în diverse game și arpegii optzeciste, poate fi recunoscut un stil unitar. S. optează pentru o lirică a metamorfozelor, poemele constituind în genere amalgamuri textuale, construite după o logică absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu. Abia
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu. Abia cu versurile din Lux (1992) lirismul metafizic, discursiv se mai scutură de măștile fals-jucăușe, se concentrează și se adâncește. Autorul devine mai puțin „optzecist”, e mai proaspăt, renunțând la construcțiile compozite și dinamice de până acum, cărora le preferă poemul eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
pagini (textualiste) despre poem și poezii (moderniste) despre timp. Odată cu Desfacerea (1994), titlu care reia titlul mai multor poeme din Lumină de la foc, se propune o „lirică de semne”, realizată uneori și prin intermediul ludicului de limbaj, dar fără intenția parodică optzecistă. Timpul, trecerea, moartea devin teme obsedante, înscrise în confesiuni discursive (Locul de trecere, Corabia) sau în false scenarii narativ-alegorice (Formele interioare, Nici o inimă). Se remarcă tendința spre un limbaj cât mai concret, spre conglomeratele de imagini și desfășurările lingvistice stufoase
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
pentru a muri (1996), Mai mult ca moartea (1997), Apa moale (1998), acestora succedându-le chiar un volum de aforisme, Cafeaua cu sare (1998). Culegerile sunt compozite, atât valoric cât și ca structuri lirice: de la cântecele romantice, facile, la versuri optzeciste ludic-livrești, de la poezia realității „ireale” la un fel de baladesc prozaic. Ciclul Prințesa era bolnavă din De partea morților (1998) pare să aducă o nouă direcție - un neorealism imagist-simbolic. În antologia Celebra specie umană (1999), ca și în Oameni care
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
e sinonimă cu spaima de vid. Dacă lirismul se concentrase, S. optând pentru un gen de notație impresionistă a unor instantanee (imagini, idei) și mizând mai mult pe sugestia unei emoții, în Țara dispărută (2003) se revine la eteroclitul formulei optzeciste, în poeme lungi, pseudonarative, de tip mozaical (combinarea de sfere lexicale, regimuri diferite ale imaginii, juxtapunerea unor fragmente disparate etc.). Textul se abstractizează, se complică până la barochism, sensul e ocultat de materialitatea opacă a cuvintelor și a imaginilor : este materialitatea
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
poeziei, CNT, 1999, 43; Victoria Luță, Esențe rare, RL, 1999, 50; Marian Victor Buciu, Prin pușcăriile graiului, VR, 1999, 12; Cărtărescu, Postmodernismul, 149, 153, 156, 311, 382-385, passim; Ion Stratan, PRA, III, 1432-1448; Cistelecan, Top ten, 15-17, 160-162; Bucur, Poeți optzeciști, 204-208; Grigurcu, Poezie, II, 437-452; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 389-393; Traian T. Coșovei, Eu știu că în actul trei se va trage, CNT, 2001, 51-52; Grigor, Moromete, 138-140; Lefter, Scriit. rom. '80-90, III, 179-182; Manolescu, Lista, I
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
I, 193-197, II, 194-203, III, 249-276; Cărtărescu, Postmodernismul, 323-327, passim; Mircea Doru Lesovici, Ironia, Iași, 1999, 251-275; Milea, Sub semnul, 48-51; Marin Sorescu în scrisori de familie, îngr. și introd. George Sorescu, Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Bucur, Poeți optzeciști, 196-198; Cistelecan, Top ten, 99-101; Dicț. esențial, 772-777; Dimisianu, Lumea, 186-190; Ghițulescu, Istoria, 307-314; Micu, Ist. lit., 408-410, 496-497, 686-689; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 172-181; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 97-102; Cristea-Enache, Concert, 44-46; Romulus Diaconescu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
fost distins cu mai multe premii, între care cele acordate de Uniunea Scriitorilor (1985), Asociația Scriitorilor din Timișoara (1994, 1997) și de ASPRO (1996). Descoperit de Sorin Titel și recomandat Editurii Cartea Românească, V. se atașează post factum grupului bucureștean optzecist. Împreună cu criticul Vasile Popovici a încercat stăruitor să editeze o antologie intitulată Celălalt veac al XVIII-lea francez, urmărind să modifice imaginea convențional-acceptată a literaturii din epoca Luminilor. Cartea care îl impune, Povestiri cu strada depozitului, poartă în mod frapant
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
din 2000 cercetător, iar din 2002 director adjunct la James M. Cox Jr. Center for International Mass Communication Training and Research, University of Georgia, Athens. Debutează în 1978 la „Tribuna”, iar editorial în 1981 cu romanul Al cincisprezecelea. Spre deosebire de ceilalți optzeciști care s-au afirmat mai întâi în nuvelă, V. a debutat cu un roman bine făcut, de construcție circulară. Un scurt preambul, atribuit unui narator anonim, descrie sosirea, într-o noapte, într-un sat de munte a unui „străin”. Același
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
A mai colaborat la „Steaua”, „Vatra”, „Amfiteatru”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Tomis”, „Astra”, „Argeș”, „Calende”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. În 1990 a scos, împreună cu un grup de tineri scriitori din Cluj-Napoca, publicația „Graffiti”. Deși cronologic face parte din generația optzecistă, în momentul debutului P. nu îi împărtășea poetica. Cu excepția ciclului final, unde se întrezărea o viitoare schimbare de atitudine, primul său volum, Ceea ce fulgerul amână, tipărit în 1981, este expresia unui lirism singular în epocă. Spre deosebire de majoritatea tinerilor poeți care
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
lui P. - Ieudul fără ieșire, Porcec (1996; Premiul Primăriei Municipiului București) și Pantelimon 113 bis (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunite în antologia Podul (2000; Premiul Academiei Române) - nu aparține nici unei școli, mode ori vreunui curent literar contemporan. Se pot recunoaște elemente optzeciste ori nouăzeciste (procedee, metode, tipuri de limbaj, registre stilistice etc., chiar un „aer de familie”), s-a vorbit chiar de o depășire prin „asimilare” a optzecismului (Alex. Ștefănescu), de improprietatea ambelor etichete (Ion Pop), dar modul de a „asimila” al
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
prin „asimilare” a optzecismului (Alex. Ștefănescu), de improprietatea ambelor etichete (Ion Pop), dar modul de a „asimila” al lui P. este atât de diferit structural, spre pildă, de cel al lui Mircea Cărtărescu, care sintetizează și el o întreagă experiență optzecistă, încât se poate afirma că poetul maramureșean vine de mai departe. Lirica lui P. își trage sevele din trupul încă viu al modernismului. Fascinația ar consta într-o asumare a poeziei ca act ontologic, în orfismul ce transformă spațiul liric
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]