1,898 matches
-
a lungul fluviului cu același nume, dar fără a pătrunde În orașul propriu-zis. Însoțitorii mei, Învârtindu-și mereu puștile pe deasupra capului ca pentru bătălie, aveau grijă să evite toate locurile aglomerate și, deși unchiul lui Șirin și-a dat adesea osteneala să-mi aducă la cunoștință că „Suntem la Amuk, la Vertcha, la Khomein”, asta nu era decât o figură de stil, care nu intenționa să spună altceva decât că ne găseam pe Înălțimile din preajma acelor localități cărora le zăream de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dintre cele mai frumoase reședințe din Teheran. Aparținuse unui fost prim-ministru, Înainte de a fi răscumpărată de un bogat negustor zoroastrian, partizan fervent al Constituției, care-o pusese gratis la dispoziția americanilor. Shuster mă primi În capul scărilor. Refăcut după ostenelile călătoriei, Îmi păru foarte tânăr. N-avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul va trimite un expert cărunt, cu figură de reverend! — Am venit În legătură cu această afacere a legațiilor. — Și dumneavoastră! Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ți permiți o caroserie stricată, pentru așa ceva ți-ar fi trebuit relații. Ca s-o repari. Intrarea în scara blocului se chema pur și simplu B. Un singur B era de ajuns. După cum se vede, francezii își dădeau mai multă osteneală cu vocabularul. Însă ei nici n-o aveau profesoară pe doamna Wygor. La ea, relațiile nu te ajutau cu nimic. Doamna Wygor era bătrână, avea burta revărsată și, lipit de ea, ducea catalogul, unde eram trecuți fiecare cu numele complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
călătorie pe care n-ai plănuit-o. Atunci fie te-ai întâlnit cu căpitanul Nemo, fie ai naufragiat. Nu știi cum să ajungi înapoi acasă și ai de înfruntat multe primejdii. Însă, una peste alta, până la sfârșit călătoria a meritat osteneala. O călătorie la spital, ce avea să se aleagă din asta? Nu citisem niciodată o carte despre așa ceva. Tata se prefăcea că totul ar fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva măreț. Avea multă răbdare și ne răspundea cu plăcere, oricând vreunul din noi dorea să afle câte ceva despre luptele glorioase ale strămoșilor noștri împotriva popoarelor migratoare. Dacă respectivul nu mai găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așezat-o pe pământ, câțiva metri mai încolo. „Au vrut să ne-o confiște la vamă, dar ne-am luptat pentru ea ca leii. Deci acum e a ta. Trebuie să fii harnic și să te antrenezi mult, altfel toată osteneala ne-a fost degeaba. Pricepi?” Am încuviințat cu o mișcare din cap și m-am grăbit să mă urc pe bicicletă. În scurt timp, se strânsese iarăși lume în jurul meu - căci puțini avuseseră prilejul să vadă așa ceva - și toți doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a fost simplu să găsesc explicații, căci cine ar fi crezut că mă găseam acolo, ca să joc rolul îngerului salvator? Iar dacă s-ar fi interesat la soții cu pricina, poate că asta le-ar fi compromis căsnicia și toată osteneala mea ar fi fost zadarnică. Așa, acum ai văzut că socialismul ne îmbogățește cu o sumedenie de povești. Și cu dragoste. Dar tu ești încă prea tânăr pentru dragoste, de altfel și pentru socialism. Rămâi cu capul pe umeri. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns ca rațiunile să fie juste.” „Parol. Altfel de ce ne dăm atâta osteneală să fim animale raționale?” „Toate maimuțele antropomorfe mari descind din forme de viață inferioare, oamenii descind din forme de viață inferioare, deci toți oamenii sunt maimuțe antropomorfe mari.” „Bunicică. Suntem deja pe pragul În care dumneata bănuiești că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust, Împodobită cu miniaturi tantrice care reprezentau șarpele Kundalini, cel pe care templierii voiau să-l deștepte prin sărutul pe șezut. Mi-am spus că, la urma urmei, nu meritase osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș fi putut găsi aceleași lucruri și la sediul lui Picatrix. În spatele unei mese acoperite cu o pânză roșie și În fața unui stal puțin populat și cam somnoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
foi, binecuvântându-i și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei, și băui: observai, văzând un cambono care turna lichidul dintr-o sticlă, că era Dubonnet, dar Îmi dădui osteneala să-l sorb ca și cum ar fi fost un elixir de viață lungă. Pe scenă, atabacurile deja Începeau să se facă auzite, cu lovituri surde, În timp ce inițiații intonau un cântec de rugăciune către Exu și către Pomba Gira: Seu Tranca Ruas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se ridicau În aerul gros de fum. O țineam pe Amparo de subsuoară și la un moment dat am simțit că mâinile Îi transpirau, trupul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suntem pe timpurile lui Crowley, ne-am Înțeles?” zise Agliè. „Acum vă las, am alți oaspeți.” Ne-am Întors rapid pe canapea și l-am așteptat pe Agliè luându-ne un aer demn și dezinvolt. 47 Deci cea mai mare osteneală a noastră a fost să găsim o ordine În aceste șapte măsuri, una potrivită, destulă, deosebitoare și care să țină pururea simțul deștept și memoria pătrunsă... Această Înaltă și incomparabilă aranjare Îndeplinește nu numai rolul de a ne păstra ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce idee mi-a dat când ne Întorceam spre casă? El de la prima privire Îmi fotografiase oaspeții, deja Îi cunoștea mai bine decât mine. Mi-a spus că nu trebuie să așteptăm ca autorii pentru Isis Dezvăluită să vină singuri. Osteneală zadarnică, și manuscrise de citit, și pe urmă nu se știe dacă-s dispuși să contribuie la cheltuieli. În schimb, avem o adevărată mină de exploatat: fișierul cu toți autorii Manuzio din ultimii douăzeci de ani! Înțelegi? Le scriem acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
