1,696 matches
-
de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și șantierul naval. Afirmația și aroganța lui o făcură pe Marie să se zbîrlească. - Christian nu va accepta niciodată! - Îl cunoști foarte puțin, draga mea; logodnicul dumitale a primit deja propunerea mea cu mare interes. Văzînd-o pe tînăra femeie că pălește, Lucas interveni, sigur că Îi poate schimba cursul gîndurilor. - Vorbiți-mi despre apelul telefonic al lui Gildas la castel În noaptea În care a murit, la ora 1:30, ca să fiu mai precis. Rezultatul se dovedi eficace - Marie, care afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl primise. „O fată“, gîndi Gwen Înduioșată, fără să-și imagineze nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e cel mai bun skipper din lume, Anne, o să scape! - Cel mai bun skipper din lume tocmai a lansat un may-day! Sora lui Christian o văzu cum pălește și nu rezistă plăcerii sălbatice de a o face să sufere, așa cum suferea și ea. - Din cîte spun cei de la televiziune, faptul că a refuzat să schimbe ruta, ca ceilalți, a fost un act sinucigaș! Avu o strîmbătură de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copie a acestui articol Înainte să moară, la fel ca Gildas și Yves. Moartea lor se leagă desigur de aceea a femeii... - N-ai decît să-i Întrebi, o Întrerupse Yvonne pe ton tăios. Lucas interveni văzînd-o pe Marie că pălește fără să vrea. - În 1968, ei aveau cam vreo zece ani, la fel ca prețioasa dumitale Gwenaëlle. Yvonne clipi imperceptibil. - Cred că pentru a o proteja pe ea ai Încercat s-o ucizi pe Marie, doamnă Le Bihan, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub apă. Și ei odată cu ea. 17 Gwenaëlle venise direct pe faleză, sigură că-l găsește acolo pe Pierric. Era Într-adevăr acolo, proțăpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În cursul incendiului care a distrus ferma familiei. Era În vîrstă de trei ani. TÎnăra polițistă pălise. - Cel care a luat identitatea lui Ryan a ales pe cineva născut, ca și el În 1944, cineva care nu mai avea familie - aceasta pierind În totalitate Într-un incendiu -, deci fără să mai existe martori În viață. - O metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-a tras o mamă de bătaie pentru că umblasem creanga, după care m-a azvîrlit În pivniță. De n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș fi murit acolo. RÎse scurt, fără urmă de bucurie, cînd o văzu pălind. - Nu seamănă cu imaginea pe care ți-ai făcut-o despre mine, nu-i așa? Pentru tine, tatăl meu nu putea fi decît un tip de treabă, ca Milic, de pildă. Mi-aș fi dorit ca lucrurile să stea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
partenerii seniori. Traversează holul imens al gării cu pași mari, îmbrăcat în haine scumpe și ținând în mână mobilul. Are sprâncenele împreunate de la încruntare și pare îngrijorat. Păi și ea unde e ? Glasul îi răsună în toată gara. Panica mă pălește precum un fulger. Trebuie neapărat să ies din raza lui vizuală. Trebuie să mă ascund. Acum. Mă strecor în spatele unei femei cât casa, într-un balonzaid bej și mă las ușor în jos, ca să nu mă vadă. Însă aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ridic chiloții murdari ai altor persoane de pe jos. Și totuși nu pot să nu lălăi fericită în timp ce-mi fac patul. Viața mi s-a schimbat și, odată cu ea, mă schimb și eu. E ca și cum vechea Samantha monocromă a pălit și a devenit o păpușă de hârtie. Am aruncat-o în apă și s-a topit încet până n-a mai rămas nimic. Iar în locul ei e o nouă Samantha. Una cu mult mai multe posibilități. N-am fugit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi pare bine că te-am cunoscut, Emma. SÎnt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva. — Nu ! Mă ridic repede În picioare, pălindu-mi una la gleznă, de piciorul mesei. Pe bune acum, ce-o fi fost În capul meu ? Ce credeam, că o să mă roage să conduc un mega proiect internațional, pe care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac cîțiva pași pe trotuar, Încercînd din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avînt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
