2,327 matches
-
asta ține foarte tare de administrația otomană, care organiza populațiile din punct de vedere confesional, nu etnic. Inerent, neasumarea identității rome nu e un act conștient ci mai degrabă ceva care are o cauză obiectivă. Oricum, mai ales după retragerea otomanilor, fie că recunoșteau sau nu, identitatea romă a fost impusă acestor grupuri, iar o dată ce ești rom, lucrurile se schimbă. Relația cu identitatea otomană a fost motivul pentru care acest grup nu a fost înrobit și nici victimă a Holocaustului, și
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
ca sărbătorile islamice raportate la calendarul solar sa fie în fiecare an cu 11 zile mai devreme față de anul precedent. Pentru a elimina decalajul ce se forma între cele două sisteme de calendare — cel islamic, selenar și cel creștin, solar —-, otomanii au introdus, la 1 martie 1676, un calendar financiar lunaro-solar, prin care la fiecare trei ani lunari se mai adăuga o lună de 30 zile (aceasta era luna martie-bis). În felul acesta se puneau de acord cele două sisteme calendaristice
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
la aderarea în Uniunea Europeană. După migrația slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Taratul Sârb, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În secolul XVI, statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Șerbia și-a recâștigat independența față de Imperiul Otoman prin revoluția sârbă din secolul XIX și, în același timp, și-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în 1918. După sfârșitul Primului Război Mondial, statul
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
al XII-lea având că figură centrală pe Marele Jupan Ștefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ștefan Întâi, Șerbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ștefan Dušan a înființat Imperiul Sârb, dezintegrat în urmă înfrângerii în fața turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Șerbiei a fost cucerit și el prin căderea cetății Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câțiva ani mai târziu și Herțegovina în 1482. Între anii 1459 - 1804, Șerbia, în pofida
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
și rege al sârbilor și grecilor(din 1345) Milan Stanković, cântăreț Milan Jovanović, fotbalist sârb Milan Perendija, fotbalist sârb Mileva Marić, fizician sârb M.I.Pupin, fizician și chimist sârb Novak Đoković, tennismen sârb Karađorđe Petrović, conducătorul primei răscoale sârbești împotriva otomanilor Gavrilo Princip, membru al Mâinii Negre, cunoscut pentru Atentatul de la Sarajevo Sfanțul Sava, prinț și fondator al Bisericii Ortodoxe Sârbe Anual, în Șerbia vin peste un milion de turiști(2.200.000 în 2007 față de 469.000 în 2006), aducând
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
a fost cel care a început organizarea la sfârșitul anului școlar ce acum corespunde cu vacanța națională bulgară de pe 24 mai), el a făcut public discursul său împotriva autorităților otomane și aristocraților bulgari (pe care-i acuză că colaborează cu otomanii). Ca urmare, Botev a fost forțat să părăsească orașul. Inițial a decis să se întoarcă în Rusia, dar din motive financiare, a optat pentru România, la acea vreme, România fiind un azil pentru mulți exilați bulgari. Fiind foarte influențat de
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
cei nominalizați în aplicarea acestui plan erau: Caragiani, alături de T. G. Djuvara, Take Mărgărit, și Apostol Mărgărit. Caragiani este printre cei care se duc la Constantinopol spre a cere sprijinul Marelui Vizir să continue a da conaționalilor aromâni din Imperiul Otoman puternicul său sprijin. T. G. Djuvara, Ap. Mărgărit și Caragiani au lucrat la instalarea paraclisului român în care să oficieze pentru primă dată Primul Mitropolit român Antim în ziua de joi 21 noiembrie 1896. La începutul secolului XX, comunitatea aromânilor
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Otoman, dar în timpul călătoriei sale a hotărât să pornească război împotriva Suediei, o mare putere militară a Europei acelor vremuri. Considerând că Rusia are o șansă să-și croiască un drum de ieșire la Marea Baltică, Petru a făcut pace cu otomanii în 1700 și a atacat portul suedez Narva de la Golful Finic. Până în cele din urmă, tânărul rege Carol al XII-lea și-a demonstrat marile capacități militrare zdrobind armata lui Petru cel Mare. Din fericire pentru ruși, Carol, în loc să declanșeze
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
învins pe suedezi. Când Carol a reușit să se refugieze pe teritoriul otoman, Petru cel Mare a găsit motivul perfect pentru a declanșa un nou război împotriva Imperiului Otoman. În 1711, țarul a fost de acord să retrocedeze portul Azov otomanilor. Marele Război Nordic, al cărui rezultat fusese decis în principal în timpul bătăliei de la Poltava, a mai continuat până în 1721, când Suedia a fost de acord cu semnarea Tratatului de la Nystad. Acest tratat de pace permitea Rusiei să incorporeze teritoriile care
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
