1,886 matches
-
sufletul i-ar fi tresăltat ca o cabină de lift. Nu puteau să nege asta: aduceau cu ei umbra morții. Oricine ajungea în preajma ei sau a lui Uri, oricine fusese apropiat de tatăl lui Uri sfârșea mort. Soția lui Shimon otrăvită cu pastile; Aweida înjunghiat într-o prăvălie stradală; Kishon aruncat cu tot cu mașină de pe un munte din Elveția. Iar acum omul ăsta, David Rosen, un avocat căruia i s-au încredințat ultimele cuvinte ale lui Guttman, prăbușit pe biroul lui înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost culturist, sau ceva de genul acesta. Culturiștii iau astfel de medicamente. Dacă lua un diuretic oral, probabil că acesta era motivul. — Presupui că el știa că îl lua, zise Hunter. Dar poate că nu știa. — Crezi că l-a otrăvit cineva? întrebă Marty. Ea ridică din umeri. — Reacțiile toxice includ șoc, hipotensiune și comă. Ar fi putut contribui la moartea lui. Nu știu cum ai putea determina asta. — Tu ai făcut autopsia, îi aminti ea, răsfoind prin dosar. — Da, așa e. Rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Pentru că, în conformitate cu dosarul spitalului, fiul decedatului lucrează pentru o companie de biotehnică, iar soția lucrează în cabinetul unui pediatru. Presupun că amândoi au acces la produse biologice. În acest moment, nu putem fi siguri că dl. Weller nu a fost otrăvit. — Posibil, puse Marty. Deși improbabil. Ea îi aruncă o privire glacială. — O să mă ocup imediat de asta, zise Marty Roberts. În timp ce se întorcea la laborator, încercă să decidă ce să facă cu Raza. Tipul era un pericol. Marty era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aibă un astfel de corp, nu poate avea decât două motive. Ori e homosexual, ori are o amantă. În ambele cazuri, nu și-o pune cu nevasta. Și atunci, cum se simte ea? Supărată? Probabil. Suficient de mult ca să-și otrăvească soțul? Nu se putea exclude posibilitatea asta. Oamenii își ucid consorții și pentru mai puțin de atât. Marty se trezi gândindu-se serios la doamna Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul exhumării. Revăzu scena în minte: văduva înlăcrimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vastitatea acelui teren, din moment ce nu părea să existe practic nimic care să nu aibă legătură cu stresul. După aceea a cochetat o vreme cu sindromul maniaco-depresiv, amnezia disociativă și depresia psihotică. O dată chiar, când a reușit performanța de a se otrăvi singură, a fost diagnosticată cu Bittersweet Nightshade, numele care, dintre cele ale tuturor bolilor ei, Îi plăcea cel mai mult. Odată cu fiecare etapă a călătoriei sale spre nebunie, Feride Își schimba coafura și culoarea părului, așa că, după un timp, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
numele lui Dumnezeu! a exclamat mătușa Feride cu buzele strânse și o lucire mînioasă În ochi. Apoi, probabil că i-a trecut altceva prin cap pentru că s-a Întors spre Asya și Își miji ochii. — Ți-e teamă că a otrăvit cineva tortul? Asya a privit-o uimită. După atâta timp și atâta experiență directă, nu fusese Încă În stare să-și elaboreze o strategie, acea strategie de aur, să rămână calmă și să-și păstreze cumpătul În fața izbucnirilor mătușii Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prin „schizofrenia hebefrenică“ timp de ani de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sus, cîntînd Cucharilla de café, olé! Ziua ar Începe bine. Deșteptătorul suna Întruna. Bateriilor le trebuia timp, nu glumă, ca să se consume. Nu le schimbase din ziua În care deșteptătorul părăsise depozitul unui magazin din Montréal ca să vină să-i otrăvească lui existența. Bateriile fuseseră cu siguranță fabricate În Japonia de niște adepți ai sectei Calea Săbiei, oameni meticuloși