1,141 matches
-
de „mirări...lucrative”(vorba lui), ceva de genul „Cum e posibil așa ceva?” Ce anume l-a determinat s-o facă? Citind recenta ediție bibliofilă a Stanțelor burgheze 3) el a observat că în textele reproduse există „un melanj de reguli ortografice”, respectiv al celor valabile la apariția ediției princeps (1946) cu cele intrate în vigoare în 1954. Da, așa e, deși nu peste tot! De aci bănuiala sa că „produsul bibliofil în discuție” se bazează pe un fals. Dar nota nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în anul nașterii sale (1881), apoi în 1907,4) în 1932 și 1953. Din această cauză, în ciuda încercărilor de adaptare, manuscrisele lui Bacovia sînt, sub aspectul discutat, cu inadvertențe. Felul său de a scrie nu corespunde integral nici unuia dintre sistemele ortografice în vigoare într-un moment sau altul. Exemplu frapant, în așa-numitul manuscris Cluj (care cuprinde Plumb, Scîntei galbene, o parte din Cu voi...), trimis istoricului literar G. Bogdan-Duică, poemele sînt ortografiate cu „î”, deși unele dintre ele fuseseră ori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
3. Ibidem, p. 25. Un scandal eșuat 1. Articol publicat în ,,Monitorul de Bacău”, 6, nr. 115, 21 mai 2001, p. 11 A. 2. Ed. Studion, 2001, p. XXVII. 3.Ed. Look Design, 2000. 4. Decretul și raportul relativ la regulile ortografice a apărut în ,,Monitorul Oficial”, nr. 289, 25 martie-7 aprilie 1907, la două zile după ce se decretase starea de asediu în întreaga țară! Vocea poetului 1. Constat că la fel a simțit-o și Bogdan Ghiu, de vreme ce a dat titlu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întîmplare atunci cînd un școlar pierde, distruge, strică obiectele sale de uz curent, cum ar fi ghiozdanul sau ceasornicul său chiar în ajunul zilei sale de aniversare?" (20, p. 90). Tot așa, în spatele "erorilor de lectură", a unor frecvente greșeli ortografice se află, poate, o tendință refulată. Prin psihanaliză se pot descoperi sentimente profunde, inconștiente, care domină subiectul în relațiile sale cu alții și care se manifestă prin simboluri. Textul și desenul liber oferă tocmai posibilitatea exprimării depline a copilului; metoda
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ambigui sau construcții sintactice echivoce. Absența clarității generează obscuritatea (formulări confuze, construcții sintactice neobișnuite), nonsensul (contradicție logică între termenii enunțului), para doxul (afirmație contrară unei opinii general acceptate). Corectitudinea constă în respectarea normelor limbii literare actuale, la toate nivelurile: ortoepic, ortografic și de punctuație, morfosintactic, lexicalsemantic și stilistic textual. Abateri frecvente: hipercorectitudinea (modificări fonetice, grafice sau flexionare determinate de false analogii), anacolutul (discontinuitate sintactică), dezacordul. Proprietatea are în vedere realizarea concordanței dintre conținut și expresie, dintre scopul comunicării și intențiile emițătorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
monumental, întro dimensiune tragică, Ion rămâne o „figură simbolică mai mare ca natura“, după cum afirma Eugen Lovinescu. - Varianta 7 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime: mormane - grămezi, maldăre; uzate - ponosite, vechi, degradate 2. Semnul ortografic al cratimei are rolul de a semnala ritmul rapid al rostirii (rostirea legată a două cuvinte) și dispariția unei silabe (câteun/câte un). 3. [umăr la umăr, a pune umărul, a da / a ridica din umeri, a privi peste umăr
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
despre oameni și lucruri, despre sens și nonsens în lume, despre viață și moarte. - VARIANTA 5 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord) 1. sinonime: adânc - profund, intens; solitari - singuratici, izolați 2. În secvența selectată, cratima, semn ortografic, are rolul de a marca rostirea legată a celor trei cuvinte; din punct de vedere prozodic, influențează măsura și ritmul versului, determinând fluența rostirii, iar în plan expresiv creează muzicalitatea interioară a poeziei. 3. [a semna în alb, a face
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Șinca (1869). În domeniul filologiei, după o serie de precizări (Neologismul, articol apărut în șase numere din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1853) și polemici (cu Timotei Cipariu), din care reies idei benefice pentru cultivarea limbii și impunerea sistemului ortografic fonetic, P.-I. participă la elaborarea dicționarului Academiei Române coordonat de A. T. Laurian. Strâns legate de activitatea sa politică și istorică sunt studiile de drept istoric național și scrierile juridice, care au contribuit la modernizarea legislației și a vieții administrative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
