1,646 matches
-
toate astea nu se vor fi terminat definitiv, din nou prima flacără a lemnului, prima răbufnire caldă care va învălui ca o mângâere pământul uscat, iar apoi, încetul cu încetul, tremurul aerului, o scânteire rapidă a jarului, prima auroră, irupția orbitoare a focului deplin, Niciodată n-o voi mai vedea după ce vom pleca, rosti Marta, și i se strânse inima de parcă se despărțea de persoana pe care o iubea cel mai mult, în clipa asta n-ar fi putut spune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimânte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar când Francisc - s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul - a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întâmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus, jos, în față, la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
boala deșertului, semănând cu celulele canceroase care proliferează până distrug și ucid... Întâmplarea a făcut să am atunci și alte stări proaste, alunecând, din nou, în plină zi într-un fel de întuneric gelatinos, în care scânteiau cioburi de lumină orbitoare. Aceste stări s-au repetat câteva zile la rând, fără să dureze niciodată prea mult. N-am spus nimănui nimic. Nici lui Dinu nu i-am vorbit despre ele, am așteptat să treacă singure. Și, ca să le ascund, ieșeam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrânea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule, mi-am zis, aici nu ești în fotoliul de răchită pe care te-ai așezat fiindcă ai crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din pat. Vroiam să stric pietrele funerare pe care le cioplisem. Nu mi-am găsit dalta, dar în starea de surescitare în care mă aflam nu mai puteam rămâne în cameră. Am ieșit pe țărm. Ceața dispăruse, iar marea ardea orbitoare în lumină. Cred că intenția mea a fost doar să-mi descarc nervii când am luat de jos o piatră și am azvârlit-o spre azil. Piatra a nimerit însă într-un geam, făcându-l țăndări și imediat la ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Piatra. Construită pe o creastă aeriană, lungă de patru sute de metri și lată pe alocuri de numai câțiva pași, ajungând până la maximum treizeci: de departe, pentru cine ajungea la ea pe drumul spre Azerbaidjan, apărea ca un zid natural, alb orbitor În soare, ușor albăstrui În amurgul purpuriu, pal În zori și roșu ca sângele la răsărit, În unele zile dispărând printre nori sau scânteieri de fulgere. De-a lungul marginilor ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eroarea Demiurgului. Cum e posibil să-ți petreci o viață Întreagă căutând Marea Ocazie, fără să-ți dai seama că momentul decisiv, acela care justifică nașterea și moartea, a trecut deja? Nu se mai Întoarce, dar a fost, ireversibil, plin, orbitor, generos ca orice revelație. În ziua aceea, Jacopo Belbo privise țintă În ochi Adevărul. Unicul ce avea să-i fie permis, pentru că adevărul pe care tocmai era pe cale să-l Învețe este că adevărul e extrem de scurt (după, e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil, ajunseseră În fine la ***. Străbătuseră marea piață cu colonade, pustie așa cum numai piețele de prin Monferrato pot fi, duminica pe la două după-amiaza. Un coleg de școală din colțul pieței mari Îl zărise pe Jacopo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nici o percepție, nici o reunire a percepțiilor în noțiuni și a noțiunilor în idei și raționamente. O singură percepție sau un singur grup de percepții umple conștiința. aceste percepții sunt foarte nete și clare. Conștiința este inundată ca de o lumină orbitoare de amiază. Atunci se petrece contrariul exact a ceea ce observăm la un mistic ordinar. Emoții excesiv de puternice în care cea mai ardentă voluptate se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate violentă și incomensurabilă a celulelor
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
soprane ușor lascive. Și-acum vii tu și Îmi faci mizerii? Wakefield e uimit de această ieșire. Cine ar fi crezut ca Diavolul are atari probleme specifice vîrstei de mijloc? Sărmanul, bătrînul Pan, plîngînd În peștera sa mucegăită cînd lumina orbitoare a unei cruci de neon Îi invadează Întunericul și bucuria. Și Wakefield regretă trecerea erei păgîne și mai că i-ar veni să-l Îmbrățișeze pe Bătrînul țap, dar are de Încheiat o afacere. — Ce-ai zice dacă ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
medieval se deschide și procesiunea pornește către o Încăpere micuță. Lumina lumînărilor, felinarelor și lanternelor luminează ceea ce pare a fi un scaun electric de modă veche: balerina se așează pe scaun și Își face singură o poză cu un Polaroid orbitor. Maggie Îi pune balerinei pe cap o alcătuire ce aduce a strecurătoare din care atîrnă niște fire electrice și, În lumina celui de-al doilea blitz al Polaroidului, Wakefield bagă de seamă că balerina nu mai poartă nimic pe sub tutu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
