1,225 matches
-
ai orașului și de ziariștii locali. Doar prin sate se simțeau rezultatele acestei amenințări care putea declanșa oricând un conflict. Dovada o făcea fuga oamenilor cât mai departe de holde, fapt care dădu bătăi de cap proveniților de la țară, acum orășeni cu obiceiuri păstrate intacte și cu vorba rostită tare ca pe nesfârșitele câmpii. De aceea se și spune că în Bărăgan satele sunt la o așa distanță unele de altele, încât, dacă moare cineva la un capăt, până se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai mare parte dintre necesitățile noastre absolute sunt prejudecăți, că anume este absolut prejudecată ca să se spună că omul trebuie să mănânce de două ori pe zi, să introducă în el cantitatea necesară de alimente pe care o mâncăm noi orășenii pentru ca să ne întreținem corpul. Ei bine această cantitate este cam de 10 ori mai mare decât este necesar, iar cantitatea de somn necesar pentru întreținerea vie a organismului și foarte vie a spiritului este, fără exagerare, după o antrenare inteligentă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de județ. Privea discret și fără grabă. Dispăruseră portretele conducătorilor Împușcați În numele poporului și apăruseră oameni care vorbeau răcnind, se băteau cu pumnul În piept pentru a demonstra noile adevăruri socio politice, vorbeau pe la colțuri și În piața mare. Cei mai mulți orășeni nu-i ascultau și-și vedeau de rosturile lor zilnice. Victor Olaru nu se duse la fiul său și nici la spital, merse direct la ușa „domnișoarei Sorina”, unde sună prelung, așa cum fac preoții când merg cu Boboteaza. În scurt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cântă: „Frunză verde și-un covrig, Iar la noapte ar-un ... MIG!”. Drama retrocedării terenurilor este ca o telenovelă. Actele vechi de proprietate s-au pierdut în negura timpului.O parte din teren nu a fost declarat.Țăranul iubește pământul.Orășeanul plecat de la sat a devenit țăran de week-end. Lupta pentru dreptul de proprietate este acerbă. Intre primărie și foștii cooperatori,între frați și surori,între copii și părinți,între rude de toate gradele." Nu ne lasă Cartea !",spun ei. Cei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în provincie, ca de altfel și în Germania, Franța, Austria, Prusia și Rusia. * Marea epidemie din 1831 a impresionat desigur populația din Transilvania, lăsând și unele mărturii scrise. Spicuim din corespondența acestei epoci două scrisori zugrăvind starea de spirit a orășenilor recrutați din rândurile aristocrației. Astfel, la 1 august, contesa Fanny Gyulay se adresa din Cluj unui cunoscut în termenii: "Dragă prietene! Am primit cu mare groază vestea că a izbucnit holera în Rapolt și Turdaș [...] Spune-i și lui Stánczi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în plasa Amaradia (jud. Dolj), "la satul nostru nu s-a făcut din pricină că ne bântuia tare holera, de care și eu am zăcut multă vreme și satul au fost cam periorisit"308 (golit de locuitori). La 12/24 decembrie 1848, orășenii din Pitești pledau pentru nevinovăția pitarului Stoian Crăciun, polițaiul orașului, ce a fost ales de ei "în vremea trecutei epidemice boale a holerii, spre îngrijirea de îngroparea morților și curățirea satelor molipsite", nejucând nici un alt rol în timpul revoluției; la "tacrirul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
1865], când pre toată ziua eram cu măturile în mâini și cu usturoriul în căciulă, și eram forțați de domnul polițai și de domnii doctori în așa timpuri periculoase, când cadavrurile oamenilor se transportau pe toate ulițele și tăți lăcuitorii orășeni erau închiși în casele lor, numai noi măturătorii eram pe ulițe și căram". Atrage atenția informația că măturătorii purtau sub căciulă căpățâni de usturoi. Se știe că, în medicina populară românească, usturoiului i se atribuie virtuți protectoare, datorită mai ales
