1,764 matches
-
înaltă în care se răsfrâng așa de bine și așa de minune toate suferințele Maicei lui Dumnezeu! toată poezia creștinismului, dragostea și resignația! Cu cât muzica sfântă își desfășura notele sale atât de serioase și pătimașe cu atât se vedea pălindu-se fața junei fetițe engleze; ochii bătrânului și ai junelui lord se ațintară asupra ei cu dragoste și îngrijire; ea șovăi. - Henrietta! Henrietta!!! strigă contele de Serei. Henrietta căzuse cu fața în jos, galbenă, descompusă, cu ochii leșinați. Se adunară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vremurile mai bune Acolo unde vechile urme au pălit se arată o nouă țară cu toate minunile ei.* Tatălui meu Itc "I" Zăpadătc "Zăpadă" Sosirea - după o călătorie peste culmile munților Jura prin viscolul de zăpadă, cu hâțânări și hurducături, în vehiculul ăsta strâmt condus de tata, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vapoare de hârtie și le dădea drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame Katz, cu tot cu camioneta cu fructe, aici în sat. Dar B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
benzi transportoare, macarale - toate ustensilele și mașinile necesare pentru transformarea munților Jura, aflați pe cale de dispariție, în clădiri și case de locuit, pe care numai o arhitectură modernă le putea plasa pe platourile deșerte. IXtc "IX" Perdeletc "Perdele" Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a putea să reziste într-un cadru rural, să țină piept vulgarității și tiparelor ei de exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de voal care îi făcea silueta incertă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin crângurile de măslini în loc să alerg la plajă, unde probabil că mă aștepta fata. O chema Carla Lombardi și trupul ei subțire, aproape copilăresc, însemna tot ce crezusem eu până atunci că ar fi putut fi dorință. În apropierea ei păleau toate culturile vechi pe care le tot cercetam, se decolorau în fața prezentului, singurul care mi se mai părea demn de a fi râvnit, de fapt, nu prezentul, ci prezența ei, care era un sentiment vaporos, ca o spumă, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
le facă să se simtă folosite, trase pe sfoară, induse în eroare, vîrîte într-un bucluc politic fără voia lor. Doar nu are vreo legătură amorezul tău cu ceea ce urmează să ne spui, reia Tușica simțind o neliniște în piept, pălind puțin. Dacă asta era tot, spune Angelina încrețindu-și fruntea, nu puteai să găsești și tu alt loc în care să facem cunoștință? Ia uite că pleacă putorile, zice Curistul trăgînd cu ochiul afară prin deschizătura de la ieșirea depozitului, pesemne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unul la altul. Simțeam că își zic: „Măi, cu aista nu ne-o mers!” Când am terminat tot tărăboiul, Vrăbioi m-a întrebat, ca acela care „Nici usturoi n-o mâncat, nici gura nu-i pute”. „Da’ cine v-o pălit așa frumos, că sunteți cam stâlciți. Fostul primar cu capul spart, iar tu cu umărul strâmb... Aiestea sunt semne de bună purtare. Așa pățește cine nu-i ascultător... Cine credeți voi că atacă pe la spate și pe întuneric? Numai lașii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea mamei lor - la adunare în școală. Ce adunare, Costache? Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă să ne spună ce mare fericire ne pălește dacă intrăm în întovărășire. Asta să i-o spuie lui Mutu’ de la manutanță. Nu mie. Eu i-am văzut pe amărâții ceia de colhoznici. Muncesc ca robii și n-au după ce bea apă. Și ce ai de gând? Mergi la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gândeau sus-pușii... În acea seară, Costăchel se simțea trist peste măsură. Așa cum nu-i era felul. „Ce-i cu mine? Am trecut prin atâtea și nu m am pierdut cu firea. Acum însă simt un tremur la lingurică. M-o pălit așa din senin... Mai rău decât atâta ce mi se poate întâmpla?” Stăpânit de această stare și-a rânduit oamenii formației sale - fiecare la locul lui - așteptând stingerea. Se pregătea să se dezbrace și el pentru culcare. Ceva i-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un târziu, ea îi dă drumul. Stau așezați față în față într-o ceainărie. El îi face complimente despre cât de bine arată. Locul cel mai înalt este cel mai rece, răspunde ea, citând dintr-un poem antic. Chipul lui pălește, dar merge mai departe cu reprezentația. Ea se convinge pe ea însăși că și el e la fel de interesat. Discută despre artă. Ea îi spune că rolul lui de mareșal al dinastiei Ching este preferatul ei. El o întreabă dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
își duse fratele într-una dintre primele lui plimbări în afara spitalului. Dădură ocol complexului, cu Mark afundat într-o concentrare pe care ea n-o putea pătrunde. Aerul din jurul lor se umplea de primele zumzete primăvăratice de insecte. Aconitul hibernal pălea deja, iar șofranul și narcisele își făceau loc printre ultimele movilițe de zăpadă. O gâscă albă trecu pe deasupra lor. Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el făcea asta, ea se simțea tot mai ciudat. Mark, insista ea, e foarte aproape de a redeveni mai mult sau mai puțin el însuși. Dar timpul și răbdarea instituțională erau pe sfârșite. Iar propriul ei sentiment al competenței începuse să pălească. Daniel făcea tot ce putea ca să-i domolească panica legată de bani. Într-o după-amiază, din senin, îi spuse: —Ai putea să lucrezi la Adăpost. Și să fac ce? întrebă ea, sperând pe jumătate că ăsta ar putea fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trecuse prin oraș de la începutul primăverii, când asistase la spectacolul obositor de lumini - două fascicule uriașe de lumină îndreptate spre cer, care păreau ieșite din capitolul despre membrele-fantomă din cartea lui. Imaginile se aprinseră iar în el, imaginile acelea care păliseră încet, timp de nouă luni. Acea dimineață unică, inimaginabilă era reală; tot ceea ce-i urmase era o minciună narcoleptică. O luă spre sud, pe străzile insuportabil de normale, gândindu-se că ar putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putea spune. Cincizeci și două de săptămâni pentru optimizarea - nu, stai așa. Cine are atâta timp? Ce zici de Zece zile pentru... —Un rezumat al ultimelor cercetări, pe înțelesul tuturor. Ce se întâmplă în hipocamp. —Ah! Înțeleg. Vezi cumva cum pălesc simbolurile dolarilor din ochii mei? Ești un tip fair-play, Robert. —Sunt fair-play pe dracu’. Dar sunt un editor excelent. În timp ce lua nota de plată, Cavanaugh întrebă: Poți măcar să bagi și un capitol despre stimulentele farmaceutice? Întors la Penn Station, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în oraș? Parcă i-ar fi fluturat un mandat pe sub nas. — Unde să mă duc în altă parte? Sunt șomeră. Nu știu cât timp o să mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului. Au cântat și în noaptea accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tot locul ăla e un substitut. Vreau să zic... tu recunoști țara asta? Rămân acolo prea multă vreme, urmărind prea multe relatări frenetice, umplute până la refuz de lipsa de conținut. Când se întorc la mașină, lumina a început deja să pălească. Ar trebui să căutăm un loc de stat? Nu se uită la el. Vrea să spună adăpost, dar adăpostul nu mai există de mult. El nu vrea nimic, în afară de tabula rasa. Să fie șters din tot ceea ce a făcut, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
El stă în pat, în capul oaselor, luptându-se cu o carte veche, familiară. Își dă seama, după postura lui, că ceața se risipește. Chipul lui se luminează când o vede - amestecul ăla de idealizare și de recunoștință instinctivă. Dar pălește repede, după o singură privire spre fața ei. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Cine a murit? Ea rămâne în picioare, lângă patul lui. Postura ei ar putea fi de-ajuns ca să-i declanșeze amintirea. Urma aceea e încă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
admire. Sus eram înflorat și galben, aveam gulerul lat, iar jos purtam o pereche de blugi noi, arătoși. Numai pantofii erau tot cei vechi, însă puteai să-i ascunzi foarte bine sub marginea pantalonilor. Colegii mei de la școală ar fi pălit de invidie. M-au învârtit de mai multe ori încolo și-ncoace, până mi-a venit amețeala. Dezbăteau ce-mi stă mai bine, galbenul cu flori sau roșul cu dungi. Când adulții dezbat un asemenea subiect, nu le arde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
săptămâna. Nu mi-a răspuns la telefoane și ea nu face asta de obicei. Am crezut că are o tumoare pe creier sau ceva la fel de grav de m-a evitat. Mulțumesc, Lisa. Mi-ai fost de un real ajutor. Lynn păli. Toți așteptau ca eu să spun ceva, inclusiv Mark. Pentru prima dată, nu mă puteam gândi la nici o situație din vreun film din care să mă pot inspira. Poate că nici nu există. Există o grămadă de scene lacrimogene în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că de fapt nu înțelesese, dar că mă susținea. Le-am explicat întreaga poveste pe îndelete, totul, inclusiv despre noul meu prieten, Alfie, care putea depune mărturie personal în legătură cu actul de adulter din cafenea. —Ai urmărit-o pe Tally? Kieran pălise la auzul acestui amănunt. Nu mi-am justificat acțiunea spunându-i că mi-a venit ideea de la soția lui, care și ea se îndeletnicise cu așa ceva în ultima vreme. Totuși, îi eram loială în primul rând ei. Aceasta era regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mea. Eram eu vinovată sau erau cu toții ușurați că scăpaseră pe moment? Îmi doream să mă duc să aduc chips-urile alea. Ce ai fi vrut să-ți spun? am întrebat-o neputincioasă. Și oricum, m-ai fi crezut? Lisa păli dintr-odată. — Nu mă simt prea bine. Se uită în jos. —Sângerez, ne anunță ea sec. Ambulanța a dus-o la spitalul St George’s. Pe Kieran l-au lăsat să meargă cu ea, dar eu și Mark a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încredere decât în cuvintele acceptate și ușor de construit la Scrabble. Lynn a întins masa pentru un ceai englezesc autentic cu prăjiturele și jumătăți de sanvișuri fără coajă. Dar când a adus o farfurie de scones calde, iar m-a pălit. Amintirile mele au fost întinate încontinuu de weekendul petrecut cu Ed. În ciuda anilor în care am băut cu Mark nenumărate cești de ceai, peste tot în Marea Britanie, experiența asta va evoca mereu o dezamăgire sordidă, din care eu am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În șoaptă se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-o duse lângă foc. Stăteau în fața cărbunilor aprinși care acum păleau sub cenușă. — Da’ ce-ți veni cu povestea asta? întrebă jupâneasa Stanca. — ... — Chiar așa. Mai bine le mai povesteai o dată despre arnăutul lui Matei Vodă, gândi cu glas tare Marica. — Am vrut doar să înalț slavă lui Dumnezeu că am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile se urmăreau, pălind pe rând și renăscând în același timp, m-am gândit, prea sfințite, că asta nu este cântare, ci metafizică adevărată, că urechea nu o mai auzea, nici mintea nu o mai urmărea, doar sufletul o pricepea și căuta să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]