2,674 matches
-
mormânt. Țin minte cum fiica lui cea mică, care nu avea pe atunci mai mult de cinci ani, cânta În cadrul formațiilor artistice de amatori pe scena căminelor culturale din Împrejurimi cântece ale căror versuri aminteau de condiția ei de fetiță orfană de mamă. Cântecele ei storceau lacrimi În sălile de spectacol. Urma apoi casa lui Urzică Alexandru al Todosiei. Soția lui venea din neamul Prușenilor de pe Dealul armanului. Tot din neamul Todosiei era fratele său Ion și unul despre care știu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gospodăresc și exigența În conducerea gospodăriei le-a moștenit de la tatăl lui. Urmau apoi Luncanii: Ion și Vasile, ultimul poreclit Ragelă. Ion moare de tânăr iar nevasta se recăsătorește cu Vasile al Boleanului de pe Dealul Armanului. Cei doi copii rămași orfani au cunoscut lipsa de afecțiune a Boleanului, dar cel mai mare, Dumitru, ajunge să studieze Dreptul la Iași și este o vreme secretar la Primărie. Devenit alcoolic, probabil din motive sentimentale, sfârșește de timpuriu. Și ceilalți patru flăcăi ai lui
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Doamna, din Scenă în patru. „Replicile-ecou” și încrustațiile picturale transpar în perfectă similitudine. Aceasta este „lecția” dramaturgului și pictorului Eugène Ionesco. Imaginația artistului e bogată, diversificată și ne surprinde plăcut. O imagistică plină de sensuri abstract-filosofice, precum: copacul „văduv și orfan”, adumbrind pământul, în revărsări generoase de încrustații întușate - repaos arborescent sau trunchiul unui arbore înfrunzit, cu brațe deschise, generos, iluminând două valve ale inimii, totul sub protecția binecuvântată a „crucii sfântului Anton”. Vizualul se mbrățLșează accesorizat, ca un „soi de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întâmplă, că părinții lui fuseseră țărăniști și deținuți politic, ceea ce e adevărat, ș.a.m.d. L-am consolat, i-am spus că eu am avut dreptate cu bolșevicii ăia vopsiți ce s-au cățărat pe cadavre ca să preia puterea rămasă orfană de la Ceaușescu și PCR... Aveam să ne vedem toamna târziu, la Congresul Alianței Civice! Până la urmă, tot a trebuit să plece și el, deși voiseră să-l pună președinte al FSN ca partid, pentru că era singurul rămas din CFSN care
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
determină pe Igeea să-și spună, în fine, "povestea", nu înainte de a-și exprima regretul că iubirea nu poate rămâne "curată" și că sufletele nu se unesc de la sine. Iată care-i, de fapt, "enigma" napoletancei: nevoită să se mărite, orfană fiind, cu primul venit (soțul adică, pe care mărturisește, firesc, că nu l-a iubit niciodată), se îndrăgostește de un anume Charles (Signor Leone n-a fost, se vede, singura "aventură") și e pe punctul de a se sinucide cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a doua - să fie chipeș și învățat, a treia - să-l cheme Nicos.” Mama, care turna cafele, ridicase ochii mirată: „De ce Nicos, mamă soacră?” „Să nu ne pomenim că-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trage pricina în divanul cel mare, eu o să tac, măria ta, dreptatea este în mâna domnitorului țării. Cantacuzinii toți, pentru că erau de față toți frații, trebuiră să recunoască în Constantin Brâncoveanu nu pe nepotul lor, fiul Stancăi, rămas de prunc orfan de tată și crescut alături de ei, ci pe marele logofăt, adică pe primul ministru al țării. Ca prin farmec vodă se liniști, pentru că situația fusese limpezită. Sta în puterea lui să facă și să desfacă legămintele din testamentul doamnei Ilinca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzino, afișau un calm de suprafață, sub care tumultul gândurilor și frământărilor nu putea răbufni în nici un fel. Amândoi învățaseră să tacă nedefinit de mult când întrebări vitale își cereau imperios rostirea. Brâncoveanu deprinsese tehnica aceasta de când se simțea copil orfan în casa bunicii sale, doamna Ilinca, unde întotdeauna exista un unchi care să merite mai multă atenție decât el. Și marele spătar tot acolo se inițiase în arta ascunderii gândurilor; și el avusese impresia că nimănui nu-i pasă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aurarilor - a