agrară. Referirile la evenimentele politice externe sunt mai rare. Gazeta dovedește însă receptivitate față de principalele inițiative culturale ale vremii. Situația învățământului în Transilvania este analizată în articole acide. De asemenea, U. pledează pentru încurajarea teatrului în limba română. În ce privește controversele ortografice, se susține unificarea diverselor sisteme de scriere, introducerea alfabetului latin fiind salutată printr-o caricatură intitulată Înmormântarea azbuchelor. U. s-a opus constant exagerărilor lingvistice de orice natură. Revista se numără printre puținele publicații ale timpului care inițiază concursuri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
Soluțiile propuse ar asigura unitatea etnică prin cea lingvistică, limitându-se ereziile filologice. Articolul Câteva observații filologice (1861) aducea argumente pentru folosirea unei ortografii bazate pe principiul fonetic, având ca model limba italiană. Dar limba operei sale prezintă multe inconsecvențe ortografice și un vocabular, parțial rebarbativ, încărcat de cuvinte arhaice și moldovenisme, grecisme și bizare calcuri italo-latinești. Pasionat de istorie și de disciplinele auxiliare: epigrafia, genealogia, arheologia, A. a publicat numeroase broșuri despre figuri istorice românești, biografii ale unor cronicari și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
care N.D. Xenopol îl făcea marelui poet. În 1883, coincizând în mod nefericit cu îmbolnăvirea poetului, apărea epigrama care a dezlănțuit o adevărată campanie împotriva lui Macedonski și i-a hotărât destinul în epocă. În 1890 încă, în articolul Chestiuni ortografice, literare și politice, el formula, în același spirit deformator, observații asupra versificației eminesciene. Doar târziu, în 1904, discipolul său, Mircea Demetriade, în Iconoclaștii, îi va recunoaște lui Eminescu talentul, explicând evoluția lui „nefericită” prin influența Junimii. Între cei împotriva cărora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
subtitlul cronicii sale, "din ce țară au ieșit strămoșii lor". În nenumărate rânduri, Samuil Micu utilizează interșanjabil cuvintele "roman" și "român", lăsând impresia că se referă la același referent. Este totuși posibil ca aceste substituiri să se datoreze unor greșeli ortografice (ținând cont de faptul că manuscrisul nu a văzut lumina tiparului antum, deci e puțin probabil să fi trecut prin filtrul corecturii); însă sistematicitatea, frecvența și recurența cu care se produce favorizează interpretarea unei interșanjabilități deliberate din partea autorului. Împingerea începutului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zîmbet Îl găsim tot mai rar, pentru că spune J. Renard: „Ce buni am fi dacă nu ne-am teme să fim păcăliți!”. Încrederea În semeni și În noi Înșine este cel mai greu de găsit, de obținut. * „Există o eroare ortografică de punctuație - n.a. pe care o fac toți poeții: după ultimul vers al unei adevărate poezii nu se pune punct” (Lucian Blaga). Poate, pentru faptul că adevăratul poet știe că un gînd sau un sentiment nu va fi cuprins niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
informații precise despre edițiile critice, edițiile revizuite etc. Acest lucru se impune datorită faptului că diverse culturi au obiceiuri diferite de a transcrie numele proprii de persoane sau de localități. În general, În acest caz este bine să consultăm Îndreptarele ortografice și de punctuație ale limbii române, care au liste privind transcrierea numelor greco-latine sau din alte limbi, conform adaptării tradiționale. Orașul Haga, de pildă, unde se află faimosul Tribunal Internațional, se ortografiază În diferite feluri: Den Haag, The Hague, La
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
spune că savanții bizantini „erau atât de preocupați de chestii de ortografie la mijlocul secolului XV, Încât nu băgară de seamă că turcii Împresurau Constantinopolul” (Pușcariu, 1968, p. 350). Așa cum se precizează și În DOOM (ediția a II-a), distincția semne ortografice - semne de punctuație este Într-o anumită măsură artificială, nu numai pentru că scrierea corectă În sens larg include și punctuația, ci și deoarece cratima este un semn numai preponderent ortografic, bara oblică, *blancul, linia de pauză și punctul sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
precizează și În DOOM (ediția a II-a), distincția semne ortografice - semne de punctuație este Într-o anumită măsură artificială, nu numai pentru că scrierea corectă În sens larg include și punctuația, ci și deoarece cratima este un semn numai preponderent ortografic, bara oblică, *blancul, linia de pauză și punctul sunt mai ales semne de punctuație, iar virgula, deși semn de punctuație, privește Într-o anumită măsură și ortografia În sens strict (p. XXXVII). CITAT RETRAS!!! Se spune că I.L. Caragiale, exilat