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care îl va redacta în 1884 pentru înaintarea în grad, el descrie mersul epidemiei în Bănie. Primele cazuri au fost constatate la 26 mai 1873, printre arestații din Penitenciarul Bucovăț. Chiar în ziua următoare s-au înregistrat câteva îmbolnăviri la orășeni. Infecția a căpătat curând un caracter epidemic, atingând totuși "numai partea aceea a populațiunii care, atât prin alimentațiune, cât și prin mijloacele celelalte de viețuire, era din cele mai sărace". Din cartierul Dorobănției, situat în partea de apus, "epidemia a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
acaparantele rețele ale supraviețuirii. Făcusem doar cozi pasagere, suportabile, la urma urmei facultative. Părinții mei trăiau la țară și lucrau în construcții, puteau să procure hrana de bază (foarte greu, în schimb, cafea, cacao, citrice), iar în familia soțului meu (orășeni de câteva generații) exista un sistem de aprovizionare bine pus la punct. Socrul meu (pensionar) ieșea pe la 5 dimineața după pâine și lapte și afla, printr-un lanț de prieteni, cozile importante de peste zi (unele se adevereau). Bunica bărbatului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
oamenii din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând, din toată inima, victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că steagul care purta cuvintele lui Sun Tzu era unul și același, oamenii simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era chinuită de frică, pe când străbătea drumul spre Saga, că cerul, de fapt, îi judeca toate acțiunile. Mitsuhide traversă Râul Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din Kameyama îl primiră acasă cu focuri aprinse, care luminau cerul nopții. Era un conducător popular, care cucerise afecțiunea localnicilor prin administrația lui înțeleaptă. Zilele din an pe care Mitsuhide le petrecea cu familia se puteau număra pe degetele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tamba, până în asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
familiei. Un vacarm de zgomote și de voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii, care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, însă, nu dură decât un moment, și de îndată ce nobilii și oamenii de rând înțeleseră situația, în casele lor se lăsă aceeași liniște din urmă cu puțin timp, când dormiseră în pace. Nimeni nu îndrăznea să iasă pe străzi. Era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vremea când se va albi cerul, odronă Hideyoshi, după care așteptă, liniștit, zorii zilei. Orașul era de asemenea destul de calm. În două sau trei locuri izbucniră incendii. Nu fuseseră aprinse de oamenii lui Hideyoshi ci, mai probabil, le declanșaseră, accidental, orășenii buimăciți. Întrucât puteau servi pentru iluminarea atacurilor prin surprindere ale soldaților din castel, fură lăsate să ardă toată noaptea. Feluriți generali intraseră și ieșiseră din cartierul general al lui Hideyoshi, de cu seară, până după miezul nopții. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră împăturite, iar armele de foc, ascunse. În acea noapte cețoasă de primăvară din Luna a Treia, orășenii se întorceau să privească și se întrebau ce se întâmpla, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că asistau la o plecare pe front. La doar trei leghe depărtare de Ogaki, în timp ce trupele se adunau, din nou, laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al orașului. Desigur, trădarea era unul dintre motivele căderii, într-un timp așa de scurt, a unui castel cu mijloace naturale de apărare atât de bune. Dar mai exista și un alt motiv: Shonyu fusese, cândva, comandantul Castelului Inuyama, iar orășenii, căpeteniile satelor înconjurătoare și chiar și agricultorii încă îl mai țineau minte pe fostul lor stăpân. Deși Shonyu trimisese vasali să-i cumpere cu bani pe acei oameni chiar înaintea atacului, succesul planului datora mult mai mult fostei sale poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi în ziua aceea număra peste treizeci de mii de oameni. Toți se străduiau să-l întrezărească pe Hideyoshi în mijlocul lor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seducție. Iar alta, marginea osului iliac care îi străpungea abia vizibil pântecul suplu și puternic bronzat deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui oriunde, la periferie ca și în centru. Puștiul trecea într-adevăr la câțiva pași distanță, având aerul că nu are de dat socoteală nimănui, indiferent că se vedea observat sau nu, nici măcar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acest punct de vedere: contorizarea! Au fost procurate și distribuite, contoare speciale, fiecărui locatar al orașului. A fost controlată, minuțios, montarea acestora. S-a trecut la așteptarea intrării sumelor. De unde, sume, că, nu se aduna, din noua taxă, nici un ban. Orășenii, ca să facă economii, nu mai foloseau closetele. Ci, și-a procurat, fiecare, olițe și lighenușe. Le foloseau ziua, le foloseau noaptea. În zori, le goleau. Pe unde? Pe unde se putea, mai rapid și mai pe neobservate: unii pe lângă garduri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
externe și a privațiunilor din acea vreme, au fost pentru mine ani rodnici și de pârguire. Era pentru prima oară când descopeream natura Într-un sat autentic, cu fermieri autentici, și, Începând cu acea perioadă, am abandonat complet ideea de orășean. De atunci Încoace am fost nevoit să petrec mulți ani În diverse orașe, Însă niciodată de bunăvoie, ci veșnic Într-un exil resimțit zilnic. Chiar am preferat Învechitul sistem de clase al vieții de la sat, cu nobilimea de țară, „țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și natură, pot fi rezolvate printr-o Întoarcere la o societate cvasiagricolă, „grijulie“ din punct de vedere ecologic. Teoretic, nu mă Îndoiesc că asta ar putea fi o rezolvare, Însă posibilitatea reîntoarcerii depășește puterea imaginației mele. Majoritatea vesticilor sunt acum orășeni și nu va trece mult până când Întreaga omenire va urma aceeași cale. Spre sfârșitul deceniului ce vine se așteaptă o Înclinare foarte semnificativă a balanței În istoria omenirii - mai mult de jumătate din Întreaga lume se va muta În orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
toate strălucind în ape rozalii și aurii în lumina soarelui care se retrăgea în spatele falezei de la apus. Am văzut corturi albe puse pe acoperișuri și m-am întrebat dacă nu cumva exista o rasă separată de oameni care locuiau deasupra orășenilor obișnuiți. Străzile care se terminau la fluviu erau zgomtoase, pline de praf și ne mișcam pe ele încet, căutându-ne destinația înainte de căderea serii. Mirosul de lotus creșea cu cât se apropia noaptea. Nehesi a întrebat un trecător dacă știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răspuns că totdeauna a fost mare. Au mai trecut cinci sute de ani, și iarăși m-am dus unde mai fusesem și am găsit un oraș înfloritor, mai bogat și mai întins decât fusese cel dintâi. I-am întrebat pe orășeni de când este orașul, și mi-au răspuns: " De când lumea ". Oaspetele se uită la ceas și sări din fotoliu, scuzîndu-se. Gazda îl petrecu până la ușă. Din prag, oaspetele îi mai spuse: - Când se dezgroapă Atlantida, te rog să-mi telefonezi. Victor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
urmă. Numără banii de două ori. Ieșiră afară. El era bucuros. - Să luăm și o cămașă... Luăm, că trebuie! Intrară în altă prăvălie plină de țărani veniți după târguieli, precupeți grași și gălăgioși, duhnind a rachiu, amestecătură de femei și orășeni, înghesuindu-se să plătească. 21 Stămbarul măsura cu un metru de lemn, răsturna baloturile aspre, le răsucea meșter și băga vârful foarfecelor mari în apa lor. Trecea de la el la fiecare un deget și le ura să poarte marfa sănătoși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am traversat și am pătruns pe teritoriul nimănui. Acolo, străzile erau late, dar în cea mai mare parte straniu de goale, cu magazine dărăpănate, cu obloane și, ici-colo, câte un vânzător de mașini la mâna a doua. Colonizarea de către tinerii orășeni educați și ambițioși se oprea brusc aici. Nimeni nu voia să locuiască în zona aceea, atât de aproape de cartierele de locuințe sociale, dacă avea de ales. Am virat, am intrat în cartier și am parcat cât de aproape de centru posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]