zlătarilor, cum ar spune măria ta. — Eu sunt Șaul cel Negru, pentru că mai am un văr tot Șaul, și el aurar, doar că eu sunt mai întunecat la față ca dânsul. Lucrăm amândoi pe lângă tatăl meu, el fiind orfan de mic. Suntem cunoscuți, deși am venit de puțină vreme în Istanbul. — Așteptați pe sală până o să vină fiul meu să vă plătească pietrele. Dacă o să vie vremuri să vă silească să plecați și din Istanbul, să știți că la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constandinul Stancăi turcilor, când? Și i se păru deodată că asta durează încă din prima zi a domniei. Parcă mai auzea vorbele blajine ale nepotului, ajuns domn, care cu recunoștință îi mulțumea stolnicului că îl îndrumase în viață, el fiind orfan de tată de mic. Nici un dregător pe lume, nici o rudă de domn nu se bucurase vreodată de cinstirea pe care o primise fostul mare stolnic de la Brâncoveanu. Acum își amintea de nunta domniței Maria cu vodă Constantin Duca, unde cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sculat dorobanții astă-noapte. Tocmai o visam pe Stanca. Venise și-mi tot spunea: „Trimite, Ștefane, fata la Hangu, cu maică-sa mare, la Hangu la mănăstire”. Adică de Măriuța vroia să zică. Uite așa, Măriuța mea rămâne a doua oară orfană de mamă; cu Stanca a pornit primii pași, cu Stanca i-au dat primii dinți. O lua Stanca și o juca pe genunchi și o întreba: „Cine e cucoană mare?” — Ștefane, hai că s-o fi sculat taica. Lasă gândurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi auzeam respirația ușoară. - Hm, zice, nu e grav, n-ai leziuni, dar miopia e crescută, e spre patru. Poate să crească și până la doisprezece... N-ai avut pe nimeni în familie să-ți spună? Sau ești orfan? -Nu sunt orfan! Auzi, orfan... Parcă altă treabă n-avea tata sau ceilalți din familie decât să se ocupe de ochii mei. Trăiești cum ești, dacă ești șchiop, șchiop rămâi, chior ți se spune chiorul și cu asta s-a terminat. Era unul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și am început să mâncăm. Era varză cu carne, o porție mare, iar pâinea, deși neagră, era proaspătă. - Tu ești refugiat ardelean? l-am întrebat totuși. Mi-a făcut cu ochiul, cu un surâs senin: nu era, ei și? Era orfan, el unde să mănînce? În fond cineva trebuia să aibă grijă și de el, poate chiar statul, adică cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaseră aici. M-am uitat în jur. Erau numai bărbați, aproape toți tineri, adică n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rămași să-i milostivească"127. Epidemia a continuat însă la începutul toamnei nu numai în Oltenia, dar și în județul Ialomița; la Urziceni au fost pierderi însemnate de vieți omenești, Marea Vornicie a Treburilor din Lăuntru oferind pentru 13 copii orfani, ai căror părinți muriseră de holeră, câte 18 lei lunar, de la 15 octombrie până la finele anului, când urma pentru dânșii să se adopte alte măsuri. Alte plase ale județului au fost secerate și ele de molimă; în plasa Borcei au
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
scurt lama care tăia aerul în căutarea cărnii. Pentru prima dată după război, baioneta bunicului își făcu din nou treaba. Polixenia hotărî atunci când își căra crucea că fără mama ei viața nu mai este la fel, și trebuie să rămână orfană. Brăzdă puternic aerul și își duse așteptarea ei visată la capăt, de mai multe ori. La prânz a scos afară cearșafuri albe și le-a întins sub razele de soare. Sârmele se umpleau de rufe. Apoi a scos baniți, ciuvee
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
el, președintele, moineștean de-al nostru, ucis mișelește de ruși, fusese un adevărat tovarăș; se vedea limpede pe chipul său că el crezuse în destinul acelui om, că-l apreciase, că suferea profund pentru moartea lui, dar mie, copil nevinovat, orfan deja de tată la o vậrstă fragedă, moartea președintelui mi se părea mai puțin tragică decật moartea tatălui meu, deși se pare că razele X aveau aceeași proveniență. Incidentul ma marcat oarecum, deoarece mi-a scăzut prestigiul în rậndul colegilor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să dezleg misterul acelui bilet, al cărui subiect era dr. Meisner, ginerele domnului învățător, care, se plăngea mama, îi indicase greșit tensiunea arterială, obsesia întregii ei vieți. Ea, sărmana, și-a numărat fiecare bătaie a inimii pentru copiii ei rămași orfani, fiind obligată să muncească din greu pentru a-i putea întreține. Cu luciditatea de astăzi lam judecat și atunci pe Domnul, și, deși nu-l mai iubeam ca altădată, rămăsese în ochii mei un mare artist al școlii, mai bun
