1,525 matches
-
nu este Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce cred că diavolii ocârmuiesc cele omenești și se necăjesc pentru pedepsele lui Dumnezeu, și se smintesc pentru îndestulările celor răi și pentru suferințele celor drepți, în vol. Din ospățul stăpânului, pp. 33-34) „Vai de cel fără credință, că se va da la îngeri nemilostivi! Vai de cel ce nu se pocăiește că la adevărat Judecător va merge!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Vor mai bine să sufere totul și, după cum spune proverbul, pun totul în mișcare ca să-și păstreze rătăcirea lor, chiar tăgăduind Scripturile; mândri de erezia lor își schimbă firea; în adunările lor umblă după mult cântatul scaun dintâi, iar la ospețele lor, pe care cu nume fals le numesc agape, doresc să aibă locul de onoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XVI, 98.1.-98.2., în PSB, vol. 5, p. 538-539) „Oare celor care grăiesc nedreptate (Ps
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ales în palatul de sub mare al tatălui său, Nereu, iar greul creșterii copilului și adolescentului Ahile i-a revenit lui Foinix, pribeagul ocrotit de Peleu: prunc, Ahile nu mânca decât din mâna lui Foinix, care îl ținea în brațe la ospețe, îi tăia carnea și i-o dădea în gură; îi dădea și vin, pe care uneori copilul îl vărsa, pătându-i piepții tunicii. Iar, mai târziu, Foinix e cel care l-a învățat pe Ahile tot ce trebuie să știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și prădând, simțindu-se cu nimic mai vinovați decât niște vânători. Au fost, în acei ani atât de grei, și destule vrajbe. În Odiseea se găsește, fugar, amintirea uneia faimoase, dintre Ahile și Odiseu, care a avut loc la un ospăț funebru. Cei doi s-au înfruntat cumplit, fiecare, potrivit unei tradiții nemenționate în poemele homerice, susținându-și părerea, unul, Ahile, că Troia trebuie cucerită prin luptă, celălalt - prin viclenie. Iliada este poemul care dovedește că Ahile greșea. Într-adevăr, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
le primește, apoi merge în tabăra ahee, unde, în adunarea căpeteniilor, se împacă în sfârșit cu Agamemnon și își anunță reintrarea în luptă, cerându-le tuturor să-l urmeze, refuză să primească pe loc darurile și să ia parte la ospăț. Totuși darurile sunt date și duse de mirmidoni în tabăra lui, împreună cu Briseis. Acolo Ahile reține numai câteva dintre căpetenii și pe Foinix, îl plânge din nou pe Patrocles, apoi 99 își îmbracă armura, o încearcă, pune să-i fie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tabără, ordonă mirmidonilor să rămână în formație și apoi cu toții, în frunte cu el, îl plâng pe Patrocles. Leșul lui Hector, cu fața în jos, zace în țărână lângă leșul celuilalt. După aceea, Ahile dă, în cinstea mortului său, un ospăț. Căpeteniile aheene îl duc apoi la Agamemnon, sperând să-l convingă să se spele, însă Ahile refuză, 100 amânând până la funeraliile lui Patrocles, în vederea cărora îi cere lui Agamemnon să trimită oameni să aducă lemne. După ospățul de seară, Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mortului său, un ospăț. Căpeteniile aheene îl duc apoi la Agamemnon, sperând să-l convingă să se spele, însă Ahile refuză, 100 amânând până la funeraliile lui Patrocles, în vederea cărora îi cere lui Agamemnon să trimită oameni să aducă lemne. După ospățul de seară, Ahile se duce, singur, și se întinde pe nisipul țărmului, unde adoarme, istovit, și îl visează pe Patrocles. A doua zi are loc înmormântarea. Ahile ordonă mirmidonilor să se echipeze ca de luptă și să urce în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bucuros fiind să-și sporească averea adunând prăzi (obiecte de preț, animale și femei), și care fusese, timp de aproape zece ani, cel mai activ pe tărâmul acesta, este totodată (spre deosebire de Agamemnon) de o generozitate magnifică. Când e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care unii au văzut, nu fără temei, o reprezentare