care te atacă zbierînd Kâtsu! Sabia adversarului tău se ridică. Tôtsu! Craniul ți-a fost despicat În două. Avusese nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că a-i omorât-o? Aceasta este procedura obișnuită în caz de crimă, iar aceasta este fără îndoială o crimă violentă. De obicei, este vorba de vreun atac. Aș include otrava drept armă în cazul de față. Poate că ai otrăvit-o? Femeia gemu usturător. ă Am acuzat-o. ă De ce ai acuzat-o? Femeia se suci și se ridică pentru o clipă. ă Am refuzat să cred în nevinovăția ei. Dar eu am știut. Am știut! ă Te descurci foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
O căruță de votcă. De unde și mirosul, bineînțeles. ă Ce fel de miros? ă Miros de acid cianhidric. ă Înțeleg. ă Da. Testul pentru acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost otrăvit. ă Așa se pare. ă și ai vreo idee cum i-a fost administrat? ă Înclin să cred că a fost pus în votcă. ă Dar sticluța lui era plină, se miră Porfiri. ă Exact. Votca aflată în stomac i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ăsta, cum de îți explici...? ă Cele două voci din apartament? Prokurorul Liputin încuviință nerăbdător. ă Govorov era actor și mim înzestrat. Sunt de părere că își vorbea sieși. Mai mult ca sigur că era beat. Dacă mai fusese și otrăvit, atunci poate că și delira. Cu toții ne cerăm în gând cu alții. Poate că pur și simplu verbaliza un asemenea proces. ă Exact! Explici la fel cum aș fi făcut-o și eu. Mai puțin otrăvirea. Eu nu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
beau până creapă. Propriul dumitale raport pomenște de stical goală găsită lângă cadavru. ă Dar dacă ne-am înșelat când am desconsiderat analizele doctorului Pervoiedov privind cauza morții în cazul administratorului? Să presupunem, pentru o clipă, că Boria a fost otrăvit cu votcă contaminată. Oare nu ne aflăm în aceeași situație și acuma? Este acesta un modus operandi? Va mai apărea, vom citi despre el în ziare, tocmai fiindcă din graba noatră de a clasa cazul i-am permis criminalului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
testul pentru acid cianhidric este pozitiv, atunci vei redeschide cazul piticului... ă Stepan Sergheievici Goriancikov. ă ... și al administratorului. S-a înțeles? ă Da, dle. prokuror Liputin. ă Între noi fie vorba, dacă doctorul Pervoiedov află că Govorov a fost otrăvit cu acid cianhidric, nu voi avea ce face și va trebui să te mustru disciplinar, Porfiri Petrovici. ă Vă înțeleg, exclența vostră, spuse Porfiri, aproape pierzându-și echilibrul datorită reverenței prea adânci. § Corpul era înfășurat într-o pânză verde cauciucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca și cum ar spune: De ce nu îi întrebi pe ei?' Dar își controlă resentimentul ă Nu, nu. Chiar deloc. Deși exclude aproape orice altă otravă la care te gândești. Într-o anumită privință, evidențiază mai bine acidul cianhidric. Dacă a fost otrăvit, atunci a fost otrăvit cu așa ceva. Totuși, trebuie să așteptăm pentru testul adevărat. ă și cât va dura asta? Globulețe mici de condens își făcură apariția în vasul recipient. ă Imediat. Nu va mai dura mult, Porfiri Petrovici. § ă Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu îi întrebi pe ei?' Dar își controlă resentimentul ă Nu, nu. Chiar deloc. Deși exclude aproape orice altă otravă la care te gândești. Într-o anumită privință, evidențiază mai bine acidul cianhidric. Dacă a fost otrăvit, atunci a fost otrăvit cu așa ceva. Totuși, trebuie să așteptăm pentru testul adevărat. ă și cât va dura asta? Globulețe mici de condens își făcură apariția în vasul recipient. ă Imediat. Nu va mai dura mult, Porfiri Petrovici. § ă Cu se ocupa, omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat să mă consoleze: „N-are rost să vă supărați, domnule sculptor. Pe ăsta nu-l ia moartea, de frică să nu se otrăvească cu el”. Tot Domnul Andrei s-a grăbit să le explice celorlalți că nu era în folosul lor să mă supere. Dacă plecam? Cine ar mai fi venit pe țărmul acela pustiu? Stâncile de marmură ar fi rămas neatinse, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărmul se umpluse de fluturi morți. Îi ascultam, pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe jumătate absent; pe de o parte fiindcă mă indispun ploile nemernice, care nu spală aerul, ci, dimpotrivă, îl otrăvesc, îl coclesc și care te pătrund cu umezeala lor până la oase, ca o boală; pe de altă parte, fiindcă mă preocupa femeia pe care o văzusem de la fereastră. Aș fi vrut să-l întreb pe Dinu ce e cu extazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
laică - pe el Îl interesa numai să-și susțină revoluția lui americană... Dar, În același timp, unul dintre marii maeștri era contele de Milly, care căuta elixirul de viață lungă. Însă fiindcă era un imbecil, În timpul experimentelor lui s-a otrăvit și a murit. Pe de altă parte, gândiți-vă la Cagliostro: pe de o parte inventa rituri egiptene, pe de alta era implicat În afacerea colierului reginei, un scandal pus la cale de noile cercuri conducătoare ca să discrediteze Vechiul Regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
que ça fait peur, c’est tout“. În scurt timp am fost la hotel. A trebuit să sun Îndelung ca să trezesc un portar somnoros. Mi-am zis: trebuie să dormi, acum. Restul mâine. Am luat niște pastile, destule ca să mă otrăvesc. Apoi nu-mi mai amintesc. 117 Nebunia un vast pavilion deține, din orice loc primește pe oricine, mai ales dacă are aur și putere cu sine. (Sebastian Brant, Das Nerrenschilf, 46) Mă trezisem pe la două după-amiază, confuz și catatonic. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care cred numai Într-a lor. — Nici nu mai poți ieși seara pe stradă, plînge doamna Petrovici. Te trîntesc pe jos, Îți iau geanta și te omoară. Mulți dintre prietenii meu se mută, copiii lor ajută la ei. Aruncă pumnale otrăvite către Susan, care se apără cum poate mai bine. — ți-am spus deja că te poți muta la mine. Și Tiffany ți-a spus la fel. Lasă-l aici pe Bătrînul Slobodan, să se lupte el și prietenii lui. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În puț. Apa noastră a Început mai Întîi să aibă gust de fier, apoi de sulf și mullahul a spus că acolo și-a făcut scaldă Diavolul, dar oamenii credea că sîrbii de peste munte au venit noaptea de ne-au otrăvit nouă puțul. Așa că oamenii noștri a făcut și ei niște otravă și mullahul n-o binecuvîntează, dar la oameni nici că le pasă. Înainte de a pleca În satul sîrbesc, se strîng lîngă puț, să mai bea o gură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Galilei. ― Vrei să spui că viața mea nu-mi mai aparținea? ― Vreau să spun că așteptările noastre te-au înălțat deasupra destinului tău. Am săvârșit un exces, fără îndoială. Dar acest exces ne-a ajutat să respirăm mai ușor aerul otrăvit de dogme și de frică. Te-am așezat pe un soclu, Galilei. ― Fără să fiu întrebat dacă țin să devin statuie. ― Ai dreptate. Eu îți explic, însă, ce s-a întîmplat. În clipa în care tu ai coborât de pe soclu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
niciodată. Fântâna, însă, am văzut-o când am fost în deșert, pe urmele Anei. Apa scânteia în soare. Am vrut să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită și m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea numai dușmani peste tot, care voiau să-l omoare și să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit și nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]