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În vederea citirii corecte, adecvate (p. 7). CITAT RETRAS!!! Punctuația oferă așadar reguli de organizare sintactică a unui text, ea fiind un auxiliar grafic al sintaxei (avem În vedere atât sintaxa propoziției, cât și a frazei). După o definiție din Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație (1995, p. 49), punctuația constituie „un sistem de semne convenționale, care au rolul de a marca În scris pauzele, intonația, Întreruperea cursului vorbirii”. Anumite semne de punctuație pot fi obligatorii, facultative sau interzise. Bunăoară, Înainte de conjuncțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Așa cum scria G. Beldescu (1995), punctuația are tangențe cu ortografia În situații În care amândouă recurg la aceleași semne (punctul, cratima, linia de pauză și bara oblică), În care semne de punctuație se află În contact (În vecinătate) cu semne ortografice, cu consecințe prozodice, și În care punctuația se corelează cu ortografia În scriere cu inițială majusculă și inițială mică (p. 67). Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă ( ), cratima (-), linia de pauză (-), bara oblică (/) și apostroful (’). Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În care semne de punctuație se află În contact (În vecinătate) cu semne ortografice, cu consecințe prozodice, și În care punctuația se corelează cu ortografia În scriere cu inițială majusculă și inițială mică (p. 67). Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă ( ), cratima (-), linia de pauză (-), bara oblică (/) și apostroful (’). Dintre acestea, numai blancul și apostroful nu sunt Întrebuințate și ca semne de punctuație. De aici rezultă legătura intrinsecă Între ortografie și punctuație. În cele ce urmează, vom
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nu apare pe copertă, În bibliografie, locul său va fi luat de instituția care editează cartea. Exemplu: Academia Română, Dicționarul general al literaturii române. P-R, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, DOOM. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005. Dacă o lucrare are și subtitlu, va fi menționat și acesta, exact așa cum apare pe foaia de titlu, și va fi scris tot
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
alt redactor de carte. Comentariile făcute la fiecare caz (zece la număr!) nu vor să arate ce este bine și ce este rău la fiecare bibliografie, ci doar au menirea să sublinieze diferențele existente. La urma urmei, ca și normele ortografice, normele de redactare științifică reprezintă o simplă convenție. Dacă În România ar exista un manual unitar, elaborat sub girul Academiei Române, am avea pretenția ca normele stipulate acolo să fie respectate de toată lumea. Neavând un asemenea manual, așa cum spuneam, existent În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Addison-Wesley Educational Publishers Inc. 10. Sunt invocate și lucrări aflate În manuscris, respectiv surse orale (simpozionul 60 de ani de la cercetarea sociologică a plasei Dâmbovița, organizat În decembrie 1999). FIGURĂ!!! Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, DOOM. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 870 1. Când lipsește autorul de pe coperta unei lucrări, iar În locul acestuia apare o instituție, se trece instituția respectivă, iar „intrarea” se
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În cea mai mare parte valabile și astăzi. Principiile de transcriere se referă la aspecte fonetice, morfologice și lexicale. Cei trei autori afirmă: Principala dificultate În transcrierea citatelor din autorii secolului al XIX-lea se datorează imensei varietăți de principii ortografice aplicate de scriitori, editori și tipografi. Principiul general pe care l-am adoptat În proiectul de față este acela al interpretării grafiilor pentru restabilirea realității lingvistice (p. 21). Prezentăm În continuare câteva reguli ce trebuie respectate la transcrierea textelor, preluate
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
barbat, băiet (cum Întâlnim și la Eminescu: „Fiind băiet păduri cutreieram...”), calare, carare, cămeșă, cutriera, dadacă, galbăn, năcaz, pacat etc., care sunt specifice scriitorului și Moldovei, zona de unde provenea. • „Se vor Înlătura particularitățile grafice, aplicându-se În mod obligatoriu normele ortografice În vigoare.” De exemplu: d → z: dille → zile; livedi → livezi; verdi → verzi; urmeadă → urmează; c → ț: oficer → ofițer; â → Î; ó → oa: frumóse → frumoase; póte → poate; é → ea; dela → de la; Înegri → Înnegri etc. Observație. Se vor Înlătura grafiile etimologiste, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Început de silabă se transcrie ie, conform ortografiei actuale. De exemplu: băeți → băieți; boer → boier; Întemeere → Întemeiere; eri → ieri; ertare → iertare; eși → ieși (mult timp, În cinematografele noastre se putea vedea scrisă inscripția eșire, care corespundea, desigur, unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]