1,221 matches
-
toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă ca și cum aș fi primit un cadou nesperat: acum era sigur că aveam să mergem împreună acasă, eu și ea... * (nume de cod: Orhideea sau Perla... numitor: Romeo) Muzica... prezența vocii orhideei mă însoțește atît de des și atît de des am nevoie de ea... nu m-a dezamăgit niciodată, mai ales că este mai mult decît doar o voce: este iubirea însăși, este încrederea, certitudinea... nu știu cum reușește, dar îmi ține companie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
siguranța sentimentului împlinit, răspunsul complet, reciprocitatea pasională și libertatea spiritului, înțelegerea absolută și aprobarea, acceptarea și tandrețea la care aș visa, cum se face ca tocmai ea să se afle departe, ea care ar reuși să fie cel mai aproape?... Orhideea sentimentală, perla care mă însoțește dincolo de aparențele realității... * Ce înseamnă să te simți tînăr, adolescent, copilăros, plin de energie, de dorința de a explora această lume, de a te asemăna acestui univers imprevizibil mereu gata să ofere ceva în plus
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Ceea ce am găsit împreună... Degeaba am certitudini dacă ea e absentă în continuare. Dar am dat de urma ei! Așa, măcar ca să-i văd numele scris undeva... pe internet... adică în această lume amestecată... * Ce mult contează pentru mine prezența orhideei!... Chiar dacă uneori pare doar o iluzie, alteori e mai concretă decît realitatea, mai puternică și mai influentă în ceea ce privește sentimentele mele sau seninătatea și siguranța mea interioară, încît ar merita să știe asta. Ar merita și ea de la mine ceva similar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
insesizabil. * Iubirea este în mai multe locuri și de mai multe feluri, așa ar părea... Dar pînă la urmă, este una, este unică, este aceea adevărată atunci cînd înseamnă să înțelegi că ești prin acest sentiment... Un moment în care orhideea este lîngă el, Romeo ajunge alături de ea, orhideea primăverii, perla oceanului de sentimente, podul invizibil pe care sînt alături devine real și adevărat... ceea ce pare imposibil devine posibil și se transferă în existențial esențial... adică iubirea poate orice, înțelege el
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de mai multe feluri, așa ar părea... Dar pînă la urmă, este una, este unică, este aceea adevărată atunci cînd înseamnă să înțelegi că ești prin acest sentiment... Un moment în care orhideea este lîngă el, Romeo ajunge alături de ea, orhideea primăverii, perla oceanului de sentimente, podul invizibil pe care sînt alături devine real și adevărat... ceea ce pare imposibil devine posibil și se transferă în existențial esențial... adică iubirea poate orice, înțelege el într-o zi de primăvară... acum inspiră și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
inspiră și respiră parcă pentru prima oară cu adevărat, acum simte că este viu... Un nou episod important din existența lui Romeo precum Ulysse în căutarea iubirii: întîlnire de gradul trei cu primăvara, anotimpul speranței... De fapt, cine e ea, orhideea, atît de diferită de celelalte apariții cu care s-a mai întîlnit el? Este o persoană adevărată, o ființă care simte profund și există în depărtarea relativă, mereu în apropierea relativă, diferită de altele tocmai prin această acceptare a iubirii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ursulețul în palme și se bucură dîndu-și seama că își împlinește un ideal și un vis de a depăși distanțele... Într-o astfel de zi de primăvară apare soarele pentru RomeoUlysse, incredibil de inspirant, așa cum se află deodată în prezența orhideei: dincolo de ecranul de sticlă este ea, păstrătoarea încrederii, mesagera speranței și aducătoarea primăverii, adevărată și intensă ca soarele dimineții în anotimp senin. Este aici în fața lui, doar un spațiu imaterial și nesemnificativ îl desparte de ea, însă ea chiar este
