2,680 matches
-
pe care a risipit-o cu nepăsare, a fost culeasa de admiratori în volumul "Campo de Flores" (Câmp de flori, 1896). Cămilo Ferreira Botelho Castelo Branco a rămas în istoria literaturii portugheze prin vastă să opera literară. Rămas de mic orfan de tată și de mama, Cămilo a fost educat într-o vilă din Trás-os-Montes (sătucul Samarda) de un unchi din partea tatălui. Acesta l-a pus să studieze latină și operele scriitorilor clasici din secolele XVI și XVII. Și-a petrecut
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
fermi în credința lor în Dumnezeu; acest lucru fiind exprimat în diverse locuri din Coran. Când am încheiat legământul cu fiii lui Israel, le-am spus: „Nu va închinați decât lui Dumnezeu, purtați-vă frumos cu părinții, cu rudele, cu orfanii și cu sârmanii. Spuneți oamenilor vorbe frumoase, săvârșiți-vă rugăciunea, dați milostenie! Ați întors însă spatele, afară doar de puțini dintre voi și v-ați împotrivit.” "(2:83) "Ați fost martori când moartea s-a apropiat de Iacob și el
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
n. 28 decembrie 1887, Bucuresti - d. 1974) a fost un sculptor român. "" s-a născut la 28 decembrie 1887, în București. Părinții săi, Gheorghe și Elena, erau originari din comuna Posești, Prahova. La vârsta de 7 ani, Spiridon a rămas orfan de tată. După ce a absolvit patru clase primare la Școala Golescu din București, mama sa l-a înscris la „Școala Superioară de Arte și Meserii“, deoarece fostul său director de școală susținea că „avea un talent deosebit la desen“. Cursurile
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se întru toate să mărturisească dreapta credință, să tămăduiască neputințele poporului, să zidească noi lăcașuri de rugăciune, să tipărească și cărți bisericești pe limba română și să mângăie pe săraci și pe orfani. Pentru toate acestea era iubit, atât de domnii Țării Românești, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, al căror sfetnic și duhovnic era, cât și de tot poporul ortodox. Din cărțile tipărite cu binecuvântarea mitropolitului Teodosie, cea mai importantă este Biblia de la
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
câteva luni de comisia româno-rusă care-i judeca pe revoluționari. După aceasta a fost însărcinat să înființeze o școală de candidați, la Ploiești, și să organizeze învățământul rural în județul Prahova. Întors la București, a lucrat la Obșteasca epitropie a orfanilor. Drumul i s-a intersectat cu figuri precum Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu și Nicolae Filimon. A făcut parte din Divanul ad-hoc al Valahiei. A fost de asemenea membru în comisia însărcinată să elaboreze raportul despre secularizarea averilor mănăstirești, sub președinția
Ioan Brezoianu () [Corola-website/Science/333425_a_334754]
-
de Castilia. Se spune că mama lui Richard, Anne, a murit dându-i naștere, iar tatăl său, Contele de Cambridge, a fost decapitat la 5 august 1415 pentru rolul său în Complotul Southampton împotriva regelui Henric al V-lea. Micul orfan în vârstă de patru ani, Richard, a devenit moștenitorul tatălui său. Richard a avut o singură soră, Isabel, Contesă de Essex. În termen de câteva luni de la moartea tatălui său, unchiul lui Richard care nu avea copii, Edward de Norwich
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
al Casei de Lancaster. Richard de York deținea deja pretențiile la tronul Angliei ale lui Mortimer și Cambridge; odată cu moștenirea March, el a devenit cel mai bogat și cel mai puternic nobil din Anglia, al doilea după însuși regele. Ca orfan, venitul lui Richard din proprietatea lui, era gestionat de coroană. Chiar dacă multe dintre teritoriile unchiul său de York au fost acordate pe viață, sau lui și moștenitorilor săi de sex masculin, restul teritoriilor, concentrate în Lincolnshire, Northamptonshire, Yorkshire, Wiltshire și
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
de coroană. Chiar dacă multe dintre teritoriile unchiul său de York au fost acordate pe viață, sau lui și moștenitorilor săi de sex masculin, restul teritoriilor, concentrate în Lincolnshire, Northamptonshire, Yorkshire, Wiltshire și Gloucestershire au fost considerabile. Tutela unui astfel de orfan a fost, prin urmare, un dar prețios pentru coroană, iar în octombrie 1417 acesta a fost încredințat lui Ralph Neville, Conte de Westmorland. Ralph Neville avea o familie mare (douăzeci și trei copii, dintre care douăzeci au supraviețuit copilariei, prin
