6,963 matches
-
vocii ei se-ntoarse: 500 "Unde e oare glasul lui Dumnezeu care chematu-m-a din roua cea tăcută? Unde e Domnul Valei? te-ascunzi în crăpături de stîncă? De ce să te ascunzi de Vala, de sufletul care lăsat în părăsire rătăcește?" Ea înceta, si raze-n juru-i străluciră că slavă dimineții, Si se nalta afar' din rîu și își încinse de-aur cingătoarea. 505 Și-acum picioarele-i pășesc pe sînul cel de iarbă al țarinei Printre-ale sale turme, și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
entităților (în speță Luvah și Vala) ce trec prin "porțile-muchiile strimte", creîndu-și spații inferioare (spațiile căderii). Mai tîrziu se va vorbi despre "icuri și drugi", ultimii fiind tocmai "zăvoarele" (principiile de închidere/fuzionare) ce se trag în urmă entităților după părăsirea unui plan superior (un coagulă alchimic). 33 (I, 420) stînci/ Izbindu-se-n neant: Posibilă referire la condiția cosmică extrem de violență a realității fizice, si anume ciocnirile între corpuri cerești (i.e. dintre "stîncile" rocks despre care vorbește Blake) în spațiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
reconstrucției înseși interogației despre ceea-ce-este omul. Fiecare încearcă să dea măsură acestor două fapte, fie prin raportarea la tradiția antropologică (științifică, în bună măsură) și la celelalte moduri de ființare (cazul antropologiei filosofice), fie prin "destrucția" conceptelor ontologiei tradiționale în vederea părăsirii orizontului desemnat ca "uitare a ființei" și retrasarea raporturilor dintre ființă și ființare (cazul ontologiei fundamentale). Prezența omului în lume, existența unui orizont deschis al ființării în care au "stabilitate" faptele omului, raporturile dintre diferite ființări etc. sunt dezvăluite în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un principiu regulativ (nu constitutiv), iar nu ca o categorie a intelectului (în mod firesc, constitutivă), trebuie interpretat în legătură cu două condiții: a) modul în care Kant concepe tabela categoriilor din Critica rațiunii pure (nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
planuri se corelează Între ele, alimentând coordonări dintre cele mai felurite, de la corelări fericite până la discordii ce pot periclita linearitatea relației, ducând chiar la compromiterea ei. Din punct de vedere psihologic, generarea unui raport conjugal presupune o permanentă decentrare, prin părăsirea egoismului și experimentarea progresivă a altruismului, a uitării de sine și chiar a jertfirii pentru celălalt. „Iubirea aproapelui” nu mai rămâne un Îndemn frumos și abstract, ci devine un adevărat șantier - nu lipsit de dificultăți - al unor stări cât se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
le-a structurat de-a lungul timpului, sunt și cele care au În vedere nășitul mirilor. Formarea unei familii este una dintre cele mai importante acțiuni de care omul este responsabil. Dacă deciziile privind venirea pe lume a individului și părăsirea ei nu țin numaidecât de subiect (pentru că nu ți le poți programa!), cele ce vizează instituția căsătoriei revin aproape În totalitate acestuia. Dar nici cei din jurul viitoarei uniuni nu rămân pasivi. Părinții, rudele apropiate, prietenii, ba chiar și vecinii se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Principiile adiacente, presupuse de această tehnică, sunt: tratarea rapidă a datelor, neîntârzierea asupra detaliilor, saltul rapid de la un domeniu la altul, depășirea granițelor disciplinare, relativa pasivitate și ne-memorarea intenționată a informațiilor etc. Noul mod de operare presupune relativizarea formulărilor, părăsirea rutinelor procedurale și a lentorilor protocolare, Încurajarea inteligențelor multiple, cultivarea plăcerii de a veni În contact accidental cu cunoașterea. Fugarul, ca experimentare „În viteză” a prezentului de către ființă, constituie una dintre capacitățile fundamentale ale omului. Cunoașterea este compozabilă și sumatoare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este mai mult subînțeles, refăcut și contrafăcut de oricine va Încerca să descifreze taina vieții cuiva. Și se perpetuează, să zicem simplu și plat, sub formă de doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. 8.6. Reflecții legate de trecerea timpului Părăsirea unui an vechi și intrarea Într-unul nou ne predispun la o reflecție asupra timpului. Ce este timpul și cum ne situăm În raport cu el? Interogațiile În legătură cu natura sa au fost mereu În actualitate. Marile spirite nu s-au sfiit să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu au acest act de identitate fiind pierdut, autoritățile române vor elibera un certificat de călătorie pentru persoane fără cetățenie spre a putea părăsi țara. Până în prezent, nu s-au semnalat dificultăți cu privire la această practică (foaia volantă se reține la părăsirea României). * Poziția R.F.G. față de cetățeni ai R.D.G.. Conform legii R.F.G. privind cetățenia, Guvernul vest-german poate elibera pașapoarte și cetățenilor din R.D.G., iar Ambasada sa poate pretinde dreptul de a elibera asemenea documente (pașapoarte). O asemenea problemă s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