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
esențialul sufletului asemenea, pentru că ne dorim aceleași lucruri, un același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
adevărat... își spune Romeo, iată cum e cînd îmi dorește cineva prezența, cum e cînd mă vrea și pe mine cineva cu adevărat, dincolo de imposibil, încît totul devine altfel datorită iubirii... 4 Am impresia că am încercat să înșir despre orhidee o mie și o sută de pagini, despre sirenă zece pagini plus încă una și despre elektra o singură pagină... relativ la importanța, iubirea și acceptarea pe care miau dăruit-o ele... am spus însă destul de mult despre elektra - tocmai pentru că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu are încredere în mine... și mai ales, nu-i pasă. Este doar o persoană oarecare din realitatea înșelătoare... nu mă iubește și nici n-ar fi vreodată în stare... și n-o cheamă nicidecum Angela. * Aș alerga în brațele orhideei dacă ar f i aproape... aș căuta legenda cu seninul ei de primăvară, dacă ar fi ușor... m-aș dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu seninul ei de primăvară, dacă ar fi ușor... m-aș dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nici măcar a unei batiste galbene ca vecinul ăsta al meu care și În somn Își invocă Îngerul păzitor m-am descurcat singur cu obrăznicia mea cu - nu mai suport cinismele tale - reproșurile Wandei totdeauna Îndrăzneață după ce o regulam - buchetele de orhidee duse la timp și unde trebuie ce să fac „sînt doar un om În epopeea acestui veac cît orhideea“ textele de muzică ușoară sînt un sfătuitor bun cu puțină abilitate ai ce Învăța din ele parcă și cu profesorul știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am descurcat singur cu obrăznicia mea cu - nu mai suport cinismele tale - reproșurile Wandei totdeauna Îndrăzneață după ce o regulam - buchetele de orhidee duse la timp și unde trebuie ce să fac „sînt doar un om În epopeea acestui veac cît orhideea“ textele de muzică ușoară sînt un sfătuitor bun cu puțină abilitate ai ce Învăța din ele parcă și cu profesorul știu foarte bine că ei mă acuză că i-am exploatat sentimentele cînd am ieșit de la pîrnaie și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de copil, terenul de gimnastică, ghiozdane. Școala, așa cum ar fi trebuit să fie, dacă ar fi rămas în ea. „Când emoțiile sunt puternice și te simți ca încătușat, să pictezi bambuși“, spunea anticul călugăr budist. Cu sufletul senin, să pictezi orhidee, frunze care cresc, într-un fâlfâit de zbor, boboci care se deschid bucuriei. A zăcut apoi o săptămână. Atât de crunt o bătuseră. Nu-și puneau mari speranțe în pretextele pe care le vor oferi desenele ei. O chinuiseră și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
școala aceea insuportabilă, închisoarea din care dorise să fugă. Pedepsită, apoi, cu o închisoare adevărată. Nu se putea întoarce, într-un prim impuls, decât spre școala aceea, cu a cărei amintire intrase în vâltoarea militanților, precum cu o neagră, sângerândă orhidee... Își regăsea greu puterile. N-o părăsea groaza acelei săptămâni de durere și neputință fizică. Primele desene, apoi, un fel de căutare, printr-un dulce vis, a casei unde îl întâlnise pe Hariga. O mare nevoie de liniște, de ocrotirea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bambuși - recomandă vechii călugări budiști. Nu suntem decât atât cât e în noi răzvrătire, iubire, incendiul de-o clipă. Clipa, adică prezentul, chipul viu, trecător, Prezentul, intrând, brusc, pe ușa compartimentului. N-aș râvni la liniștea bambușilor, nici la seninătatea orhideei, aș întinde peste zidurile ruinate de putreziciune o pânză albă de mătase, cer al începuturilor, pe care să-l conjur dimineața și seara și nopțile, iar serile, diminețile, până aș revedea renăscând cândva un copac iluzoriu. Scorburi golite, ca niște