hol se prezintă. — SÎnt asistentul lui Paulee, Kevin. L-am ajutat să proiecteze Casa Viitorului. O să vă conduc la Chez Soleil. În lift, Kevin flecărește amabil În timp ce Wakefield se străduiește din răsputeri să pară viu. Afară, totul scapără. Zăpada este orbitoare. Kevin ține deschisă ușa din dreapta a mașinii sale de lux și Wakefield se prăvălește Înăuntru. — Mi-a plăcut discursul dumneavoastră de aseară, spune Kevin, predictibil. O adevărată sursă de inspirație. Fără imaginație, nu sîntem nimic. Asta spusese? Pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea ochilor, atât de vie încât părea învăluită într-o lumină orbitoare, ca o viziune, imaginea cheilor ei lăsate pe masa de lucru a lui Stevie după ce-și încuiase biroul. — Știu, propuse ea, ce-ar fi să mă urc pe-aici? Întinse mâna spre vița sălbatică, ce acoperea fațada casei. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
N-am nimic. — Doar nu-ți trece prin cap să trădezi clubul burlacilor și să te căsătorești? — Nici vorbă de așa ceva. Iijima, cuprinzându-și genunchii cu brațele, se uita la fetele care jucau volei. Privea cu ochii întredeschiși din pricina soarelui orbitor. Când venea primăvara, fetele de la birou deveneau mai atrăgătoare pentru Takamori și pentru prietenii săi burlaci. Pe măsură ce se încălzea, ele veneau la birou mai întâi fără paltoane, apoi fără taioare, în rochii cu mâneci scurte, etalându-și brațele albe, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și fratele ei. Marinarul a dat disprețuitor din umeri. Marinarul respectiv i-a condus printr-un coridor în formă de fagure, cu cabine de clasa întâia pe dreapta și pe stânga, până la o punte bătută de soare, unde lumina era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri le arătă cu degetul o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se dușmănesc, oamenii se suspectează... Dragostea și încrederea au dispărut cu totul. Dulles îl suspecta pe Hrușciov, Hrușciov pe Dulles. Francezii îi urau pe algerieni, algerienii pe francezi. Și asta nu era tot. Chiar aici, sub ochii lui, sub soarele orbitor al Ginzei, un om se pregătea să ucidă alt om. Își aștepta prada cu ochii scăpărându-i de ură. — Și dumneavoastră urâți... spuse Gaston încet. Endō nu mai era atent la el... Privea strada. Zece cincizeci și cinci. Șoferul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să nu te mai temi. Nu te vor găsi." "Sigur?" "Și chiar dacă te-ar găsi, aici n-ar avea lemne să ridice un rug. N-au decât să te amenințe. Nu și-ar putea pune în aplicare amenințarea." Soarele ardea orbitor deasupra capetelor noastre. Piatra strălucea ca o oglindă și, dacă o atingeai cu degetele, te frigea. Ana mi-a repetat: "Aici poți să fii liniștit". M-am uitat în jur." Dar e prea multă singurătate... Nu pentru asta am abjurat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aerul, și-au plecat urechile și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat o lumină orbitoare roșiatică cu tresăriri de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii mele, când a început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu jeturi de scântei. Mașina poliției, cu sirena urlând, urcă pe strada Cavour, trece pe lângă biserică și pe lângă vagabonzii care dorm pe bănci, Întoarce la dreapta și intră pe Carlo Alberto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nopții. Florile pline de rouă strălucesc ca diamantele rupte din Lună. Simfonia nopții începe să se audă. Vântul, abia se mai șerpuiește printre crengile verzi ale sălcilor triste. Luna patinează pe cer cu rapiditate. Pădurea își schimbă culoarea de la lumina orbitoare a lunii. Dintr-o dată acest vis se sfârșește, iar Soarele vrea să se trezească și să îi i-a locul surorii sale întunecate. Pe cer este un război de lumină aurie și argintie, acest război transformă tabloul nocturn intr-unul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și stele tot mai multe se trezesc. Poate că au dormit destul. Numai nenea Soare s-a pierdut pe drum. Nu fi tristă, îmi spun și-ți spun, pădurea mea de basm, vine mâine! Tu stai așa, neclintită sub razele orbitoare ale lunii, parcă așteptând un semn, ceva, un nu știu ce. Mă așteptai pe mine, poate? Auzi-mă, am venit, aici sunt, lângă inima ta călită de vreme. “Trezirea!”, o voce-mi răsunăn urechi. Ai auzit și tu? Ce să fi fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în sufletul meu, având veșnic un loc aparte. Mateescu Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Cuvinte potrivite Cărțile erau odată, ceea ce mă despărțea de căldura verii, de aroma toamnei sau de albul orbitor al iernii. O barieră pe care eram nevoită s-o urnesc, fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]