1726 până în 1761, Rusia s-a aliat cu Austria împotriva Imperiului Otoman, sprijinit în mod tradițional de Franța. În războiul polonez de succesiune, (1733-1735), Rusia și Austria au blocat candidatura pretendentului francez la tronul Poloniei. Într-un război costisitor cu otomanii în 1734-1739, Rusia a recucerit portul Azov. Cele mai multe cuceriri teritoriale în Europa le-a avut în timpul Războiului de șapte ani (1756-1763), care a avut lupte pe trei continenete, protagoniștii fiind Regatul Unit și Franța, plus numeroșii lor aliați. În acest
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
pentru un nou război ruso-turc în 1787 - 1792. La încheierea acestui nou conflict, a fost semnat tratatul de la Iași, prin care Rusia își extindea puterea în sud est până la râul Nistru. Termenii tratatului aminteau de planurile Ecaterinei de expulozare a otomanilor din Europa și de refacere a Imperiului Bizantin sub control rusesc, așa numitul "proiect grecesc". Imperiul Otoman nu a mai fost o amenințare serioasă pentru Imperiul Rus, care și-a manifestat tot mai pregnant influența în Balcani. Expansiunea spre vest
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
un oraș cu o istorie tumultuoasă care și-a pus amprenta atât pe modul de viață al locuitorilor săi cât și în religia și arhitectura acestui oraș, el aflându-se pe rând sub dominația fenicienilor, cartaginezilor, romanilor, vandalilor, bizantinilor și otomanilor. Orașul a fost ridicat de fenicieni cu mult înainte de secolul al VI-lea î.Hr. fiind cunoscut sub numele de Hadrumète (sau Hadrim așa cum afirmă istoricul Mohamed Hassim Fantar). Acest oraș timp de câteva secole reușește să își păstrează independența, dar
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
proaspăt învingătoare, pentru un alt război, încălcând astfel armistițiul de zece ani cu agresivul și puternicul Imperiu Otoman. În ciuda presupusului ajutor, la Bosfor, venețienii s-au unit cu forța papală și au navigat pe coastă până la COnstantinopol, împingându-i pe otomani afară din Balcani, nereușind să navigheze spre Varna. Această era o mișcare surprinzătoare, pe care Vladislav și comandantul său cel mai înalt în grad, Iancu de Hunedoara, nu au reușit să o anticipeze. Trădarea venețienilor a dus la plasarea armatei
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
s-a sfințit în 1812. Lăcașul de cult a fost pictat în anul 1841, după care a fost resfințit de către mitropolitul Veniamin Costachi, atunci fiind amplasată și o pisanie. În timpul Revoluției din 1821, schitul a fost asediat și prădat de către otomani: odoarele au fost furate, iar călugărițele izgonite sau ucise; în acel an maica Olimpiada s-a refugiat Mănăstirea Secu. În prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost ridicate zidurile de incintă, o trapeză de piatră, câteva chilii și
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Sunt puține izvoare istorice care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora și o comparație cu bătălii similare contemporane cu ea (cum ar fi bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole) permite o reconstruire fidelă. După înfrângerea otomanilor de către sârbi și bosniaci în Bătălia de la Plocnik, Murad I, conducătorul Imperiului Otoman, a început să-și strângă trupele la Philippoupolis (Plovdiv) în primăvara lui 1389, și a sosit la Ihtiman după un marș de trei zile. De acolo, a
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
după prima lor șarjă, care a făcut ravagii în flancul turcesc condus de Jakub Celebi. În centru, creștinii au reușit să împingă forțele otomane înapoi, lăsând flancul lui Baiazid să încerce să-i țină în loc pe sârbii lui Vlatko Vuković. Otomanii, într-un contraatac, au împins forțele balcanice înapoi. Baiazid I, care după bătălie a devenit sultan, și-a câștigat porecla „Fulgerul” după această bătălie datorită calităților demonstrate la conducerea contraatacului decisiv. Datorită lipsei de documente istorice, rezultatul bătăliei nu este
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
contraatac, au împins forțele balcanice înapoi. Baiazid I, care după bătălie a devenit sultan, și-a câștigat porecla „Fulgerul” după această bătălie datorită calităților demonstrate la conducerea contraatacului decisiv. Datorită lipsei de documente istorice, rezultatul bătăliei nu este clar. Deși otomanii au reușit să împingă forțele sârbești înapoi, nu au avansat pentru a cuceri Kosovo imediat după bătălie. În schimb, ei s-au retras, datorită morții Sultanului Murad; noul sultan Baiazid a trebuit să meargă în capitală pentru a fi încoronat
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Pe de altă parte, unii nobili sârbi au început să plătească tribut și să furnizeze soldați turcilor după bătălie, dar alții nu. De aceea, victoria sau înfrângerea turcilor nu este clară. Totuși, deoarece pierderile de partea sârbă au fost imense, otomanii au avut ulterior inițiativa în regiune. Bătălia de la Kosovo este privită până în ziua de azi ca un moment de referință pentru identitatea națională a sârbilor și a fost evocată de câteva ori în timpul Războiului din Kosovo.