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușile și ferestrele. Cu toate acestea, câte un acoperiș de casă sau de garaj o ia razna, încercând să zboare cât mai sus și cât mai departe. Pagube exagerate nu se produc, însă. V + V = vegetația și viețuitoarele La Réunion, orhideele cresc tot așa cum crește pe la noi păpădia. Sau troscotul. Ori urzica moartă. Varietatea speciilor conferă și o varietate pe măsură a spectacolului culorilor, dar și a foloaselor pe care omul le poate avea de pe urma lor. Când spun „foloase”, am în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
fel ca multe altele încă. Pentru noi, europenii mai puțin inițiați întru ale botanicii, vanilia este un aromatic produs de un arbust, poate chiar de un arbore. Surpriza este foarte mare, atunci când afli că, de fapt, vanilia este o orhidee. Și nu orice orhidee, ci una care, pentru a se dezvolta, are nevoie de un tutore. Și nu de orice fel de tutore, ci de unul viu. Adică, tot de o plantă. Numai că vanilia nu se folosește de tutore
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
încă. Pentru noi, europenii mai puțin inițiați întru ale botanicii, vanilia este un aromatic produs de un arbust, poate chiar de un arbore. Surpriza este foarte mare, atunci când afli că, de fapt, vanilia este o orhidee. Și nu orice orhidee, ci una care, pentru a se dezvolta, are nevoie de un tutore. Și nu de orice fel de tutore, ci de unul viu. Adică, tot de o plantă. Numai că vanilia nu se folosește de tutore pentru a se hrăni
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
povestit vecinilor întâmplarea. Vecinii au transmis mai departe informația, care nu prea li se părea neștiutorilor sclavi a fi chiar în regulă. După câțiva ani, însă, au înțeles că la mijloc nu era decât o metodă de polenizare artificială a orhideei numită vanilie. Și s- au așternut pe lucru. Au început să cultive planta. Nu a trebuit să treacă mult timp și au apărut întreprinzători, plantatori și cultivatori de vanilie. îndeletnicirea a devenit apoi industrie. S-a intensificat, însă, și prelucrarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
rumeguș de imagine, zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unde am închis senzațiile și ce am lăsat să călătorească prin tulpina traheei mele până la tine. Mă întreb ce s-a făcut cu șerpii încolăciți ai spaimelor sau dacă visele mele urâte s-au vărsat vreo clipă în gura de orhidee a ovarelor, speriindu-te cu miasmele lor. Dacă m-ai auzit plângând și dacă ai știut să te ascunzi mai bine între cutele informe ale cărnii și dacă ai mai avut apoi încredere să iei de acolo frumusețea. Cam astea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
în semn că da. Cei doi nu mai zic nimic până pe Berzei. Uf, bine c-am trecut, răsuflă Iulia ușurată. Mi-e frică de clădirea asta, mai ales noaptea, mă duce cu gândul la castelul vrăjitoarei Xayide în pădurea de orhidee blestemate. ─ Cine? Într-o poveste pe care o citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un soldat în armură neagră, gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o coadă, cu chipul atât de proaspăt, se gândi el, de parcă ar fi fost În Anglia, și nu aici. Le făcu cu mâna În timp ce mașina se Îndepărta prin iarba Înaltă, cotind printre copaci spre dealurile mici acoperite cu tufe de orhidee. Printre tufișuri au dat de o turmă de impala. S-au dat jos din mașină și au pândit un mascul bătrân cu coarne mari pe care Macomber l-a doborât cu o lovitură admirabilă de la o distanță de peste două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
recunoscut un actor, m-am mai uitat o dată În program, scria Rourke, am așteptat genericul final, nu-mi venea să cred, eroul Înecat În mușchi, cu gîtul gros și trăsături de intoxicat nu mai avea absolut nimic din tînărul din orhideea sălbatică și nouă săptămîni jumate, poate așa, cu multă bunăvoință, extrem de vag, un fel de expresie rămasă aninată de colțul ochilor, dar asta ar fi putut-o avea oricine altcineva, și totuși, da, el era, scria pe ecran. Se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]