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe din piesele în cauză au și un caracter social. Dintre temele acestor doine se pot enumera: depărtarea de părinți și de frați, dușmănia celor din jur, singurătatea și suferințele orfanului, răutatea mamei vitrege, tratamentul inuman al stăpânului sau al celor mai puternici, necazurile dragostei etc. Deoarece nu există un text fix, interpretul introduce în cântecul său toate versurile în care se vorbește de singurătate, înstrăinare pe care le cunoaște. Din
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
să funcționeze), avea și obiceiul să impună țării sale excentricitățile personale. Saparmurat Ataievici Niiazov s-a născut la 19 februarie 1940 la Gypjak, localitate aflată la câțiva kilometri de Așgabat, pe atunci capitală a Republicii Sovietice Socialiste Turkmene. A rămas orfan la o vârstă fragedă. După versiunea oficială, tatăl său a murit în luptă cu germanii, în al Doilea Război Mondial; restul familiei a murit în cursul violentului cutremur de pământ din 1948 care a devastat Așgabatul. A fost crescut într-
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
nevoiași, pentru cei care trudesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi sunt zdrobite, pentru răscumpărarea înrobiților, pentru cei înglodați în datorii, pentru calea lui Dumnezeu și pentru drumeți [...]" "76, 8 : Ei dau de mîncare din dragoste pentru El, sărmanului, orfanului și prinsului." "5, 89 : Dumnezeu nu vă va lua în nume de rău o vorbă necugetată din jurămintele voastre, însă vă va lua în nume de rău pentru jurămintele voastre prin care vă legați. Iertarea va fi să hrăniți zece
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
clasa mijlocie înstărită. Era al patrulea din cei șase copii ai lui Șir Anthony Alfred Bowlby, baronet, chirurg al curții regale, și ai lui Lady Mary sau May Brigit născută Mostyn, fiica unui cleric anglican cunoscut. Șir Anthony a rămas orfan la vârsta de cinci ani, când tatăl său, Thomas William Bowlby, a murit în captivitate în Chină, în timpul unei misiuni ca reporter de război al ziarului „Times” în Războiul Opiului. În mod obișnuit, în copilărie, John își vedea mama doar
John Bowlby () [Corola-website/Science/323432_a_324761]
-
de război. Bowlby a fost interesat în mod deosebit de problemele legate de separarea copiilor și de activitatea terapeutică depusă în timpul războiului de către Anna Freud și Dorothy Burlingham în rândurile copiilor refugiați, si de cea a lui René Spitz în rândurile orfanilor. Până la sfârșitul anilor 1950 el însuși a acumulat un corp de date observaționale și teoretice care indicau însemnătatea fundamentală a dezvoltării atașamentului sugarilor și copiilor față de părinți sau persoanele în grija cărora se aflau. Bowlby a cercetat legătură dintre tiparele
John Bowlby () [Corola-website/Science/323432_a_324761]
-
(n. 8 octombrie 1906, Sibiu - d. 1950, Brad) a fost un profesor de desen la Liceul „Avram Iancu” din Brad și un sculptor, realizator a numeroase lucrări în bronz, în majoritate busturi de personalități. Radu Mânzat a rămas orfan în urma sinuciderii tatălui său. Mama sa s-a recăsătorit cu inspectorul de la căile ferate din zona Zarandului, Moga, care i-a fost lui Radu un al doilea tată. În liceu a arătat talent la desen, astfel că după absolvirea liceului
Radu Moga Mânzat () [Corola-website/Science/335745_a_337074]
-
făcut aproape treizeci de mii de victime, dintre care douăzeci de mii numai în . Pagubele materiale s-au ridicat la mai multe milioane de lire turcesti, peste o sută de mii de armeni rămânând au fost fără adăpost și 7903 orfani fiind identificați La momentul la care Primul Război Mondial era pe punctul de a izbucni, armenii erau conștienți de faptul că riscau să fie prinși între Imperiul rus și Imperiul Otoman. Încă din vara anului 1914, liderii junilor turci cereau
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
astfel, un bărbat poate lua în căsătorie, după posibilitățile materiale și în anumite condiții, una, două, trei sau, maxim, patru femei, dar niciodată mai mult de patru în același timp. „Dacă vă este teamă că nu veți fi drepți cu orfanii, luați-vă după cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. Dacă vă este teamă că nu veți fi drept cu ele, luați-vă o singura femeie...”(Coran 4:3) În Islam, căsătoria este precedată de logodnă. Conform tradiției
Căsătoria în Islam () [Corola-website/Science/336278_a_337607]
-
părăsească România în 1948. Imediat după plecare, regimul comunist a confiscat clădirile în care surorile activaseră și care adăposteau un sanatoriu. În prezent, în acele clădiri funcționează Spitalul Parhon. Din anul 1948 activitatea caritativă a surorilor fața de cei săraci, orfani și bolnavi a fost interzisă. În locul fostei mănăstiri și al sanatoriului Sf. Vincențiu de Paul, funcționează astăzi Institutul de endocrinologie C.I.Parhon. Între anii 1957-1991 biserica a fost închisă, iar la 1 Decembrie 1991, Arhiepiscopul Dr.Ioan Robu a înființat
