1,924 matches
-
iarna. Dac-am avea o vară călduroasă de jur-Împrejurul curții școlii, dar aici să fie omătul de statul meu; de șezut. Dar n-avem. Nu se pot amândouă deodată: ori una, ori alta. Zăpada a scăzut, s-a topit... Chiar pe pântece de m-aș așeza, n-aș putea săpa tunel. Adun, strâng de sub gardul dinspre Moș Iacob, acolo n-a atins-o Încă soarele; o iau, o mut, o clădesc, o bătătoresc, tipăresc, o, cu mâinile: să deie un fason de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noastră și de la calidorul meu, atunci să ne-ndepărtăm degrabă ca să nu ne mai frigă la inimă. Pornim. Țaca-țaca. Alarmaerian’. Oprim. Facem ce nu se face În vagon, pe timpul stării vagonului. Urcăm, țaca-țaca, țaca-țaca și când prinde să ne doară pântecele de-atâta țaca-țaca, uite că vine recreația cu alarmaeriana; locomotiva fâssssâie, frânele frrrânâe și Toată-lumea-jos-din-vagoa’-c-alarmaeria’; și, cică, linia bombardată În față. Însă data viitoare, linia e Îndărăt bombardată, dar noi tot nu ne mișcăm - nu știu de ce, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așezăm, să ne-așezăm culcați!, zic. Dacă tot n-avem pat, vorba celuia... - Așteaptă să desfac plăpumile și să le-ntind... - Pe jos? Și cu ce ne-nvelim, dacă punem plăpumile jos? A, știu, de la Moș Iacob: ne culcăm pe pântece și ne-nvelim cu curu’... Ce inspirat am fost că i-am dat drumul de mână și am făcut un pas În lături: aud aerul vâjâind: - Nu ți-e rușine?! Fiu de cadre didactice - În plus, refugiat? Dar ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de grup terapeutic, a adăugat Fiona zâmbind liniștitor. Alison era uluită. —Ceva în genul grupurilor pentru oamenii care vor să slăbească? a întrebat ea uitându-se în jos, la silueta ei cu șolduri subțiri, de invidiat. Strâmbându-se batjocoritor către pântecele său masiv, Fiona a început să râdă. — Nu. Cu toate că probabil mie mi-ar prinde bine să mă înscriu într-un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de grup secret, fondat de mine. Deocamdată nu avem decât trei membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dumnezeu, Luca! Ce importanță are dacă pruncul a fost conceput într-un pat cu baldachin, pe o plajă sau într-o nenorocită de eprubetă? Din punct de vedere biologic, tot copilul nostru o să fie. Tot eu o să-l port în pântece, tot eu o să-l nasc și tot noi o să-l creștem. Pentru mine era importanță, i-a răspuns el pe un ton scăzut. Are o importanță foarte mare. Dar de ce? l-a implorat femeia. În fond, știu că mă iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ce se ridicară din nou. Se cercetară, se aruncară unul asupra altuia în același timp, dar, în ultima clipă, Gacel se retrase, lăsând vârful spadei lui Mubarrak să-i sfâșie pânza burnuzului și să-i zgârie pieptul, și apoi străpunse pântecele dușmanului, dintr-o parte în alta. Mubarrak rămase în picioare câteva momente, sprijinit mai mult de spada și brațele lui Gacel decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip, hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zgârie pieptul, și apoi străpunse pântecele dușmanului, dintr-o parte în alta. Mubarrak rămase în picioare câteva momente, sprijinit mai mult de spada și brațele lui Gacel decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip, hotărât să îndure în tăcere, fără să se plângă, lunga agonie pe care i-o hărăzise soarta. După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
erau în situația de a se anihila unii pe alții, căci trebuiau să se apere cum puteau de înaintarea civilizației. Și-a amintit de strania senzație ce îi străbătu corpul când spada lui a pătruns ușor, aproape fără efort, în pântecele lui Mubarrak, și i s-a părut că aude încă horcăiala răgușită ce îi scăpase din gâtlej în clipa aceea. Când își retrăsese brațul, ai fi zis că purta în vârful takubei viața dușmanului său, și l-a cuprins teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se potolise și simțea că stomacul său era pe punctul de a plesni. își stăpâni aceesele de vomă, străduindu-se să se gândească la altceva și să uite mirosul și gustul apei ce stătuse mai bine de cinci zile în pântecele cămilei, și avu nevoie de toată voința lui de targuí hotărât să supraviețuiască pentru a reuși. în cele din urmă, adormi. — A murit, îngăimă locotenentul Razman. Trebuie să fi murit. De patru zile nu se mișcă și ai zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și a băut și sângele cămilei. Făcu o pauză și adăugă convins: — N-o să-l găsim niciodată... Sergentul major Malik-el-Haideri nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un spirit de supraviețuire de neînvins, fără să aibă măcar speranța că eforturile lor vor fi încununate de succes. „Ferește-te de Tikdabra.“ Nu-și amintea când auzise pentru prima dată acel avertisment pe care, probabil, îl învățase încă din pântecele mamei sale, dar acum se afla aici, într-un anumit loc din Tikdabra, târând după el un om care începea să se transforme într-o umbră, și nutrea convingerea că el, Gacel Sayah, Vânătorul, imohag din neamul Kel-Talgimus, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fala manelelor, a sârbelor și a hip-hopului dezlănțuit, după blocuri suntem noi care vă facem pe voi, cu fala mobilelor și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a hip-hopului dezlănțuit, după blocuri suntem noi care vă facem pe voi, cu fala mobilelor și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strâmb și înghițea cu noduri, uitându-se la ea și văzând-o goală în oglinda fierbințelii lui, și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o licoare fermentată. Din când În când, ronțăie fructe zaharisite În oțet, dulciurile sale preferate, pe care bucătarul său le cară pretutindeni În enorme vase de pământ, ca să fie sigur că n-au să lipsească niciodată. Dintr-odată, dureri de pântece, sfâșietoare. Malik Șah urlă de durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
