1,159 matches
-
mama, unul adevărat și care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îmbarcate, folosindu-se de seva unui arbust care creștea pe înălțimile insulei, iar membrii expediției se supuseseră și ei ritualului obligatoriu, căci știau, din experiența, că nu există nimic mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau să fie îndepărtați de primele adieri de vânt din larg, iaro călătorie fără insecte se dovedeste întotdeauna mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de animale, conviețuind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu li se permită cu nici unchip să se apropie de Marara, pe care o ancorară la vreo sută de metri de coastă, menținând tot timpul șase oameni de gardă. — Stați departe de ei! ordonase imediat. Dacă luăm și noi păduchi, restul drumului se va transforma într-un calvar. Dar cum să evite că unul din acele milioane de paraziți să nu treacă asupra lor și cum să scape de ei dacă pe insulița aceea solitara nu creștea plantă din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înălțimea catargelor și să prindă mai mult vânt decât ar fi putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare decât un deget, dar, de obicei, sunt atât de mulți și lucrează cu atâta sârguința, încât pot transforma Marara într-o epavă. —Cum? —Mâncând-o. Niho-Nui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
învelit și care cu siguranță era șeful de echipă. Aveți un contract. Nu puteți pleca. — Du-te dracului, cu contract cu tot! Contractul specifica faptul că vom avea protecție militară, și ia uită-te la ăștia: Trei soldați plini de păduchi, care n-au nici uniformă. — Ia ascultă! Fără insulte, că acuma îți trag una cu patul puștii. — Are toate motivele! interveni alt muncitor. Toată ziua dormind la umbră cu puștile neîncărcate. Grozavă apărare împotriva yubani-lor! Nici eu nu vreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ce să ne cunoaștem? Fiecare cu viața lui, cu necazul lui. Așa este. V-am adus un șal. Doamne, mi-ai adus cadou! Am vorbit cu al meu să-ți facă o pensie de 200 lei pe lună. Doar din păduchi? Eu am făcut afaceri. Avem de unde. Aneta rămîne mută. Pensie de două sute lei! Nici prin vis nu îndrăznea! Ai muncit mult cu copiii. Totul le va rămîne lor, casă, pămînt și tot ce am eu. Aneta începu să plîngă. Sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cobora de la mănăstirea din munte - unde părții muierești i se interzisese cu blestem greu să urce -, ieșea soarele. Bătea munții și pădurile de una singură până la mănăstirile unde stătea în aceeași cameră cu douăzeci de posedate. Uneori se întorcea cu păduchi. N-avea nicio importanță - ce văzuse ea acolo, ehei! Cum mai lucra diavolul în femeile alea și cum se lupta părintele Gherontie cu necuratul! - Păi și ai tăi ce zic? - Ce să zică? Sunt îngroziți! Mă roagă cu cerul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ei. Se retrăgeau și distrugeau armamentul, Îl aruncau de o parte și de alta a drumului, ici-colo se mai auzeau tunuri. Când ni s-a comunicat capitularea ne-a dus Într-o pădure numai de brad, eram plini de păduchi, ca de pe front, de, și am rămas acolo În refacere. Luna aia de refacere a fost cea mai grea. După o săptămână mereu Întrebam, când mergem acasă, când mergem acasă? Se zvonea că mergem Împotriva Japoniei care Încă nu capitulase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe. — A! Și pictezi bine? Nu eu trebuie să spun asta. Aduse vată din comodă, apă de la chiuveta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
noi, pe scara asta, noi avem uneală, așa să știți! Ne înțelegem toți vecinii, ne ajutăm, nu umblăm așa, ca don’șoara, cu vorbe proaste! Zic eu că de ce să nu le deie copilul să-l crească? Doară n-au păduchi! Sunt oameni de treabă, îi cunosc de doisprezece ani de zile, mă înțelegeți? Eu sunt tâmplar de meserie, eu cunosc omul cum cunosc lemnul, după cum șade și tace. Și rar mai dă Dumnezeu, vă spun eu, om așa bun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și noi cu mama, adică eu și cu fratele meu, și am prins o bucată de secerat, unde grâul avea măzărică, ca să-i tăiem spicul și miriștea s-o cosim pentru vacă. Tata era la serviciu la sanipid - la omorât