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
doar Sultanatul de Rom în Anatolia. Dar dinastia decăzând în mijlocul secolului al XIII-lea din cauza mongolilor care au invadat Anatolia în jurul anului 1260 și l-au împărțit în mai multe emirate mici. În cele din urmă unul dintre acestea, cel otoman, a reușit să le cucerească pe restul. Puterea selgiucizilor a atins apogeul sub Malik I Șah, și atât Qarakhanizii și Ghaznavizii au trebuit să recunoască suzeranitate acestora. Stăpânirea Imperiului Selgiuc a fost stabilit de-a lungul vechilor teritorii sasanide, în
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
Orașul İskenderun este unul dintre multele orașe fondate de marele lider militar și care îi poartă numele, printre care se află de exemplu Alexandria, Egipt sau Iskandariya, Irak. Orașul a continuat să aibă o importanță strategică și în timpul dominației otomane. Otomanii au continuat să fortifice orașul. Ruinele fortificațiilor din secolul al XVII-lea pot fi încă văzute. În 1832, armata egipteană condusă de Muhammad Ali a traversat pasul Belen și a atacat Anatolia în 1832. În epoca otomană târzie, orașul a
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
-l menține ca poziție înaintată împotriva turcilor. In prima parte a sec. al 14-lea, Nicomedia a trecut pentru totdeauna în stăpânirea tânărului stat otoman, urmând apoi o evoluție seculară în anonimat. Orașul a fost blocat de două ori de către otomani, în 1304 și 1330, înainte de a sucomba în 1337. Redeșteptarea datorată revoluției industriale din sec. al 20-lea și dezvoltarea orașului pe coordonate moderne, lipsite de particularități, nu l-a ajutat în atractivitate turistică. Incă înainte de ultimul dezastru seismic Izmitul
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
confiscată de la traducători de către Inchiziție, totuși s-au păstrat câteva copii. Se scrie tot mai mult în limba maghiară. O operă laică din această perioadă este "Szabács viadala" (Bătălia de la Šabac) (1476), poem epic despre victoria lui Matei Corvin asupra otomanilor în această bătălie. În perioada maghiarei vechi, limba se dezvoltă prin împrumuturi din limbile slave, din limba germană și din latină. Acestea sunt mai ales din domeniul vieții politice, religioase, dar sunt și nume de animale din afara Ungariei, termeni tehnici
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
și sticlarii, zugravii, constructorii și fabricanții de vopsele din Cluj. Odată cu creșterea semnificativă a volumului de comenzi, crește numărul meșterilor clujeni, iar breslele se vor dezvolta și reorganiza, numeroase bresle reînnoindu-și statutul și extinzându-se. După cucerirea Ungariei de către otomani și transformarea acesteia în pașalâc, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate otomană. Trupele lui Gheorghe Rákóczi I și ale lui Constantin Basarab vor fi învinse la Florești de către trupele otomane. După bătălia de la Florești, Mohamed Pașa din Buda, va
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
limba română la Cluj, pe 6 iunie 1660. Lupta cu trupele lui Rákóczi va duce la mobilizarea unei armate otomane care va asedia Clujul între 10-14 septembrie 1658. După plata unor despăguburi în sumă de 60.000 de taleri către otomani, aceștia au oprit asediul. La sfârșitul secolului XVII, odată cu Tratatul de la Karlovitz din 1699, Clujul devine parte a monarhiei habsburge, intrând sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
să-și sacrifice libertatea politică pentru a-și păstra religia. La sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui de-al XV-lea au fost organizate două cruciade de Ungaria, Polonia, Țara Românească și Serbia. Ambele au fost zdrobite de otomani. În timpul asediului Constantinopolului, alături de apărătorii greci ai cetății au căzut la datorie și un număr de genovezi și venețieni. La opt sute de ani după a patra cruciadă, Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat de două ori regretele
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]