2,905 matches
-
cu trăsăturile de caracter ce ar trebui sa il definească pe adevăratul creștin. Astfel, despre șopârla, Petru Lascău ne spune: “Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigătoare. Este ușor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasă prin otravă limbii sale. Lovește fulgerător cu exactitate și cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic și vulnerabil. Își lasă coadă ruptă și fuge la cel mai mic zgomot. Doar limba ucide... Nu se cade omului lui Dumnezeu să se hrănească
UN MANUAL DE CRESTINISM PRACTIC, SEMNAT DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344332_a_345661]
-
terminarea liceului?" "Pe unde vei merge, bagă de seamă să-ți închizi mai întâi ușile urechilor tale. Să le închizi față de toate șoaptele și ispitele diavolului. Să-ți închizi apoi ușile ochilor tăi. Să nu citești cărți rele, pline de otravă și să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliștea ochilor. Să-ți închizi apoi ușa gurii tale, ascultând de sfatul psalmistului: ' Pune Doamne pază gurii mele și ușa de îngrădire buzelor mele!', gandindu-te neîncetat
UN MANUAL DE CRESTINISM PRACTIC, SEMNAT DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344332_a_345661]
-
asta cer chiar Ei acum: Să-i dezbrăcăm de haina pământească și să le scoatem, cum bine spunea Platon în urmă cu 2500 de ani, “ să le scoatem plumbul din suflet” ; plumbul, aurul, plutoniul, wolframul sau cine mai stie ce otravă din sufletul lor.Există în epopeea indiană Mahabharata o frază care cred că li se potrivește de minune: “O, Ganga, blestemul grozav al marelui sfânt apasă asupra noastră îmbracă haină omenească, naște-ne și ucide-ne apoi numaidecât în sfintele
JURNAL DE ATELIER. DESPRE LEGEA UNIVERSULUI GALACTIC ŞI ALUNGAREA BESTIILOR TRIUMFĂTOARE DINTRE NOI, DUPĂ EŞECUL COMUNISMULUI ŞI CAPITALISMULUI ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 629 din 20 [Corola-blog/BlogPost/343833_a_345162]
-
Acasă > Impact > Libertate > FELII DE TIMP - ȚARA CELOR FĂRĂ MEMORIE - Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Oglinzile timpului de-a lungul sau au memorat. Otrăvurile sau amestecat. Contopirea lor a determinat că fiecare individualitate otrăvitoare să se piardă în masă generală. Culoarea, mirosul și gustul comun a acelei mari combinații, au devenit simbol pentru democrația din țară celor fără memorie. Încet, încet, oile mării turme
de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343909_a_345238]
-
are un miros...Mmm! Mototolea nu băuse în viața lui wiscky. Și tare ar fi vrut măcar să-l guste, să nu moară prost. Votculiță, mereu votculiță...țuică de prună și alte rachiuri naționale. De alte tării se ferise, considerându-le otrăvuri. Și cum mai simțea un impuls interior să soarbă măcar o înghițitură. Însă, ce va zice barosanul? Ce să zică? Uite-l, face haz cu ceilalți, privindu-l cât este de fraier. Dacă mai insistă o dată dobitocul, mă enervez și
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
hai să nu ne pripim! Să căutăm o ieșire din... --Lașule! Du-te acasă! Ai o soție și un copil legal. Ce să faci cu un copil ilegal și cu o proastă care, în loc să te urască și să-ți dea otravă în noaptea asta, încă te mai iubește și încearcă să scape de umilințele lui Buhăianu. --Irina, stai, nu gândi așa! Ți-am spus că treburile se pot rezolva și altfel. --Știu cum. Să mă-npușc, să scapi de mine și eu
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
mare - / ospăț princiar pentru cerșetorii de zdrențe din stele/ ne-căzătoare” („Notă informativă” ), sau „Așteaptă, călătorule!/ Voi coborî, / nu peste mult în țărâna/ cu mireasmă păgână / de grâuri prea coapte,/ ca noaptea nebună a trecerii / peste moarte//. Nu bea toată otrava din cupa aceea,/ lasă-mi și mie un strop,/ să nu fiu aidoma surdului,/ la Potop!” („Cădere liberă”). În acest volum, metafora este un travaliu asupra limbajului, ce constă în a atribui subiectelor logice și predicate care nu pot compune