păduchii, că erau pe atunci și păduchi și venea acasă seara. Mai în preajmă se afla la secerat Arghir, fratele tatei. Am secerat noi așa o zi, iar a doua zi, pe când soarele se afla sus ca de vreo două sulițe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și cu fratele meu, și am prins o bucată de secerat, unde grâul avea măzărică, ca să-i tăiem spicul și miriștea s-o cosim pentru vacă. Tata era la serviciu la sanipid - la omorât păduchii, că erau pe atunci și păduchi și venea acasă seara. Mai în preajmă se afla la secerat Arghir, fratele tatei. Am secerat noi așa o zi, iar a doua zi, pe când soarele se afla sus ca de vreo două sulițe, a venit brigaderul cu un compas
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în miez de noapte... Și când ai văzut inamicu’... tare bine îți prinde târâșul pe care l-ai făcut la instrucție. Eu știu că n-am dus dorul de așa plăcere. Când îmi era lumea mai dragă, auzeam pe mațul păduchelui acela de sărjănt: <Soldat Toaibă! Culcat! Târâș marș!!! Ă. Și bietul de mine trebuia să execut ordinul, că altfel cine știe cu ce mă mai procopseam?... Cum-necum, dar n-am făcut nici un ceas de arest. Trânteală însă, cât ți-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorbe de șagă am auzit din gura ta. Da’ cum vrei să fiu, Toadere? Ca Limbosu? Îți aduci aminte cred cum o ținea numai într-un strigăt de smintit: Drepți! Culcat! Târâș marș! Înapoi fuga marș!!! Și unde-i mațul păduchelui acum? Doarme, că o mărșăluit vreo două zile până aici, împreună cu un pluton de infanterie. Să fi văzut numai ce mutră o făcut când o auzit că tu ești comandantul grupei în care l-o dat domn’ căpitan. Parcă s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
călători cu deltaplanul, unde va Încăpea cel mult Rodica Beclean, În spate. Titlu săptămînii, „Scoateți porcul din altar”, Îl găsim În Totuși iubirea și aparține lui Valeriu Armeanu, care scrie despre un preot În următorii termeni poetizanți. „Lindină-n sutană, păduche care umblă ca cîinele cu goanga În ureche sau ca fluturele cu paiu-n curb.” (Ce caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai văzut de mult.) „Moluscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gangsterii pe care-i vedeam doar În filme iar acum apar la televizor și li se mai dau și bani pentru emisiune, pentru gripă, pentru oripilanta Gară de Nord, pentru genealogie, Gelu, Glad și Genumorut galopînd În blănuri pline de păduchi spre ciorba din colibă, pentru genetica mea imperfectă, de ghiaur cu ascendență grecească, dac-aș fi fost evreu aș fi plecat demult, poate puteam să plec și-atunci, cu o circumcizie, dar nu era foarte sigur că-mi vor da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În fața hotelului, m-am urcat În mașină și am ridicat geamul pentru că era foarte frig. Și cum se ridica, am văzut că cineva scrisese pe el, mare, cu niște litere roșii - cu un ruj Împrumutat de undeva - ED E UN PĂDUCHI. Așa am mers mai multe zile, cu sloganul Ăla misterios pentru spanioli inscripționat pe geam. Probabil au crezut că-s inițialele vreunei organizații revoluționare olandezo-americane, ceva gen F.A.I. sau C.N.T. Și pe urmă a venit ziua aia cînd reprezentantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
variante. Dar trebuie să le știi și să ai disciplină și oameni și conducători antrenați. Și În primul rînd ar trebui să-ți surprinzi adversarul. — Se face prea Întuneric ca să mai prindem ceva, spuse Johnny, punînd capacul peste lentilă. Salut, păduchi ce ești. Mergem la hotel. Am făcut treabă bună azi. — Da, spuse și celălalt cameraman. Am prins chestii tari. PĂcat doar că n-a reușit atacul. Da’ mai bine nu stai să te gîndești la asta. CÎteodată prindem și atacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-o lăsĂm niciodată să vadă unu’ de-aproape, indiferent dacă-i periculos sau nu. E o chestie prea dură. De unde a văzut ea arăta ca un tablou. O scenă de război demodată. — E bună la inimă. Nu ca tine, păduchi ce ești. — Ba și eu sînt bun la inimă. Și se zice păduche. Nu păduchi. PĂduchi este pluralul. — Mie-mi place mai mult să zic păduchi. Sună mai hotărÎt. Însă Își trase mîneca și șterse cuvintele scrise pe geam. — Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]