alții care te țin sub focul lor și pe care nu le poți controla. Hrușciov era stegarul unei ideologii, conducătorul plutonului de vârf al marii mișcări marxist leniniste. Dar uriașa Chină, membră a familiei, îl acuza acum de trădarea doctrinei, părăsirea spiritului revoluționar și de nesprijinirea celor oprimați de imperialism. La București, unde la o Conferință din 1960 a putut fi percepută schisma, se știa cât de dureroasă este fronda chineză pentru Hrușciov. In cazul Cubei, el putea să demonstreze că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
prin retragerea delegațiilor celor cinci state socialiste participante, în condițiile înrăutățirii climatului politic internațional, ca urmare a incidentului provocat de avionul american de spionaj "U-2", care a violat frontierele Uniunii Sovietice, pătrunzând pe teritoriul sovietic la 1 mai (decizia privind părăsirea Conferinței a fost luată de liderii partidelor comuniste din țările respective prezenți la București pentru a participa la lucrările celui de-al VIII-lea congres al Partidului Muncitoresc Român). Comitetul celor 18 state pentru dezarmare a funcționat în perioada 1962-1978
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
timpul, „ceas ca de lemn putred”, le face pe toate să curgă spre neștiut, măsurând neliniștitor destrămarea, ca la Lucian Blaga. Imagistica, de foarte multe ori inspirată și firească, se hrănește cel mai des din semantica plecării, a ducerii, a părăsirii. Aerul „pleacă printre degete, cu casă cu tot”; „pe o apă o să plece chipul meu”; „Eu știu: anii, pădurea, toate / Cum înfrunzesc / Și cum de mine se îndepărtează”; sau, obsesiv: „Din frunze pleacă, pleacă și pleacă o dansatoare.” Starea are
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
aflăm nu este unul corect este dată de o profundă suferință. Este vorba însă, în primul rând, de incapacitatea noastră de a fi egali cu noi înșine. Este evident că răspunsul vine dintr-o nevroză a căutărilor, pentru că, în contrastul părăsirii unui model societar de tip socialist-ceaușist și căutării reperelor unui model societar. Între durerile interioare ale românului se află și aceea legată de înțelegerea greșită și manifestarea sălbatică a unui tip de individualism, unic poate în lume. Dacă suntem plini
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
promovat de Uniunea Europeană ca opus modelului taylorist<footnote Wobbe, Werner, „Management Labour and Production Organization”, în Future of Industry in Europe: Is competitiveness the only, FOP 364, Brussels, 1993, p. 103. footnote>; modelul „competențelor negociate”, care aduce ca element nou părăsirea unei organigrame fixe și promovarea unor structuri flexibile ale unei organizații, prin crearea de structuri pe baza funcțiilor însușite la un moment dat (ca și modelul „strategiilor în timp real”<footnote Lee, Perry, Real - Time Strategy, John Wiley and Sons
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
14. footnote>, „capitalul uman”<footnote Ibidem, p. 117. footnote> (noțiuni axate pe „resursa umană de tip cognitiv”<footnote Ibidem, p. 118. footnote>). Un alt factor care modifică mediul de afacere este tendința de proliferare a întreprinderilor mici și mijlocii, de părăsire a modelului bazat pe marea întreprindere. „Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă coloana vertebrală a industriei europene (...) Performanța marilor firme depinde, în mod crescând, de competitivitatea firmelor mici și mijlocii, care le aprovizionează și care, la rândul lor, depind de situația
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Waterman, Robert, „Invenția și succesul economic”, Sinteza, nr. 60, 1984, p. 33; Marril, Calvin, „Conflict Management”, American Journal of Sociology, no. 3, 1991, p. 582. footnote>. Ceea ce este comun acestor forme de organizare pentru managementul resurselor umane se referă la părăsirea separării funcționale a managerilor de restul personalului. O formație de acest tip este alcătuită din aproape toate specializările (profesiile) care participă la activitatea unei instituții a administrației publice. În aceste formații lucrează salariații diferențiați pe fluxul procesului de realizare a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