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală, Frig și insomnie, lacrime și boală. Tot ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu elimină erorile, dar nu mai ai pe cine să dai vina. Mă tem că, înaintea economiei, vom globaliza Kitsch ul. Să fie, oare, Pământul o zonă a pedepsei Lumea de astăzi seamănă tot mai mult cu o corabie antică orfană de steaua polară. Societatea de consum - o spirală care riscă să se prăbușească. În privința tehnicii, constatăm că, după ce am aruncat momeala, ne-am trezit în undiță. Peste câteva decenii, vom privi lumea din navele cosmice ca din căruță. Omul contemporan
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care pare să fie chintesența milei pentru copilul rămas fără niciun ajutor, deși În producția de serie e un brand cu apariție constantă, nu l-am găsit decît Într-un singur poem În care cuvîntul e menționat ca adjectiv: luna orfană: câtă tristețe pe cer și-n ochii cerșetorului... Florin Bătrîn-Mircea Poemul pare interesant, dar e greu de Înțeles În ce sens poate fi luna orfană. Poate doar de privirile noastre. Apariția cerșetorului pare Însă să compromită totul. SÎnt și poeme
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
am găsit decît Într-un singur poem În care cuvîntul e menționat ca adjectiv: luna orfană: câtă tristețe pe cer și-n ochii cerșetorului... Florin Bătrîn-Mircea Poemul pare interesant, dar e greu de Înțeles În ce sens poate fi luna orfană. Poate doar de privirile noastre. Apariția cerșetorului pare Însă să compromită totul. SÎnt și poeme care onorează cuvîntul, transfigurîndu-l Într-un fel de nucleu mitic la lumii: primăvara copilul ascute creionul verde Elena Manta Ciubotariu Nu mai știi bine dacă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
spitale (pentru prima dată în lume!), de infirmerii, farmacii, orfelinate, cămine pentru bătrâni, hanuri pentru călătorii săraci, cantine pentru bolnavi, ospătării pentru nevoiași, și toate pe lângă mânăstiri și biserici. S-a efectuat igienizarea complexă, adunarea bolnavilor de pe străzi, a copiilor orfani abandonați, s-au organizat școli de reeducare a minorilor, în spitale, s-au creat secții separate pentru contagioși, iar pe lângă spitale s-au creat policlinici pentru consultații în ambulator. Pe lângă aceste spitale și policlinici profesau magiștri și discipoli, terapeuți, chirurgi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Lorme, bufonii, Triboulet, în Regele se amuză (Le Roi s'amuse) și Angely în Marion de Lorme, proscrisul în Hernani. "Mulțimea, căreia îi aparține viitorul dar căreia nu-i aparține prezentul, spune Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
departe de casa părinților ei, Netotul și Zevzecia, într-o poiana misterioasă, vorba "Constitutionalului" asta numai de rușinea părintilor. El, Moftul, a crescut cu o iuțeală nemaipomenită și a fost alăptat de Hârtia, căreia i se facu milă de copilul orfan aruncat de mama lui. Când ajunse în vârstă Moftul, doica lui, Presa, îl însură după Opinia, o tânără mai mult sau mai puțin publică, foarte mult curtată la vremea ei, cu care tânărul avu o prăsilă mai numeroasă decât nisipul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al Statelor Unite. Superman păstrează încărcătura imaginară a imigrației, prezentă în cadrul idiș est-european al familiilor Siegel și Shuster, iar puterile sale sunt proiecția în bandă desenată a caracteristicilor etnice, încrezătoare în noua societate gazdă. Superman nu este doar imigrant ci și orfan, având deci posibilitatea să-și inventeze propria istorie, fiind chiar obligat să o facă, deoarece nu poate exista fără dubla sa identitate (identitatea secretă este o minciună în slujba a ceva mai important, e marcă de onoare, nu de rușine
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]