va trebui s-o scoatem la capăt cu istoria metalelor, iar aici suntem Întotdeauna deranjați. De ce să nu plecăm sâmbătă și să petrecem două zile În vechea mea casă din ***? E un loc frumos, ai să vezi, colinele acelea merită osteneala. Diotallevi e de acord și poate vine și Lorenza. Bineînțeles... vino cu cine vrei”. N-o cunoștea pe Lia, dar știa că am o prietenă. Am spus că voi veni singur. De două zile mă certasem cu Lia. Fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu mustățile mici, negre, retezate englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie cu supărare, cucoane, dacă iarăși nu ne lovim în păreri, zău așa! Arendașul nu e chiar o pacoste pe țară, cum ziceți dumneavoastră și cum scrie prin gazete. Nu, nu! Ca să poată scoate arenda, plus un oarecare venit pentru ostenelile lui, arendașul trebuie să muncească de trei ori cât un proprietar. Țăranul nu lucrează nici mai mult, nici mai ieftin la arendaș ca la boier, ba mai degrabă dimpotrivă. Iau martori chiar pe domnul Iuga să vă spuie cinstit dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se tulbură. Îi mulțumi cochet și continuă că s-a întors literalmente fără franc, ba chiar cu o datorie la fratele ei, Gogu. A venit acuma la țară, cu toate că ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atâtea osteneli, numai spre a se înțelege cu el ca să-i avanseze cât mai curând câștiul viitor sau cel puțin o bună parte, ca să-și poată lichida plictiselile materiale. Arendașul suspină adânc. În loc de vânzare, arenda anticipată ― bun noroc. Și cu ce speranțe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apărîndu-se cu umbrela deschisă de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a fost milă de ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu pricepi de vorbă! Pe urmă își îndulci glasul: ― Ce să aștept, domnule, păcatele noastre! Da uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satul nostru!... Nu ne trebuie aici armata!... Să stea la orașe, să păzească pe boieri, că noi ne păzim și singuri! Strigând, se înflăcăra și se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unei avansări. Dând cu ochii de corpul lui Kane, roși vinovat. Ripley se cutremură la gândul de a porni în urmărirea vietății. N-aveți decât s-o căutați dacă așa vreți. Eu stau la ușă. ― Sunt de părere că merită osteneala, zise Ash dezlipindu-se de geamul despărțitor. Este un specimen unic. Cu siguranță va fi nevoie să-l capturăm viu și intact. Apăsă pe tasta de comandă pentru deschiderea ușii. Infirmeria era locul adecvat pentru un lucru atât de neobișnuit. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a supraveghea derularea operațiunilor și pentru a se asigura că urmărăm exact ceea ce Mama numește Ordin Special 937. Dacă obiectivul se dovedea fără vreo valoare deosebită, Ash putea să le comunice fără ca noi să știm. Dar, dimpotrivă, dacă obiectivul merita osteneala, Compania afla de la intermediarul ei toate amănuntele de care avea nevoie fără să piardă timp și bani cu trimiterea la fața locului a unui echipaj de explorare. Este o simplă chestiune de profit maximal și de pierdere minimală. Profitul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
95 de inapetență pentru social, considerat ca nerele vant - dacă nu chiar ca suspect din punctele lor opuse de vedere. De această stare de spirit se fac vinovați însă și sociologii și ceilalți meseriași ai socialului, care nu își dau osteneala să comunice cu publicul, ci doar să dea informații cui plătește. Sau, eventual, să comunice între ei, din cînd în cînd, despre lipsa crasă de înțelegere a publicului. Desigur, este greu să te înhami de unul singur la o astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
inconveniente. În rest, ce să spun, este o descriere teribil de precisă. Doar că seamănă cu percepția uluită a unui om care ar veni din cu totul alt context și care nu a avut timp - sau nu și-a dat osteneala - să afle și să înțeleagă sensul morții în cultura asta „primitivă” cu care a fost nevoit, din întîmplare, să se confrunte. — și acum citește ce scrie despre „moartea la români” Alison Mutler, corespondenta Associated Press la București, adaugă amicul meu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trăirii și a dinamicelor clare, reapare întrebarea existențială și, odată cu ea, își recapătă motivația filosofia. Pascal a adus această critică filosofiei: «singurul mod de a face filosofie este acela de a râde de filosofie»; «filosofia nu valorează o oră de osteneală». Însă filosofia căreia i se opune autorul Cugetărilor este sistemul închis, elaborarea completă a unui sistem rațional atotcuprinzător și atotștiutor; ținta criticilor sale este modul cartezian de a face filosofie, acel tip de filosofie care, în sens mai amplu, ar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]