accepta așa ceva. Pe front, ești acoperit de Încuviințările speciale acordate soldaților. Dar mă gândesc la marile populații ale morții din gulaguri și din lagărele germane... De ce a subscris - nu găsesc alt cuvânt - secolul nostru la atâta distrugere? Pe toți ne pălește un soi de amorțeală când ne gândim la asemenea fapte. Această conversație specială poate fi localizată În timp la vreo doi ani de la moartea lui Ravelstein. După infecția Guillan‑Barré, s‑a străduit cu râvnă să reînvețe să meargă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mihai (fiica). 8 februarie E încă noapte, nu s-a luminat de ziuă. Din blocurile de locuințe se desprind aici câte o umbră, dincolo două, se adună apoi în pâlcuri, îndreptându-se cu grabă spre stația de autobuz. Pe cer pălesc ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
grup vorbi prin reprezentantul său, bărbatul mai vârstnic. - Am mers mult și am descoperit trei galerii fără mare însemnătate științifică. În a patra însă, spre uimirea noastră, am dat peste un salon uriaș, acoperit cu picturi rupestre. Sunt magnifice. Altamira pălește pe lângă ele. Vom merge pe aici. Tânărul aspirant nu-l lăsă să termine. - Și noi am crezut la început că am luat-o pe un drum banal. Dar după nici zece minute am descoperit rămășițele fosile ale unui urs încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pielea mea, cât de optimiști sunt oamenii în legătură cu mărimea șoldurilor lor. —Noroc că nu lucrezi la Fisc - gândește-te ce s-ar întâmpla dacă ai verifica fiecare estimare a veniturilor, remarcai eu. Toți cei din cameră, liber profesioniști până la ultimul, păliră în mod vădit la auzul teribilului cuvânt Fisc. —E, asta e și mai grav decât dacă spui Macbeth, îi murmurai lui Hugo, care înghețase și el de groază. Ce ziceai să-i fac vicarului? Numai dacă mă lași să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. Să știi că polițiștii se pricep tare bine la interogat oamenii. Or s-o facă să spună tot. Măcar așa exersează un pic să vorbească despre asta. Oricum, cred că deja am ghicit. — Chiar trebuie să știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise Sophie, nerăbdătoare și invidioasă pe faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-a auzit vorbind despre Tabitha care urma să-i spună totul lui MM. Dar dacă Hazel avusese dreptate și el nu flirtase cu Tabitha decât la începutul repetițiilor, n-avea de ce să-și facă griji. MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Amandei Hardwick. Faptul că nu avea s-o mai vadă pe nenorocita aia de femeie era unul din marile beneficii pe care le presupunea plecarea din New York. Dubiile legate de ideea că poate nu luase cea mai bună decizie au pălit. Acritura a ridicat o sprânceană. — Hei, nici unii dintre noi n-o să-i ducă dorul. Crede-mă pe cuvânt! —Pleacă? Alice se holba uluită. — Și-a primit șutul în cur, așa-i? Asta după ultima ei măgărie la revista Style. Cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
auzit o bufnitură înăbușită. Era sendvișul cu șuncă căruia-i dăduse drumul din mână și care căzuse pe masă. —Durerile facerii? a repetat el. Amanda? Nu se poate. Amanda e acasă. Azi ni se instalează bucătăria cea nouă. Hugo a pălit. Dacă era să fie sincer, gândul la bucătăria cea nouă era aproape la fel de înfricoșător ca acela referitor la naștere. Amanda insistase să cumpere cea mai scumpă bucătărie cunoscută omului. Bucătărie care fusese completată cu unități sculptate manual și candelabre. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Vest? — Aș putea să merg acolo, dar n-o să fac asta, a gâfâit Alice în timp ce agonia o cuprindea din nou. E clar că acum sunt suprasolicitați. Atunci unde? Într-un loc... au... care se numește Cavendish. Chipul lui Jake a pălit. —Spitalul privat? Ăla la care se duc nenorocitul ăla de agent imobiliar și nevastă-sa aia cu bățul în fund? Cu pumnii bine strânși, Alice s-a uitat la Jake fără să înțeleagă nimic. Parcă-și amintea, așa vag, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
univers ieșise la plimbare prin Bath de unul singur. Poate că ăsta era sentimentul fantastic la care se referise Jake, și-a zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele referitoare la complexul de apartamente subterane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i lungea trăsăturile, femeia arăta ca un gargui malefic. Când a recunoscut-o pe Alice, strălucirea Laurei a pălit. —Și eco-prințesa! a exclamat ea. Apoi ochii i-au revenit asupra lui Hugo. —Cine-și imagina c-o să vă întâlnesc aici! Vocea îi era plină de un triumf amar. Era clar că-i văzuse când se sărutaseră. Hugo și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]