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de dupa nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care, omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule, servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otravă din rană, infectând societatea umană debusolata. Un cuplu tânăr - Paul și Isabela, își caută o casă pentru cuibul lor de fericire, urmărind oferte, variante, căi de rezolvare, după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casă mult visata
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
ghetoizare din Oradea a adus cu sine un val de sinucideri... cei sensibili și-au luat adio de la lumea asta... S-au sinucis domnul Dezideriu Klein, doctorul Ludovic Erczmann, procuristul Solomon Czitran... Bunicul fiind farmacist, dă oamenilor mai în vârstă otravă dacă îi cer. Ne-a spus că cel mai bine ar fi să ia și el cianură și să-i dea o porție bună și bunicii... Toți capii de familie trebuie să fie anchetați. Ei sunt duși la fosta fabrică
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
gonesc nesonor... prin coloane de'ntuneric separând anevoie fâșii lipicioase de glod cenușiu. Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet Referință Bibliografică: Clipa / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Bianca Aura Buta
CLIPA de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343351_a_344680]
-
gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet ... Citește mai mult Clipaîn existența noastră, intervine clipa ... Clipa când lumina naște întuneric,Clipa blestemată care ne înșfacăîn demonic zbor de gânduri.Lanțuri uriașe... sugrumă vraja
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
noastreNe umplu gurile cu pumni de cenușăși nu mai putem striga...Întunericul pune stăpânire pe noi,Pe privirile, pe oasele noastre.Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul,Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielorNe târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului.Iată clipa ce ne`nalță prăbușireaînaintea prăbușirii înălțării noastre...sursa foto: internet... VIII. LA ANIVERSARE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1841 din 15 ianuarie 2016. La aniversare Când ne e dor de Eminescu Privim cu drag
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
gonesc nesonor... prin coloane de'ntuneric separând anevoie fâșii lipicioase de glod cenușiu. Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
pe alee sunt brazi și lumea-i ascunsă în cripte ssst, tăcere! În balonul orașului mârâie vântul Închis și tăcut balonul se sparge, toți hoții se aruncă și fură cu toții toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile, sinucigașii, otrăvurile, stâlpii, etajele, sforile și săpunurile, cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte, lumea umblă nebună se zbat și se bat se mușcă și mârâie Numai lăeții sunt domnii pământului și umblă cu turmele calzi cu pletele... Referință Bibliografică: Kola e rătăθar/ Ăia
DE GHERASIM LUCA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344150_a_345479]
-
Și buruiana prinsă de pripoare, În ciuda stîncii goale și aride, Tot înflorește, vara, cîte-o floare. Vorbește-mi blînd, mi-e inima bolnavă... Iubirea m-a întîmpinat cu ură: În loc să-mi toarne cîte-o picătură, Mi-a dat întreaga, cupa-i cu otravă. Cînd voi pleca, mă vei uită ușor Și știu că nici nu s-ar putea altfel: Abia o clipă valul călător Păstrează chipul oglindit în el. Mi-e față împietrita că o mască Și-n ochi lumina-i gata să
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
cert și să te-mpac. Azi îmi vorbești de luna și de stele, Ți-e glasul blând și ochii de ispita, Dar porți în suflet veșnic încolțita, Samanta aspr-a suferinții mele... Iubirea ta de-a pururi schimbătoare Împrăștie pe vânt otrava-i fină, Că nu-i albina numai pentr-o floare, Nici floare pentru-o singură albina... Ce demon, oare, mi te-a scos în drum?... De-ar vrea viața azi să mă dezlege Și raiul ei să mi-l deschidă-acum