certaseră pentru fiecare haină în parte. „Băiatul are nevoie de asta.” „Nu, n-are nevoie.” Ferestrele erau deschise, ei se certau cu voce scăzută. Vântul adia ușor, făcând perdelele să se umfle la intervale regulate de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să fii priceput la împinsul mașinii, fiindcă locurile de parcare de sub cei câțiva plopi erau dorite de toți. Tata era tânăr, cu pântecele abia în formare, stilul lui de împins ne asigura totdeauna o poziție printre cei dintâi. Roțile din față se împotmoleau regulat în nisip. Adulții goleau mașinile și le lăsau să stea acolo, despuiate și părăsite, ca scheletele unor balene. Măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ceea ce pe ea n-a părut s-o deranjeze. I-am privit sânii. N-am putut altfel, oricât de tare m-am străduit. Erau plini și frumoși și din când în când mi se părea că bănuiesc forma sfârcurilor. Dedesubt, pântecele-i era neted, iar buricul, ca o mică monedă din colecția mea. Purta părul despărțit pe mijloc cu o cărare și pe obraji îi cădeau șuvițe care aveau ceva rebel și ceva de femeie. Și toate la un loc erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zile în șir, tot mai avea obiceiul de a vorbi plin de ostilitate despre slujba mea, de parcă o făceam în ciuda noastră, de parcă le-aș fi fost mai devotată acelor femei singure și în mizerie, cu secretele lor tenebroase umflându-le pântecele, decât i-aș fi fost lui. Din afară, clădirea noastră pare una ca oricare alta, căminul nostru, nici nu poți bănui cât de diferit este, intru în grabă, Anat îmi iese în întâmpinare dintr-una din camere, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
până aici, micuțul nor Hanan, dar cerul este limpede și senin, nici un pui de nor nu aleargă prin grădinile sale, ne privește cu apatie, ca pe un cuplu îmbătrânit fără a avea copii, ghearele triste ale bătrâneții le spintecă deja pântecele, dar marea lor tristețe este deja undeva dincolo de ei. Cam pe aici pe undeva era granița înainte, spune Udi, eu mă sperii, care graniță, cu Iordania? El spune, nu, cum cu Iordania, între regatul Iehuda și regatul Israel, uitasem complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te-aș prefera pe tine în locul volanului, m-ar excita mult mai mult, ia să vedem cum merge așa, iar eu protestez pe un ton abia auzit, nu acum, Udi, este periculos, dar degetele lui îmi trimit deja fiori în interiorul pântecelui, mă unduiesc fără control, am impresia că zac pe fundul unei ape primordiale, sărate și uleioase, alături de ființele sălbatice ale acestui pământ, printre animalele de pradă care au populat aceste locuri în urmă cu mii de ani, iar el mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate vrei să tragi pe dreapta, dar el mă ignoră și deja eu însămi încep să mă ignor, mii de aripioare îmi scutură trupul pe dinăuntru și chicotesc timid, lăsând în urma lor rămășițe de sărutări dulci ca nectarul în adâncurile pântecelui meu, iar în clipa în care deschid ochii, văd înspăimântată nori negri de fluturi lovind parbrizul mașinii, strig, ce se întâmplă, iar el spune, stai liniștită, asemenea lucruri se mai întâmplă pe aici din când în când, nu ai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
seamănă cu actul sexual, dar totuși e diferit, ce să fie asta, este ca în momentul nașterii, numai că sexele se contopesc în scopuri diferite, ca și când n-ar mai arde la aceeași flacără, de data aceasta focul mă linge înăuntrul pântecelui cu limbile lui micuțe, este focul unui legământ antic, dureros, legământul pe care ar fi trebuit să îl facem cu mulți ani în urmă, care transformă în cenușă toate ezitările, toate temerile, lăsând în urma sa doar liniște, cel care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încă de un strat subțire de dragoste, o pojghiță de spermă care se cojește acum cu ușurință, ca un lucru ce nu mai poate fi înlocuit. Din spatele draperiilor îmi zâmbește o zi veselă și senină de primăvară, părea că în pântecele soarelui s-a ascuns un clopoțel de aur, iar acum se leagănă fericit, strigându-ne să ieșim în lume, să ne bucurăm de drăgălășenia ei, dar pentru noi este deja mult prea târziu, s-a făcut dintr-odată mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încolțind ca o buruiană amenințătoare. Deodată în jurul inimii mele se formează o crustă dură și le privesc indiferentă, sigur că le este greu acum, dar în câteva săptămâni problema lor va dispărea, vor naște copiii care acum se ascund în pântecele lor, îi vor da unor părinți care îi așteaptă de ani de zile, iar totul va reveni la normal. Este adevărat că orice copil vor vedea pe stradă le va face inimile să tremure, este adevărat că, și după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]