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
Tărîță. În urma războiului rămas în memoria locului ca „"bătaia a mare"”, bilanțul este următorul: au fost mobilizați 333 de bărbați dintre care 330 de plugari, 45 dintre ei nemaiîntorcându-se acasă, rămânând în urma dispăruților 29 de văduve și 46 de orfani, comuna suferind o pagubă de 200.000 de coroane, iar particularii pierzând bunuri estimate la 422.180 de coroane. Primul eveniment major de după Primul Război Mondial a fost transpunerea în practică a Reformei agrare din 1921, de pe urma căreia o parte
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
la București s-a instaurat guvernul „"de largă concentrare democrată"” Doctor Petru Groza, care, în esența sa, a fost un guvern comunist minoritar. Reforma agrară din 22 martie 1945 a dus la împroprietărirea foștilor luptători de pe frontul antifascist, văduvele și orfanii acestora și țăranii care aveau în proprietate pământ puțin. La nivelul Racoviței numărul beneficiarilor acestei reforme a fost mic, după cum mică a fost și întinderea loturilor acordate în suprafețele de teren de „La Bradu” și „Peste Olt”, terenuri aflate la
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
îndepărtare de eshatologia biblică, înlocuirea cu înălțarea elenistică a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva individualismului „falșilor învățători” docetici, el subliniază nevoia de a arăta dragoste pentru văduve și orfani și pentru acei în nenorocire 10. Adevărații creștini nu sunt cei care își urmează propria voință, ci acei care sunt uniți cu semenii lor sub conducerea episcopului 11. Starea lor finală 5 Ideea fundamentală a teologiei Bisericii Răsăritene a subliniat
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
doi ani mai târziu, lăsând pe Ioana și pe sora ei mai mică, Margareta în grija unchiului lor, Filip I de Namur. Mama Ioanei a murit în august 1204, iar Balduin un an mai târziu, lăsând copilul de 5 ani orfan. Filip de Namur a continuat să guverneze ca regent, în numele Ioanei. În curând, el și-a pus nepoatele într-o situație stânjenitoare. Înfrânt într-un conflict cu regele Filip al II-lea al Franței, el a fost nevoit să acorde
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
802, logotetul (ministrul) finanțelor, Nicefor, s-a revoltat împotriva Irinei și a exilat-o pe Lesbos, unde aceasta a murit în 803. Irina s-a născut într-o familie de nobili din Atena, familia Sarantapechos. Deși ea a fost un orfan, unchiul ei, Constantin Sarantapechos, era patrician și, posibil, și strateg din Hellas. Ea a fost adusă la Constantinopol de împăratul Constantin al V-lea la 1 noiembrie 769 și s-a căsătorit cu fiul său Leon al IV-lea la
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
renume mondial. Fondatorul asociației franceze de micologie "Société mycologique de France" a caracterizat peste 400 de specii de ciuperci. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Quél.. Quélet s-a născut într-o familie de țărani, devenind curând după aceea orfan, fiind crescut de mătușile sale. Este menționat, că tânărul Lucien a arătat un mare interes în botanică și micologie și, mai târziu în viață, a afișat un interes mult mai larg pentru științele naturale incluzând studii despre păsări și moluște
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
Nisa, pe atunci parte a regatului italian al Sardiniei. Se crede chiar că Masséna nu ar fi învățat să scrie decât în adolescența târzie sau chiar mai târziu. Cariera sa timpurie nu a dat nici un indiciu despre viitorul său glorios: orfan încă de mic copil, tânărul Masséna este mult timp fără ocupație, apoi se înrolează în regimentul Royal Italien (1775), pe care apoi îl părăsește, după ce este concediat. Este pe rând vânzător, mus în marină și apoi brigand dar se dedică
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
din inițiative particulare: așa erau colecția de arheologie a familiei baronului Capri din Iacobești și bogata bibliotecă a familiei Popovici din Vatra Dornei. Tot ca o acțiune de binefacere, în 1879 în Cernăuți se înființase Școala catolică episcopală “Isahachian” pen-tru orfanii din Bucovina, Basarabia și Galiția. Cînd, în 1895-1896, sultanul Abdul Hamid a declanșat masacrarea armenilor din Imperiul Otoman, cavalerul Varteres von Pruncu, conducătorul coloniei din Cernăuți, locțiitor de primar și membru în Consiliul orășenesc, s-a adresat împăratului Austro-Ungariei, rugîndu-l
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]