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
se făcea ziuă, Eram matur și foarte trist. BORIS MARIAN Democrația melancolică Melancolică trece democrația, Ca o femeie abandonată, Nici prieteni, nici dușmani, Nu fiți familiari, tovarăși, zbiară La megafon un nebun, este frig afară, Toate trenurile sunt în întârziere, Otrăvurile sunt prea dulci, nici câinii Nu le culeg de pe stradă, Dar iubirea nu cunoaște opreliști, Nici eșecuri, nici trădări, veniți la Clubul Orolologiul, se vor cânta liturgii lugubre pentru morții din viață, . Călătorul, care sunt eu, voi lăsa umbra să
MATUR ŞI FOARTE TRIST de BORIS MEHR în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344195_a_345524]
-
zvârl din petele disperării-n petele speranței, Din negura argilă-n negura neființă, Din pustia coastă tulbure-n pustiul sinapsei cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Auzise ea de la femeile din satul său, că dacă te otrăvești cu ceva, poți scăpa dacă bei albuș de ouă sau lapte. Cum lapte nu aveau, a recurs la albușul de ouă. Orice efort de a scăpa, a fost zadarnic. Otrava a fost atât de puternică, încât încercările de a învinge moartea au fost neputincioase. Pe Gligor l-a ajuns moartea pe drumul de întoarcere spre casa unde era organizată nunta, de unde dorea să ceară ajutor și să anunțe că cineva
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343098_a_344427]
-
spre esofag. Cum, necum, a trecut și acea zi nefastă pentru mine, iar când seara a venit tata acasă de la câmp, i-a adresat mamei câteva înjurături zdravene să le țină minte toată viața, pentru prostia de a pune acolo otrava fără să se gândească că cineva o va confunda cu altceva. A doua zi când am ajuns în curtea școlii să fiu prezent la activități și m-au văzut colegii cum arătam, nici nu-mi mai amintesc ce minciună le-
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
zile, cei doi își lăsară odorul pentru câteva ceasuri în grija bunicii și se duseră la nunta prietenului lui Gligore, care își mărita fata. Numai că acolo se întâmplă nenorocirea. Cineva fără de suflet le curmă viețile de tineri, turnându-le otravă în pahare. La trei zile fură îngropați pentru vecie în țintirimul satului. Niciodată nu s-a știut cine a fost criminalul. Autoritățile din acele vremuri nu s-au prea străduit a afla adevărul. Nici nu prea aveau cum să-l
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
mure negre, părul tău de aur moale Trupul suplu de feline cu micarile usuare, M-au rănit adînc în suflet cînd mi-ai apărut în cale Cu luminată ta cea caldă în culoarea ei de floare. Dar în ziua de otravă ai plecat și m-ai lăsat. Anii grei de suferință, nici acum nu i-am uitat, Te-am purtat adînc în suflet, mare dulce a mea povară, Și trăiam doar cu speranță ca-n curînd să te văd iară. De-
CRAIASA DE CRISTAL de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343537_a_344866]
-
poate trec în ecouri vii. Izvoare de amintiri să devină, Ploi nestinse de iubiri. ESENȚA LUMII Suntem punte oscilantă Între două lumi tumult, Mărgăritar unic al zilelor... Vremea în Cetate pâlpâie, Lacrimile curg pe obraz, Trec în râuri de tristeți. Otrava din interior arunc-o La gunoi, nu peste... semeni. Născuți suntem pentru Viață! Moartea nu va mai călători, Prin trupul de lut ceresc Veacurile vor trece praguri sfinte, Nestricăcioase. Primește și trimite mereu Făclie nestinsă de comori Aripa unui vis
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
și-mi spui că-ți este dor și dor Dar nu gândești că mă încearcă același nesecat fior? Și nu gândești că vorba-ți dulce îmi rupe zeghea ce mă strânge Și că tăcerea mea-i durută și-mi picură otravă-n sânge? Și dacă tac e fiindcă-n suflet înmugurește primăvară Și mugurii irup sub raza-ți și dau în clocot spre afară Și e păcat, zău, e păcat să piară-n flăcări, mistuiți, Mai bine să se încălzească, printre
ȘI IARĂȘI TAC. DAR DE-OI VORBI... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340147_a_341476]