trifuncțională. Pe el sunt reprezentate următoarele lucruri: pământul și cerul și marea, soarele neostenit, luna plină, stelele și constelațiile: Orion, Hiadele și Pleiadele, Carul mare. Într-o cetate se văd nunți, ospețe, alaiuri, dansatori, femei privind din pragul caselor, o judecată; alta este împresurată și scapă printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de arat, un seceriș pe un domeniu regesc, prânzul stăpânului tăcut și fericit și al pălmașilor osteniți; culesul unei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei. Nu numai pentru că, prin extensia partiturii lui, el acoperă aproape jumătate din 176 La un ospăț“. Iată o limită a restituirii implicitului: cât se gândea să le spună? În ce sistem de referință între amestecate planuri de realitate și de amăgire? Cât despre Ariel, despre care, timp de 12 ani, Miranda nu știe nimic, căruia i
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ales în palatul de sub mare al tatălui său, Nereu, iar greul creșterii copilului și adolescentului Ahile i-a revenit lui Foinix, pribeagul ocrotit de Peleu: prunc, Ahile nu mânca decât din mâna lui Foinix, care îl ținea în brațe la ospețe, îi tăia carnea și i-o dădea în gură; îi dădea și vin, pe care uneori copilul îl vărsa, pătându-i piepții tunicii. Iar, mai târziu, Foinix e cel care l-a învățat pe Ahile tot ce trebuie să știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și prădând, simțindu-se cu nimic mai vinovați decât niște vânători. Au fost, în acei ani atât de grei, și destule vrajbe. În Odiseea se găsește, fugar, amintirea uneia faimoase, dintre Ahile și Odiseu, care a avut loc la un ospăț funebru. Cei doi s-au înfruntat cumplit, fiecare, potrivit unei tradiții nemenționate în poemele homerice, susținându-și părerea, unul, Ahile, că Troia trebuie cucerită prin luptă, celălalt - prin viclenie. Iliada este poemul care dovedește că Ahile greșea. Într-adevăr, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
le primește, apoi merge în tabăra ahee, unde, în adunarea căpeteniilor, se împacă în sfârșit cu Agamemnon și își anunță reintrarea în luptă, cerându-le tuturor să-l urmeze, refuză să primească pe loc darurile și să ia parte la ospăț. Totuși darurile sunt date și duse de mirmidoni în tabăra lui, împreună cu Briseis. Acolo Ahile reține numai câteva dintre căpetenii și pe Foinix, îl plânge din nou pe Patrocles, apoi își îmbracă armura, o încearcă, pune să-i fie pregătit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tabără, ordonă mirmidonilor să rămână în formație și apoi cu toții, în frunte cu el, îl plâng pe Patrocles. Leșul lui Hector, cu fața în jos, zace în țărână lângă leșul celuilalt. După aceea, Ahile dă, în cinstea mortului său, un ospăț. Căpeteniile aheene îl duc apoi la Agamemnon, sperând să-l convingă să se spele, însă Ahile refuză, amânând până la funeraliile lui Patrocles, în vederea cărora îi cere lui Agamemnon să trimită oameni să aducă lemne. După ospățul de seară, Ahile se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cinstea mortului său, un ospăț. Căpeteniile aheene îl duc apoi la Agamemnon, sperând să-l convingă să se spele, însă Ahile refuză, amânând până la funeraliile lui Patrocles, în vederea cărora îi cere lui Agamemnon să trimită oameni să aducă lemne. După ospățul de seară, Ahile se duce, singur, și se întinde pe nisipul țărmului, unde adoarme, istovit, și îl visează pe Patrocles. A doua zi are loc înmormântarea. Ahile ordonă mirmidonilor să se echipeze ca de luptă și să urce în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bucuros fiind să-și sporească averea adunând prăzi (obiecte de preț, animale și femei), și care fusese, timp de aproape zece ani, cel mai activ pe tărâmul acesta, este totodată (spre deosebire de Agamemnon) de o generozitate magnifică. Când e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care unii au văzut, nu fără temei, o reprezentare trifuncțională. Pe el sunt reprezentate următoarele