1,199 matches
-
Se iese în curte. Îmbrânceli, râsete, zbenguială. Să tot apeși pe butoanele vechi. „Surpriza surprizelor,Ira! Uitasem, știi cum sunt eu, uitasem... Tu aici, tu aici?“ „Normal, Tolea, e normal! Aici, da. Aici, în gaura de șoricei. În găurica asta otrăvită, pentru șoricei.“ Așa că domnul Vancea ajunge iar în stația de tramvai. Așteaptă răbdător tramvaiul, se urcă, găsește loc liber lângă casieră, se așază, deschide ziarul. Răsfoiește paginile: fantoma Octavian nu apare, nici președintele Orest Popescu nu apare, nici numele Irinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor eliminat din învățământ? Nici că-i păsa, nici nu auzea recepționerul Tolea Voinov otrăvitele avertismente. Aiura, damblagitul, se afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum. Ba despre Tacit, ba despre Hitler, ba despre primii creștini, ba despre acel nemaipomenit Otto al III-lea, „grec prin naștere, roman prin imperiu“. Și ce mentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți-ai ruinat viața în acest ungher/ pe întreg pământul la fel ți-ai distrus-o...“ Irina se ridică, îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane. M-am simțit exilat, până la urmă. Dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răului este o voce a angoasei, două poeme înainte de toate, fac oficiul sublim al catharsis-ului Harmonie du soir, despre care am mai vorbit in acest volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeți, Numai flori înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deștept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte.
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sau sub Pământ. E drept că aveam puterea multiplicării atenției și înregistrării pe computerul deja existent, cadou dintr-o anterioritate necunoscută, a tot ceea ce întâmpinasem în trafic: munți de cremene, imposibil de forat decât cu forța zgripțuroaică a basmului, fântâni otrăvite, copaci vorbitori. Am creat, ȘTIIND că noi suntem o poveste pe care va fi trebuind să o așternem cu încredere și că alegoria este însăși adevărul. Sigur, știi cum am luat împreună lecții de dans, maeștrii fiind noi înșine. Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în laborator, care îl falsificase pentru el. Probabil a doua variantă. Dumnezeule, o altă persoană implicată în toate astea! Iar acum, domnișoara Nas-pe-sus plecase la vânătoare de răufăcători, pentru că descoperise acid etacrinic. Acid etacrinic. Dacă John Weller fusese cu adevărat otrăvit, Marty trebuia să admită că era o alegere inteligentă. Era clar că tipul era mândru de corpul lui. La vârsta lui, petrecea în mod sigur câteva ore pe zi în sala de sport. Probabil că lua o tonă de suplimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tâmpit sunt ! exclamă Connor, lăsându-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac uriaș de spaimă. — Ba nu știi, zic iute. Connor, nu știi cine e. Adevărul e că nu e cineva de la noi de la firmă. Am zis asta doar așa, ca să termini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cerul și eram tare mândru de ea. Antoniu: Tu crezi că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură de viață, Își dă drumul În gol de pe vreo stâncă, Înghite melci otrăviți, sare la gâtul inocenților sau dă de mâncare pisicilor, șoareci morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i s-a făcut un dor cumplit de trupul ei fragil. Se hotărâse să-i spună cât de mult o iubește, să-i mângâie părul, să-i șteargă lacrimile și poate cine știe să o ducă departe de locul ăsta otrăvit. Un polițist Își făcea absent rondul obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pare rău că am intrat pe mirc, nici nu știi ce rău îmi pare! Hai să uităm. Te rog din suflet să mă ierți! Vrei? - O să încerc... - Țușca, daca nu mă poți ierta, ne mințim degeaba. Va fi o sămânță otrăvita, care va naște un fruct otrăvit. Ne vom otrăvi viața! - Bine. O să uit. Mă bucur că ți-am telefonat. Îți mai amintești cum ne-am cunoscut? - Cum aș putea uita? Acest telefon a fost tot atât de minunat că și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mirc, nici nu știi ce rău îmi pare! Hai să uităm. Te rog din suflet să mă ierți! Vrei? - O să încerc... - Țușca, daca nu mă poți ierta, ne mințim degeaba. Va fi o sămânță otrăvita, care va naște un fruct otrăvit. Ne vom otrăvi viața! - Bine. O să uit. Mă bucur că ți-am telefonat. Îți mai amintești cum ne-am cunoscut? - Cum aș putea uita? Acest telefon a fost tot atât de minunat că și acela! <vick47>: sidonia <sidonia>: nick iar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții Îți arată merișoarele dătătoare de moarte, precum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un om rău, zise fata privind atât de insistent în urma căruței încât Charlot simți pentru prima dată înțepătura otrăvită a geloziei. — Fii mai cu băgare de seamă când ai de-a face cu el. Vorbești de parcă l-ai cunoaște. Dar nu-l cunoști, de fapt, nu? Și lui i s-a părut că te-a mai văzut cândva... — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
stăm de veghe, cu focul din zori la sfintele străbunilor noștri comori - praguri la marile noastre suișuri... Penitenciarul Suceava, 1948 Eminescu O-ntrupare a minunii de-a fi cel mai dintre poeți, pe care-l au de dușman unii hrăniți cu otrăviți burețifrustrați, sarcastici și nervoși că nu ncepe cu ei cultura, de patimi și invidii roși, li-i plină de colți negri gura cum este-un spermatozoid, eșuat, de strâmb, în fața porții, că seamănă mai mult cu morții de agurid și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa în aur, se învoi să le dea un butoi cu băutura otrăvită. Ba mai mult, cum peste două zile trebuia să-i trimită lui Negru pălinca, cei patru, de acum, conspiratori, hotărâră ca butoiul cu pricina să fie cel măsluit. Zis și făcut, bărbații plecară în drumul lor și se așezară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că era cineva zgomotos Înăuntru și eram sigură că Maria Își căuta ceva. ― Ce cauți aici? am urlat când am intrat. Nu dădusem peste Maria, ci peste Alex, care Îmi cotrobăia prin sertarul de la noptieră. I-am aruncat o privire otrăvită, pe care o foloseam numai cu el. Dar nu a părut să bage de seamă, căci s-a Întors și ochii lui verzi m-au fixat cu și mai multă ură: ― Mi-ai luat CD-urile, acuză el. Vorbea despre
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
imediat și m-am convins că așa era. ― Altceva? am Întrebat plină de nervi. ― Doar câteva răni superficiale pe față. Nimic grav. Desigur. ― Vreau o oglindă, am spus rece. ― Mai târziu, zâmbi ea În timp ce eu Îi aruncam o altă privire otrăvită. Îmi era mai ușor să o Învinuiesc pe ea pentru situația deplorabilă În care mă aflam. Mi am acoperit fața cu plapuma În timp ce asistenta plecă să cheme doctorul. Nu aveam de gând să stau În spital! mi-am urlat În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]