prezentă în numeroase antologii din țară și din străinătate. D. propune o poezie elaborată, de certă încărcătură livrescă, respectând echilibrul și solemnitatea discursului. În timp, descoperind „căile beatitudinii”, poezia câștigă (e drept, temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu de cunoaștere. D. refuză sentimentalismul dulceag ori ludismul ironic-ingenios, nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
problematicii primului mileniu al istoriei noastre, iar întemeierea statală marchează încununarea luptei îndelungate pentru dăinuire a românilor, în spațiul de la Dunăre, Carpați și Mare. Septembrie 2009-Decembrie 2012 IOAN POPOIU Câmpulung Moldovenesc "Istoria celor o mie de ani, cuprinși între 275, părăsirea Daciei, și 1247, Diploma Ioaniților, în care apar primele formațiuni politice românești sigure, istoria acestei îndelungate și întunecoase epoci poate fi lămurită." Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor PARTEA I DE LA RETRAGEREA AURELIANĂ LA VENIREA SLAVILOR (275-602) CAPITOLUL I POPULAȚIA AUTOHTONĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în momentul primelor năvăliri barbare, a doua jumătate a secolului al III-lea, se poate reconstitui prin cazuri asemănătoare, după retragerea legiunilor, în Galia sau Britania. În sud-estul Europei, constatăm aceeași imagine: Nicopol, Atena, Eleusis erau în ruine. Însă, în ceea ce privește părăsirea Daciei, nu se poate vorbi de o invazie și încă de una distrugătoare. Istoricul Jung spune: "O distrugere a populației unei țări cucerite de ei nu se întâlnește nicăieri din partea germanilor pe pământ roman" (apud Iorga). În Dacia, după Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ură sau dispreț, ci un model sau îndreptar. Barbarii rămâneau clienții statornici ai Imperiului.1 Dacă acestea erau raporturile între barbari și Imperiu, să vedem care era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și administrația romană au plecat, dar provincialii au rămas, deși, este adevărat, istoria nu "învrednicește" (Iorga) pe provinciali de atenția ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din satele provinciei (106-275), încă incomplet romanizați, erau și ei incluși în rândul acestora. Nu trebuie să ignorăm, după 275, pe dacii liberi, cei din afara provinciei romane, pe "vioii și temuții" carpi (Iorga), care s-au instalat îndată aici după părăsirea oficială a provinciei. Un cercetător german se întreba "ce s-a făcut cu păstorii care nu sunt amintiți nici de Eutropiu". Iorga răspunde: "Acești transhumanți (păstorii) nu puteau trece la ordin pe o nouă hartă, adică în Dacia din sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militare și comerciale, Apulum, care descindea dintr-un Ampulum sau Ampelum dacic, "răsbotezat" de romani și apoi tradus de slavi în Bălgrad. În Dacia asistăm la o lentă pieire a orașelor, iar sensul de "loc fortificat" al cetății nu indică părăsirea Daciei, ci păstrarea și apărarea ei. Dacia, după 275, nu era singură, izolată, iar Pârvan o spune direct: "cu toate năvălirile barbare, viața civilizată în centrele vechi dobrogene nu încetează a dăinui în formele ei originale"3. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dioclețian și a lui Constantin, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, a căror preocupare principală este aceea de a păstra romanitatea în care subzista chintesența Imperiului. În perioada aceasta, nimeni nu mai vorbește despre "părăsirea" de către Aurelian a provinciei, iar amintirea lui Traian, cuceritorul Daciei, este foarte puternică. Aceasta indică afirmarea stăpânirii imperiale de o parte și de alta a Dunării, deopotrivă supuse. Forma administrativă și militară, creată de Aurelian, în sud, a rămas, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
monetară reflectă și ea permanența populației daco-romane după 275. În Transilvania și Banat, s-au descoperit, în 250 de puncte, monede de argint și bronz, din secolele IV-VI. Slăbită încă de la mijlocul secolului al III-lea și încetinită după părăsirea Daciei, circulația monetară din nordul Dunării a cunoscut o puternică înviorare, în prima jumătate a secolului al IV-lea, sub împăratul Constantin, și s-a menținut până la invazia hunilor, în 375, apoi a slăbit din nou. Privite în ansamblu, monedele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limitrofe. Însă, începând cu secolul al V-lea, după invazia hunică, achizițiile romane se pierd, iar civilizația autohtonă (daco-romană), în întregul ei, se "barbarizează" și se uniformizează în tot nordul Dunării. Legăturile romanității din nordul Dunării cu cea din sud Părăsirea Daciei sub împăratul Aurelian (275) n-a însemnat un transfer de populație, ci un transfer de autoritate. Retragerea administrației și a legiunilor nu a însemnat desprinderea din sânul romanității imperiale. Abandonarea provinciei, în 275, nu a fost un eveniment semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]