lucruri: pământul și cerul și marea, soarele neostenit, luna plină, stelele și constelațiile: Orion, Hiadele și Pleiadele, Carul mare. Într-o cetate se văd nunți, ospețe, alaiuri, dansatori, femei privind din pragul caselor, o judecată; alta este împresurată și scapă printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de arat, un seceriș pe un domeniu regesc, prânzul stăpânului tăcut și fericit și al pălmașilor osteniți; culesul unei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Sfânt, când avea să vină în urmaJertfei lui Hristos (Ioan 7, 38-39), va sluji ca să-L preamărească peHristos: „Din al Meu va lua și vă va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14) ca„Vistier al bunătăților”, care ia și dă la ospăț din „Vițelul cel îngrășat” (Luca 15, 23). Este vorba de marea taină a lucrării lui Hristosprin care toate cele de dincolo de moarte s-au arătat și semănat pe pă mânt, ca „Sânul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 18), „Dreapta Sa” (Ieșire
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de Dumnezeu,cerându-și „partea de avere”, de ființă (Luca 15, 12). Învierea a în-semnat, de asemenea, deschiderea ochilor pentru a vedea viața Luica „Lumina vieții” fără de moarte a „Părintelui Luminilor” (Iacob 1,17) și a o gusta ca un ospăț al darurilor Duhului Sfânt aduse printăierea „vițelului îngrășat” (Luca 15, 23), deoarece în Hristos „a binevoit Dumnezeu să se sălășluiască toată plinătatea dumnezeirii dupătrup” (Coloseni 2, 9). Ca „Ușă” de intrare, Jertfa este hotărâtoare pentru cunoașterea întrupării și drumul ucenicilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
le spusese; „Ferice de ochii voștri că văd și urechile voastre că aud” (Matei 13, 16). Căci prin necomuniune și cugetare ne-eclezială, individualistă, inima milostivă zidită în Hristos se poateînchide și porni spre orice „cruzime”. Biserica mărturisește pe Hristospentru ospățul cu vițelul îngrășat tăiat de Tatăl fiului risipitor cares-a întors din rătăcire la casa părintească, iar nu pentru „capul deaur” (Daniel 2, 31-35) neeclezial, căruia Arie i s-a făcut slujitor; nicipentru „vițelul de aur” (Ieșire 32, 1-6) al slujirii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Tatăl” (Luca 15, 23), Duhul Sfânt se va numi: „Vistierul bunătăților”, adică ieșirea celor ce au intrat prin „Ușă” la acea„pășune” duhovnicească anunțată de Hristos (Ioan 10, 9) conformprofeției: „Domnul Atotțiitorul va pregăti în muntele acesta pentrutoate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune,cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune limpezite! Și în muntele acestaEl va da la o parte vălul care acoperă toate popoarele și perdeauacare învăluie toate neamurile. El va înlătura moartea pe vecie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfânt se va numi: „Vistierul bunătăților”, adică ieșirea celor ce au intrat prin „Ușă” la acea„pășune” duhovnicească anunțată de Hristos (Ioan 10, 9) conformprofeției: „Domnul Atotțiitorul va pregăti în muntele acesta pentrutoate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune,cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune limpezite! Și în muntele acestaEl va da la o parte vălul care acoperă toate popoarele și perdeauacare învăluie toate neamurile. El va înlătura moartea pe vecie!”(Isaia 25, 5-8).Cuvintele de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
poate împrumuta un cuvânt dintr-o limbă considerată de prestigiu pentru simplul fapt că termenul respectiv are calitatea de a fi „nou“. Acesta este motivul pentru care, în română, cuvântul vechi de origine latină oaspe, care are o familie numeroasă (ospăț, ospăta, ospătar, ospătărie etc.) și nu era omonim cu niciun alt cuvânt, a fost înlocuit cu turcescul musafir (în Muntenia și Moldova), cu termenul dialectal german gost (în Banat) și cu maghiarul vindeg (< vendég) (în câteva localități din nordul Transilvaniei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]